14,651 matches
-
ale Constanței Bărboi care continuă să fie confundate de unii dintre colegii mei de română cu Biblia și vîrîte în capul unor copii nevinovați cu inevitabilul risc de a-i tîmpi. Al doilea subiect de literatură: un eseu (cuvînt la modă la I.Ș.E.) despre "destinul personajului principal din romanul Moromeții (volumul I), de Marin Preda". Iarăși o virgulă de prisos! Mă întreb cum e posibilă atîta lipsă de acuratețe în respectarea punctuației într-o probă în care greșelile de
Bacovia la bacalaureat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16009_a_17334]
-
forță leonină... El se apropie cu pași apăsați și întinse mîna scrutîndu-mă cu mare atenție (precis, nu mă mai văzuse!). În acea clipă, întinzîndu-mi brațul, - nu îndantelat, cum îl văzusem pe Victoriei cu Henriette, nu îmbrăcat fistichiu, cu zulufii la modă, ci normal, fiind directorul instituției; așadar, văzîndu-l cu mîna întinsă, cu ochii sfredelitori îndreptați spre mine, mi-am zis în gînd făcînd un efort mare, - Țoiule, rezistă privirii lui și nu lăsa ochii în jos, ai grijă, fii tare!... Ceea ce
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
ar putea să nu mai fie actual și atunci ți se pare toată raportarea la el fără nici un folos. Provizoratul principiului ultim - absurd ca idee, dar prezent în conștiință - te umple de o neliniște ciudată. Să fie Dumnezeu o simplă modă a sufletului, o pasiune trecătoare a istoriei?". Mai încolo aflăm: "Cum să nu-i urăști pe îngeri, pe sfinți, pe Dumnezeu și pe toată șleahta paradisului, care întrețin și provoacă o sete bolnăvicioasă după alte umbre și lumini, după alte
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
Paler apelează la mai marii culturii, Cioran caută autori marginali, necunoscuți și își autentifică în acest fel discursul. El chiar spune în Exerciții de admirație că i-ar fi plăcut Borges dacă n-ar fi devenit un autor atît de la modă. În timp ce Emil Cioran își individualizează experiența, o face un rezultat al biografiei, Paler generalizează, caută să își întemeieze un destin. Apoi, Paler repetă subtil regresia pe care o încearcă de cîteva ori Cioran cînd scrie despre Coasta Boacii. În acest
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
nu devine niciodată mod de întrebuințare pentru un destin etnic special. La noi imagologie își închipuie că face multă lume, pentru că numele disciplinei sună bine și domeniul abundă în licențe și doctorate care vor cu orice preț să fie la modă (deși imagologia are în Europa mai bine de o jumătate de veac). Studiul lui Andrei Oișteanu e în măsură să cam taie elanul imagologilor de ocazie, se vede aici foarte bine că sînt necesare cel puțin două condiții severe pentru
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
fiind de orientare homosexuală, nu e interesat. Fetița nu pare a ști ce înseamnă cuvîntul cu care este caracterizat de cîteva ori unchiul Gabriel (sau Gabriella, cu numele de scenă, pentru că unchiul este, noaptea, dansator travestit în cel mai la modă gay club parizian). Cunoaște în schimb numeroși termeni de psihanaliză (asimilați de bună seamă tot în urma procesului...) cu care terorizează, în tot cuprinsul romanului, personajele mai în vîrstă, ca și cu replica 'Mon cul!' pe care o 'lipește' lîngă toate
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
genial surprinse de contemporanul său Caragiale, i-au provocat lui Eminescu o imensă suferință. Poetul a căutat să descifreze semnele timpului dincolo de "luxul existenței istorice", lux ce se traducea în paradarea principiilor, demagogia fără frontiere, alinierea pripită și parodică la mode. România traversa în epoca lui Eminescu procesul tragic de asimilare capitalistă a comunităților țărănești. Capitalismul antrena inexorabil statele din Europa rurală prin intermediul vehiculului său ideologic liberal. România se angajase într-un proces ambiguu cu modernitatea, pentru a descoperi rapid că
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
ele a fost lansată la tîrgul de carte Bookarest din vara anului 2000. Se numea Duduca de marțipan, un titlu savuros, dulce, poetic și feminin, un titlu pe care îl ții minte și care era (și este) în pas cu moda literară a unei părți a publicului tînăr, acea parte dedată la finețuri pe spații mici, la histrionisme retro și dulcegării bine condimentate cu umor și bun gust. Am văzut-o atunci pe Doina Ioanid perfect integrată într-o anumită direcție
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
puținele mele vizite nu-mi aduc aminte s-o fi auzit citind pe Simona Tache. Am înțeles totuși că a fost prezentă acolo, iar poezia ei mărturisește clar această influență. Cartea e compusă aidoma garderobei unei cochete în pas cu moda. Nimic nu lipsește, din toate cîte un strop și nuanța potrivită la locul potrivit. începînd cu forma: Editura Crater îi oferă, cum ne-a obișnuit deja, acea aparență artistică, acel ornamental ținut la mare preț printre oamenii de bun-gust. Hîrtie
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
bună calitate, poeziile cu poezia au ceva desuet, enervant, bătrînicios, sînt făcute parcă spre deliciul unei sensibilități literare cu totul demodate. Intertextualitatea e și ea mult exploatată, nu fără farmec, cu o lipsă de gravitate care face textul simpatic - o modă în cenaclul pomenit, e suficient să ne gîndim la Sorin Gherguț, de pildă. Simona Tache nu are umorul nebun al acestuia, dar reușește colaje interesante. Toate poemele sînt impregnate de o acută realitate, o realitate imediată, prezentă prin aspectele ei
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
galerii de artă din lume. Era cartierul muzeelor, al imbiss-urilor, al ruinelor R.D.G.-iste transformate în baruri și discoteci, al zidurilor încărcate de graffiti. Al rockerilor și skinhead-ilor, unii mai bizari decît alții, al fetelor urîțite cu stil de moda piercing-urilor. Anul acesta am stat în vestul îndepărtat, în zona rezidențială dinspre Wansee: mult mai multă liniște, vile luxoase care te intimidează, arbori bătrîni în care i-am recunoscut pe cei atît de iubiți de Aubrey de Vere. Locuiesc și
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
Larry Wolf, profesor de istorie la Boston College, și de la care acesta pornește în mod explicit, mă obligă să o atribui unui alt domeniu - postcolonialismul. Jocul acesta, al plasării într-un domeniu sau altul nu e legat de succesiunea unor "mode" academice, ci de atitudinile diferite ale celor două discipline față de subiectul studiat, chiar dacă instrumentele de analiză sînt, în mare măsură, aceleași. Schimbările produse în Europa de Est prin căderea comunismului au făcut ca, după 1989, Europa să fie gîndită ca un întreg
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
și o părăsim fără a ști cum vor sfîrși ceilalți. De la Eschil încoace, un asemenea truism s-a repetat, sub tot felul de forme, de un număr nesfîrșit de ori. Singurul lucru ce diferă, în timp și spații și în funcție de mode și de gusturi, e retorica. Pentru moment, din spectrul larg de virtualități ficționale în care s-ar putea întrupa filozofia, aleg basmul. Și anume, basmul cult, aflat, precum știm, în plin reviriment, fapt care mă face să sper că omenirea
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
tropăit, am fornăit prin istoria asta nouă, dar acum m-am retras din nou, pentru a scrie în limba pe care o iubesc, pe care o cîntăresc cu altă măsură, ce poate deveni penibilă în fața unor scriitori actuali sau de modă". Cronicarul înțelege că limba, la care se referă Paul Miron, este frumoasa lui limbă românească, de care cititorii Ocheanului și-au putut da singuri seama. Nu înțelege cine a pus-o vreodată în cumpănă cu limba scriitorilor la modă, nici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15685_a_17010]
-
de modă". Cronicarul înțelege că limba, la care se referă Paul Miron, este frumoasa lui limbă românească, de care cititorii Ocheanului și-au putut da singuri seama. Nu înțelege cine a pus-o vreodată în cumpănă cu limba scriitorilor la modă, nici cine ar fi aceștia. Pe deasupra, Cronicarul e nedumerit și de motivul invocat de Paul Miron cînd a venit vorba despre renunțarea la rubrică: oare cine l-a privit, în România literară sau în România literară cea mare ca pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15685_a_17010]
-
cititorului autohton - cu o privire, în linii mari, concentrată și cuprinzătoare. Asemenea apariții sunt, nu-i un secret, foarte rare în România. Prezența lor contribuie în schimb, ca și economia de piață și protecția socială, la - cu o sintagmă la modă - siguranța națională (ar fi vorba deci de o "protecție culturală"). Bogdan Mihai Mandache, Filosofia - aventura unui discurs (vol. II), Editura Cronica, Iași, 2000, 191 p. Misiune dificilă O dată cu Palimpsestul identității românești. Reflecții asupra fundamentelor culturale ale filosofiei, Constantin Aslam își
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
consideră un excelent material didactic pentru un curs de teorie literară, putem totuși să adăugăm că asta nu le face să fie și literatură adevărată. Aceste proze sînt mai degrabă exerciții demonstrative, prin care Ioan Groșan își expune familiaritatea cu moda timpului. Aerul lor e oarecum de postmodernism provincial, declamator, iar simbolistica nu e nicidecum originală. Cei aproape douăzeci de ani care au trecut peste ele au lăsat urme adînci, virtuțile care le-au rămas intacte sînt cele ale bătrîneții: inteligența
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
scrie muzica, ci să interpreteze și rolul principal. Vedeta islandeză - în ciuda aerului ei lunatec - s-a dovedit o colaboratoare severă care s-a opus ,,terorismului psihologic" exercitat de către cineastul ce-i pretindea epurarea partiturii de orice sentimentalism. Ea, romantică de modă veche, dorea să-i confere eroinei poezie și mister. El, cinic cu virtuți de avangardist, ambiționa explorarea unei formule cît mai șocante, cît mai aseptice. Obsedat să capteze aleatoriul existenței (permițîndu-și luxul de a filma cu o sută de camere
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
coafor de meserie este dezamăgit cînd află și el, cel din urmă, că fiica sa, cu greu crescută de unul singur, nu-și dorește să-i urmeze în profesie, ci aspiră să devină actriță. Prin ochii săi de provincial de modă veche sînt prezentate în oglinda ecranului - mai mult sau mai puțin distorsionate - mentalități și habitudini curente ale cineaștilor. Copila va face carieră datorită talentului, dar și pentru că s-a lăsat sedusă de regizor, nu și abandonată, devenind și mămică și
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
întrebat în adâncul inimii cum avea să fie viața noastră cu o femeie-sergent din Dortmund, care se înverșuna să ne deprindă cu de-a sila cu cele mai vechi obiceiuri ale societății europene, pe când ei, împreună cu patruzeci de scriitori la modă, făceau o croazieră culturală de cinci săptămâni prin insulele Mării Egee. Doamna Forbes sosi în ultima sâmbătă a lui iulie, cu vaporașul ce făcea curse regulate de la Palermo, și de cum am văzut-o ne-am dat seama că sărbătoarea se sfârșise
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
unchi muribund: "Bătrînul Trifon i-a chemat și pe ceilalți să asiste la sărbătoarea lor, le-a făcut un semn și cortegiul s-a pus în mișcare. Doamne și domni, bătrîni și tineri, îmbrăcați elegant, cu haine de sărbătoare după moda anului 1939 deschid ușa și intră pe rînd în dormitor. Merg cu pași rigizi, solemni, acompaniați de o muzică ce abia se aude dintr-o odaie învecinată, unul din concertele lui Corelli imprimat pe o placă de ebonită pusă la
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
înstărit al fostului regat, n-a vrut să audă de reconstituire, arogîndu-și, agresiv, rolul de edificator al grandorii găunoase. Prezența vidului. Doar cîteva clădiri din cele discret monumentale ale interbelicului, încîntătoare, au scăpat neatinse, altele, și mai ales după ultima modă - operînd chiar și într-un Iași oricum mult mai important arhitectonic - cunosc hărnicia bidinelei de țoapă. Pereții boiți violent-chimic, la fel cu gardurile, cu băncile, cu bordurile trotuarelor: cît de departe e acest totuși iubit Dorohoi de cel din ilustrata
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
din teren" cu cîte o poză de muncă: nenorociților care scormoneau pămîntul cu săpăligi le dădeam jos căciula și trebuia să le ghicesc - frenologic - fruntea, părul, îi descălțam de opinci și-i încălțam cu cizme negre de cauciuc, gumarii la modă. Simt o imensă rușine să spun lucrurile astea. O fac însă sub semnul unei atît de tîrzii exorcizări a răului. A fost un început tehui. Mi-e rușine. O rușine un pic frivolă, dar, oricum, rușine. Curios e că, iată
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
de realitate virtuală, ca să scape de conștiința - dacă e o conștiință - a manipulării în lumea în care trăiește, iar pe de altă parte, unica lui manieră de a găsi un fel de coerență, o falsă coerență, cum spuneam, este costumul, moda, sunt lucrurile care construiesc omul oarecum din exterior, care-i refuză, practic, întoarcerea către propria conștiință. Iar acest fapt cred că are consecințe și asupra modului în care vă compuneți cartea, în care vă construiți narațiunea. Căci mi se pare
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
dar cred că respectă tendințele statistice ale uzului. Inovațiile mai interesante mi se par cele din din sfera aprecierii pozitive. Evident, adevărat nu e prin nimic specific aplicării la mașini: în limbajul tineresc contemporan, e de câțiva ani termenul la modă pentru judecata pozitivă asupra muzicii, hainelor, persoanelor etc. Cu referire la mașini, adjectivul e cu siguranță folosit foarte frecvent, chiar în scris: Când o să-ți fluture unul cheile unui apartament și ale unei mașini adevărate, vei uita promisiunile" (arhiva on-line
"Mașini supărate" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16174_a_17499]