3,297 matches
-
felinele blonde le-au lins / miorlăind”). Lumea reală, pe care aparent o transcrie lirica lui G., este în fond fisurată, și de aceea ea încetează să mai fie reală. Prin cărțile sale de rezistență din anii ’70-’80 poetul aparține modernismului târziu, ca, de altfel, toți colegii săi din prima promoție a revistei „Steaua”. SCRIERI: Drumuri, București, 1954; Zilele care cântă, București, 1957; Liniștea creației, București, 1962; Biografii sentimentale, București, 1965; Strada vântului, București, 1968; Ascult strada, București, 1969; Poarta cu
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
și universale. A doua carte, Bolta bizantină, încearcă - în vis și legendă, senzualitate și culoare, în mistica luminii și a apei - să recompună un „vechi suflet din Răsărit”: „bolta bizantină” este metafora acelui orizont spiritual. Dincolo de tușe ce trimit la modernism (fluidizarea senzațiilor, dominanta muzicală), tonalitatea generală a ciclului se înscrie în linia unui romantism minor, discret elegiac. Nici cele douăsprezece poeme din Zenit, cu lirismul lor sublimat, alunecând spre un ermetism orfic, nici echivalențele emoțiilor generate de muzică din Mirajul
HUZUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287474_a_288803]
-
Călinescu drept „primă cercetare serioasă consacrată romanelor” lovinesciene și o abordare cu „subtilitate interpretativă” a romanului Adela de Ibrăileanu. Interpretată psihanalitic, proza lui Lovinescu îi apare lui H. ca reflex al unui „complex literar” și ca analogon al aderenței criticului modernismului la freudism, vizând un model epic de natură a sincroniza romanul românesc cu cel european. Proza criticului de la „Viața românească” e citită ca o prelungire a lecturilor și tezelor psihologice ale exegetului literar, în care se prefigurează tipul romanului care
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
inversate? Așa cum spune Ion Bogdan Lefter Într-un eseu care se dorește un ghid al literaturii române contemporane, apariția primelor texte literare «postmoderne» era marcată de o «asimetrie Între istorie și retorica», În care proletkultismul se revendică drept revoluționar iar modernismul drept restaurator. Dincolo de cronologiile și tipologiile propuse de diferiții participanți la dezbatere, postmodernismul a fost o operație de evaziune reușită, scăpând măcar În parte constrângerilor interne și externe și Înscriindu-se În circuitul internațional al literaturilor Într-o măsură greu
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Pour une sociologie historique du PCF, Presse de la Fondation Naționale des Sciences Politiques, Paris. Rațiu, Dan (1999), „La querelle des modernes et des postmodernes: qu’en est-il en Roumanie? Quelques observations sur l’état des beaux-arts”, În Maria Delaperrière, (Post)Modernisme en Europe Centrale. La crise des idéologies, L’Harmattan, Paris. Reich, Jens (1992), Abschied von den Lebenslügen Die Intelligenz und die Macht, Rowohlt, Berlin. Reißig, Rolf (1992), „Transformationsprozeß în Ostdeutschland ‑ empirische Befunde und theoretische Erklärungsansätze”, BISS public, 2, 6, pp.
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
modernității. Pentru o nouă istorie a literaturii române (2000) abordează modernitatea literară românească din perspectivă postmodernă: pornind de la contribuția marilor critici interbelici - E. Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Perpessicius, G. Călinescu -, L. deduce un concept de modernism pe care îl corectează prin raportare la viziunea integratoare a epocii actuale. Schițează apoi un model personal de structurare a criticii românești moderne, precum și o reinterpretare a secvențialității istoriei literaturii române, bazată pe delimitarea curentelor pașoptism, junimism, modernism, proletcultism, neomodernism
LEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287770_a_289099]
-
concept de modernism pe care îl corectează prin raportare la viziunea integratoare a epocii actuale. Schițează apoi un model personal de structurare a criticii românești moderne, precum și o reinterpretare a secvențialității istoriei literaturii române, bazată pe delimitarea curentelor pașoptism, junimism, modernism, proletcultism, neomodernism și postmodernism. Volumul Postmodernism. Din dosarul unei „bătălii” culturale (2000) reunește, ca probe în vederea unei pledoarii ulterioare, diversele intervenții ale autorului pe tema postmodernismului: articole, eseuri, răspunsuri la anchete, interviuri publicate în presă în decursul a cincisprezece ani
LEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287770_a_289099]
-
Alecsandri și Mihai Eminescu, nu de Ion Barbu. Același cronicar recomandă Umbre chinezești de Lucia Mantu „celor cari vor ceva simplu și bun, nu bazaconii moderne”. Într-o tonalitate mult mai agresivă, cu derapaj xenofob, Doru Belimace desființează în editorialul Modernismul exagerat scrisul lui Virgil Gheorghiu, Geo Bogza, Sașa Pană, Ștefan Roll, Dan Faur, Victor Brauner, plasându-l în zona patologicului. Antologabil într-o istorie a presei tinere românești e numărul 8-9/1931, prin care, după trei luni de întrerupere (15
LICARIRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287801_a_289130]
-
înzestrați cu genialitate creatoare”, ca Dante, Shakespeare, Goethe, Flaubert, iar fenomenul contemporan autodenumit astfel „nu merită nici o atenție” din punct de vedere estetic. Tot Mihail Dragomirescu inaugurează rubrica „Un sfert de oră cu...”, în care, întrebat despre rolul tinerei generații, modernism, poezia viitorului, critica literară ca știință a literaturii și sistemul integralismului, contestă modernismul ca o pură imitație, recomandă o literatură a tinerilor respectând marea tradiție și își reafirmă tezele despre capodoperă. Eugen Ionescu comentează spectacolul Cruciada copiilor de Lucian Blaga
LICARIRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287801_a_289130]
-
astfel „nu merită nici o atenție” din punct de vedere estetic. Tot Mihail Dragomirescu inaugurează rubrica „Un sfert de oră cu...”, în care, întrebat despre rolul tinerei generații, modernism, poezia viitorului, critica literară ca știință a literaturii și sistemul integralismului, contestă modernismul ca o pură imitație, recomandă o literatură a tinerilor respectând marea tradiție și își reafirmă tezele despre capodoperă. Eugen Ionescu comentează spectacolul Cruciada copiilor de Lucian Blaga, observând că „ideea tragică de o rară elevație poetică” a piesei - „unicul ei
LICARIRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287801_a_289130]
-
orientarea revistei se va radicaliza din anul al doilea în plutonul neosămănătorist, sub o deviză din N. Iorga: „Tineretul să încerce a face mai bine, pe urmă, dacă e nevoie, să încerce și mai nou”. Cuvântul nostru (1/1923) respinge modernismul și avangardele, care ar cultiva „pornografia și obscenitățile”: „La noi nu se va găsi acea serie de isme (futurisme, cubisme, expresionisme etc. pe care le putem cuprinde sub un nume comun de aiurisme)”; „noi facem zid contra curentului”. Rubrici relativ
LICARIRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287802_a_289131]
-
Radu Mihnea, V. Demetrius publică schițele Marieta, Vrăjmășie veche, Taifas la cafea, Poveste-vis, Norocul săracului (tipărită în volum cu titlul Găina), iar Constanța Zissu poemul în proză Crina. Numărul 2 se deschide cu amplul eseu care marchează o dată în istoria modernismului românesc, Vers și poezie de Tudor Arghezi (continuat în numărul 3), replică la opiniile pe această temă exprimate de G. Panu în „Săptămâna” și „Epigonii”. Mitologia sacralității harului și concepția despre lirismul intelectual al școlii simboliste, în linia Mallarmé-Valéry, iar
LINIA DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
artă, știință, sociologie”, care devine ulterior „Revistă creștină-socială”. Se publică literatură originală, traduceri, eseuri critice, studii, însemnări de călătorie, articole istorice, economice și politice, precum și cronici, recenzii, semnale editoriale și informații culturale. Până în 1909 revista se manifestă pe linia unui modernism moderat. Literatura tipărită în paginile sale oferă peisajul hibrid al unor producții ce adoptă, pe de-o parte, preceptele ideologice ale tendințelor modernismului în artă (elasticitatea categoriei temporale, citadinismul, psihologismul - în proză, imagistica de tendință decadentistă și convulsiile nevrotice ale
REVISTA IDEALISTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289216_a_290545]
-
politice, precum și cronici, recenzii, semnale editoriale și informații culturale. Până în 1909 revista se manifestă pe linia unui modernism moderat. Literatura tipărită în paginile sale oferă peisajul hibrid al unor producții ce adoptă, pe de-o parte, preceptele ideologice ale tendințelor modernismului în artă (elasticitatea categoriei temporale, citadinismul, psihologismul - în proză, imagistica de tendință decadentistă și convulsiile nevrotice ale eului, de nuanță simbolistă - în poezie), rămânând însă, la nivel formal, îndatorate postromantismului. Pe lângă această literatură tranzitorie, la pragul dintre două tendințe literare
REVISTA IDEALISTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289216_a_290545]
-
unui comitet redacțional din care fac parte și Tiberiu Crudu, N.N. Tăutu, preotul Thoma Chiricuță. Tradiționalismul își pune amprenta în chip precumpănitor asupra orientării R.M., care vine dinspre sămănătorism și poporanism, dar se dovedește permeabilă unor orientări literare aparținând unui modernism de început (simbolismul, de pildă). Literatura tipărită aici beneficiază rar de nume sonore, cum sunt colaborările, sporadice, ale lui V. Voiculescu și ale lui Victor Ion Popa, dar poate fi apreciată din punctul de vedere al unei anume coerențe la
REVISTA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289233_a_290562]
-
poetic promovate de numeroșii săi colaboratori, însă echilibrat din perspectiva unui profil neutru pe care publicația reușește să îl păstreze. Diversitatea invocată de Camil Petrescu devine o realitate intrinsecă în ceea ce privește lirica promovată. Sunt găzduite la fel de generos producții aparținând parnasianismului, simbolismului, modernismului sau tradiționalismului, deși se manifestă o atitudine în general rezervată față de tendințele extremiste. Dincolo de prezența unor nume mediocre (întrucâtva justificabilă în contextul unei reviste de mari dimensiuni), este de notat faptul că R.F.R. beneficiază de colaborarea susținută a celor mai
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
unicul criteriu de selecție este acela al valorii, R.F.R. devine în scurt timp de la apariție o oglindă fidelă a modelului cultural-literar românesc din perioada interbelică - un model eclectic, în care elementele tradiționaliste, postromantice coexistă cu trăsăturile, uneori agresive, ale unui modernism sincronizat european. Se publică în egală măsură roman, nuvelă, povestire, reportaj, poem în proză, jurnal, memorialistică sau corespondență. Texte tradiționaliste sau realiste coexistă cu proză existențialistă sau - grație preferințelor literare ale lui Camil Petrescu - cu proză a autenticității. Parte dintre
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
Eminescu, Corespondența dintre I.L. Caragiale și Paul Zarifopol. Vladimir Streinu elaborează cronici, articole de istorie literară și studii de versificație: Tradiția conceptului modern de poezie, Cu privire la versul liber românesc, Poezia lui V. Voiculescu - un studiu despre evoluția de la tradiționalism la modernism a poeziei voiculesciene, despre modelul prometeic și jocul formal, pe coordonatele vitalismului novator. Tudor Vianu semnează eseul Generație și creație, studiul Prezentul etern în narațiunea istorică și un articol despre opera sadoveniană. Peisajul critic este completat de Pompiliu Constantinescu (Aforismele
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
o alteță japoneză), Eugen Jebeleanu (Fulgere, Revenire spre ziuă, Jertfă îndoită), apoi Dimitrie Stelaru, Emil Botta, Constant Tonegaru, și chiar includerea în sumar a versurilor unor avangardiști ca Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Sașa Pană, ceea ce arată o salutară receptivitate față de modernism, vizibilă și în ancheta Poezia modernistă (10-11/1934). De foarte bună calitate și destul de diversă este și proza, printre semnatari numărându-se, de asemenea, autori de valoare. În primul rând, Hortensia Papadat-Bengescu, căreia i se publică fragmente din romanele Concert
REVISTA SCRIITOARELOR SI SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289260_a_290589]
-
Al. Robot?, RFR, 1945, 8; Camil Baltazar, Scriitor și om, București, 1946, 145-158; Dumitru Micu, Al. Robot, VR, 1970, 1; Crohmălniceanu, Literatura, II, 510-511; Camil Baltazar, Al. Robot, LCF, 1973, 27; Encycl. jud., XIV, 422; Piru, Ist. lit. , 430; Micu, Modernismul, II, 162-174; Zamfir, Cealaltă față, 156, 161; Ov. S. Crohmălniceanu, Scurta trecere prin lume a lui Al. Robot, RCM, 1990, 684; Negoițescu, Ist. lit., I, 333-334; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 135-136; Rotaru, O ist., IV, 334-336; Micu, Ist. lit., 236
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
tentația parnasiană, cultul exterior al formei, R. scrie o poezie de factură neoclasică, ce nu se limitează la evocarea subiectelor antice, ci se distinge prin echilibrul forțelor sufletești și prin viziunea armonioasă asupra lumii. Poate surprinde plasarea poetului în capitolul Modernism din Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu. În realitate, un asemenea punct de vedere își află clare argumente care îl susțin. Încă din Izvoare limpezi - considerată de critica vremii, dar și de cea recentă, drept
ROMANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289309_a_290638]
-
jumătate a secolului al XX-lea. Într-un tablou convențional, R. ar putea fi înscris în al doilea val al poeților apăruți în anii ’60, val identificat de regulă prin termenul „șaptezecism”. Poetul nu se sustrage aerului de familie: un modernism târziu, obosit cu distincție, lipsit de mari investiții energice, rafinat și calofil, uniformizând într-o dicție stinsă eterogenitatea influențelor livrești. Abia al cincilea volum de poezie, Spiritul însetat de real (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor), a provocat receptivitatea criticii. Motivul ține
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
un mai viu și instinctiv contact cu pământul obârșiei noastre” și subliniază: „Noi mergem în pas cu viața. Cu viața neamului nostru, românesc.” În articolul O altfel de actualitate a literaturii și artei (2/1939), elogiind autohtonismul, Cezar Petrescu combate modernismul cosmopolit, pe seama căruia sunt puse erorile și eșecurile culturale din epocă: „Literatura și arta au pregătit un climat. Au pus în circulație principiile specificului nostru național și ale particularismului local, disprețuite până mai ieri de toți doctrinarii reformelor copiate după
ROMANIA LITERARA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
mica istorie a rezistenței scriitoricești), Ion Biberi ( Condiția scriitorului în statul democrat) și Mircea Mancaș (Literatura „rezistenței”), periodicul alunecă treptat într-un proletcultism agresiv, al cărui principal exponent a fost N.N. Munteanu, semnatar al unor texte cu titluri elocvente: De la modernism la poezia nouă socială, Noua orientare a literaturii noastre, Paralelă între realismul socialist și clasicism etc. Un caracter dirijat ideologic au și traducerile, criteriul de selecție a autorilor fiind apartenența la literatura rusă sau sovietică, participarea lor la mișcările de
ROMANIA VIITOARE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289338_a_290667]
-
orbecăind, prins în magma vanităților omenești: „Încă o zi, încă un an, / Mai lasă-mă, Doamne Dumnezeule! / Acum în clipa aceasta când poemele se nasc, / Iar ochii mei sunt o rană deschisă”. În ansamblu, poezia lui Ș. se distinge prin modernismul viziunii și prin calitatea expresivă a versului, contribuind la înnoirea liricii generației șaptezeciste. SCRIERI: Elegie pentru puterea orașului, București, 1974; Luminile orașului, București, 1975; Melancolia, București, 1977; Flacăra de magneziu, București, 1980; Mașina de scris, București, 1981; Trupuri pe ecranul
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]