1,712 matches
-
și privitor. Într-o serie de eseuri, Fried opune întreprinderea modernistă artei minimaliste ori literaliste, argumentând că minimalismul ar fi un gen al teatrului, mai curând decât al artei plastice. La rândul ei, în încercarea de a înțelege fenomenul artei moderniste în dimensiunile sale istorice, teoretice și formale, Krauss și-a lansat investigația în diferite direcții de cercetare. Astfel, a ajuns să devină interesată de dezvoltarea practicii fotografice, a cărei istorie decurgea paralel cu istoria modernistă a picturii și sculpturii, punând
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de a înțelege fenomenul artei moderniste în dimensiunile sale istorice, teoretice și formale, Krauss și-a lansat investigația în diferite direcții de cercetare. Astfel, a ajuns să devină interesată de dezvoltarea practicii fotografice, a cărei istorie decurgea paralel cu istoria modernistă a picturii și sculpturii, punând accent pe rolul semnului indexial ori pe funcția arhivei. În scrierile sale, Krauss investighează concepte precum cele de "informalitate" (formlessness), "inconștient optic" (the optical unconscious) ori "pastișă" (pastiche), care ar organiza practica modernistă în relație
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
criticii de artă contemporane cu întreprinderea studiilor culturale care au apărut la mijlocul anilor '80. Unul dintre cele mai importante eseuri, scris în două părți, este The Allegorical Impulse: Toward a Theory of Postmodernism, în care argumentează asupra rupturii dintre pretenția modernistă cu privire la autonomie și transcendență și noile practici artistice, ce nu mai sunt legate de specificitatea mediului, narând despre contingență, insuficiență și lipsa transcendenței. Hal Foster, care în prezent predă cursuri de artă și critică modernistă și contemporană, precum și în cadrul programelor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
argumentează asupra rupturii dintre pretenția modernistă cu privire la autonomie și transcendență și noile practici artistice, ce nu mai sunt legate de specificitatea mediului, narând despre contingență, insuficiență și lipsa transcendenței. Hal Foster, care în prezent predă cursuri de artă și critică modernistă și contemporană, precum și în cadrul programelor de Media și modernitate și Studii culturale europene la Universitatea din Princeton (New Jersey), a scris și continuă să scrie în mod regulat pentru Londra Review of Books, Los Angeles Times Book Review, October și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
independente. Tocmai de aceea există pericolul ca semnificațiile și istoria artei să poată fi construite în funcție de nevoile tematice ale momentului, în aceste condiții ale anomiei și amneziei culturale. Și tocmai de aceea nu se justifică o ierarhizare canonică a esteticii moderniste a specificității mediului și a inerentei sale experiențe transcendentale față de estetica imanenței radicale a sfârșitului anilor '60, o estetică a contextualității și contingenței, a specificității sitului și a criticii instituționale și discursive. În raport cu dezvoltarea criticii obiectului și a contextului său
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
semnificarea artei, făcând astfel să intre în faza "reproducerii sale infinite" și a imposibilității de a mai apela la o origine reală. În aceeași notă a criticii originalității, Craig Owens oferă o analiză teoretică a alegoriei, surprinzând ruptura dintre interesul modernist asupra autonomiei, independenței și transcendenței și dezvoltarea postmodernistă a noilor practici artistice manifestate prin contingență, insuficiență și lipsă de transcendență 141. Condamnată în trecut ca "aberație estetică", alegoria apare în arta și critica de artă din ultima perioadă ca o
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
sociale și politice, deoarece, în arta modernă singura funcție a artei ar fi fost aceea de a-și prezerva propria sferă particulară a valorilor civilizației umane înculcate sub forma simțului comun. Victor Burgin ajunge să conteste fetișizarea "prezenței" ca modalitate modernistă de conservare hegemonică a unui sentiment de integritate narcisistă a eului, care ar oblitera tot ceea ce s-ar afla în exterior. În accepția lui Burgin, estetica greenbergiană ar fi încheiat o anumită istorie a artei, iar arta conceptuală ar fi
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Foster prezintă o constelație de preocupări despre limitele și miturile postmodernismului. Sedus de ideile rupturilor istorice și a clivajelor epistemologice, criticul american privește dezvoltările recente din arta și critica de artă europeană și americană din perspectiva conjuncției dintre arta (post)modernistă și gândirea post-structuralistă. Fără a respinge teoria, pe motiv că ar fi falocratică ori nefolositoare, și fără a refuza istoria, pe motiv că ar fi exclusivă ori irelevantă, Foster pune accent pe necesitatea creării unor contra-modele și narațiuni alternative, respectiv
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
situează. Potrivit lui Foster, arta americană cea mai provocatoare de după anii '60 se situează la intersecția dintre instituții (arta și economia politică) și reprezentări (ale identității sexuale și ale vieții sociale). Fără a fi preocupată de procesarea proprietăților artei tradiționale sau moderniste, arta americană investigată de Foster propune o critică a instituțiilor artistice, evitând angajarea într-o analiză epistemologică a obiectului sau într-o anchetă fenomenologică a răspunsului subiectiv. Această practică artistică nu închide arta în limitele experimentelor formale sau perceptuale, ci
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
la începuturile ei (1966-1977), Alexander Alberro delimitează o varietate de genealogii ale istoriei artei, care au dus la o sporire a conceptualizării practicilor artistice în anii '60. Ca atare, Alberro identifică patru traiectorii-sursă ale artei conceptuale: auto-reflexivitatea (picturii și sculpturii moderniste), reductivismul (materialității obiectului), negarea conținutului estetic (în favoarea informației) și problematizarea locației. Unificarea discursului artistic și a teoriei se realizează la nivelul câtorva modele ale artei conceptuale. Unul dintre aceste modele ar fi "conceptualismul lingvistic" din lucrările lui Joseph Kosuth, ale
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
rândul său, monitorizând promisiunea artei conceptuale, Blake Stimson afirmă că această tendință a provocat autoritatea aparatului instituțional de a-și găsi propriul loc în societate și a căutat alte mijloace de funcționare a artei pe fondul evaluării relațiilor dintre estetica modernistă și politica culturală a noii stângi (New Left). Consecințele acestei mișcări sunt pertinent descrise de către Ian Burn într-un articol din Flash Art163, potrivit căruia arta conceptuală a luat cu asalt spațiile instituțiilor, a intervenit asupra pieții de artă și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
anexarea funcției criticului de către artistul conceptual, care își prezintă opera de artă într-o formă deja interpretată (Joseph Kosuth, Sol LeWitt). Cu toate acestea, rămâne încă deschisă întrebarea cu privire la relevanța istorică a încercării de a depăși trauma rupturii dintre arta modernistă și noile mișcări sociale care au demarcat sfârșitul anilor '60 ca orizont al oportunității de a revizita proiectul modernității din perspectiva proiecțiilor postmodernității 164. Relevanța artei conceptuale poate fi constatată și sub forma încercărilor de a rescrie critic istoria acestei
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
oportunitate pierdută"757 până la momentul respectiv. McKerrow remarcă pericolul unei "extensiuni a formelor de analiză tradiționale"758, prin intermediul căreia pop cultura ar fi apropriată punând accentul pe agent, în detrimentul simbolului: o astfel de abordare ar "perpetua, pur și simplu, clișeele moderniste în construcția sa, (întreprinsă adăugirea mea) prin lentilele mioape ale unei viziuni predefinite a (resurselor adăugirea mea) media, potrivit căreia acestea reprezintă (simple adăugirea mea) "deșeuri culturale", a unor criterii elitiste de excelență"759. În final, McKerrow notează beneficiile pe
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
aceasta o oferă"798. Principiul al șaptelea al retoricii critice atestă că "fragmentele conțin potențialul pentru interpretări polisemice, mai degrabă decât monosemice"799. Cu toate că, apreciază McKerrow, este aproape superfluu să explicitezi un astfel de principiu, totuși, din princina dominării criticilor moderniste, potrivit cărora "comunicarea mediată [...] promovează declinul criteriilor culturale"800, o astfel de întreprindere merită atenție reînnoită. Criticul apreciază că demersului critic modernist, privind (produsul) media din perspectivă monosemică, limitează criticismul ideologic la simpla "rezistență" pe care agentul cultural o dobândește
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
799. Cu toate că, apreciază McKerrow, este aproape superfluu să explicitezi un astfel de principiu, totuși, din princina dominării criticilor moderniste, potrivit cărora "comunicarea mediată [...] promovează declinul criteriilor culturale"800, o astfel de întreprindere merită atenție reînnoită. Criticul apreciază că demersului critic modernist, privind (produsul) media din perspectivă monosemică, limitează criticismul ideologic la simpla "rezistență" pe care agentul cultural o dobândește față de impoziția unor înțelesuri culturale care nu se potrivesc, neapărat, identității sale. Chiar dacă această achiziție nu este lipsită de valoare, consemnează McKerrow
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
societatea românească, duce din sate, târguri și orașe către București, contribuind la efervescența intelectuală și artistică a anilor ’20-’30. Aș vrea să pot citi cândva o mare carte despre aceste trasee: cel către „orașul tentacular” vest-european și curentele culturale moderniste, net urbane și cosmopolite (unele dintre ele, și nu dintre cele maipuțin celebre, au fost chiar inventate de evrei români); și cel care duce spre mainstream-ul cultural românesc. Pentru a înțelege România interbelică, asemenea lucrări sunt indispensabile. Până apar, trebuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Meyer și teoria organizațională, alții din Michel Foucault și din analiza de discurs. Unii prioritizează agenții, alții structurile. Unii se axează pe politicile interstatale, alții pe cele transnaționale. Aceste variații au dat naștere la o multitudine de denumiri: constructivism neoclasic, modernist, post modernist, naturalistic, lingvistic, narativ, sistemic, holistic.26 Unii subsumează orice abordare non-raționalistă sub denumirea de constructivism, în timp ce alții doresc să rezerve termenul pentru un grup de cercetători cu abordări similare. Unii refuză să folosească termenul pentru a apela la
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
teoria organizațională, alții din Michel Foucault și din analiza de discurs. Unii prioritizează agenții, alții structurile. Unii se axează pe politicile interstatale, alții pe cele transnaționale. Aceste variații au dat naștere la o multitudine de denumiri: constructivism neoclasic, modernist, post modernist, naturalistic, lingvistic, narativ, sistemic, holistic.26 Unii subsumează orice abordare non-raționalistă sub denumirea de constructivism, în timp ce alții doresc să rezerve termenul pentru un grup de cercetători cu abordări similare. Unii refuză să folosească termenul pentru a apela la formulări de
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
de limbaj, de simboluri, de reguli. Acest angajament pentru idealism și holism are implicații în ceea ce privește modul în care trebuie gândită și studiată politica mondială.30 Deși se afirmă faptul că abordarea constructivistă nu este uniformă 31, toți constructiviștii (moderniști, lingviști moderniști, critici) împărtășesc două înțelesuri, pe care Stefano Guzzini le-a sintetizat în felul următor: "construcția socială a cunoașterii și construcția socială a realității.32 Inițial, când termenul a fost introdus de Nicholas Onuf, acesta s-a referit în sens larg
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
au afectat abordarea constructivistă din relațiile internaționale: hermeneutica obiectivă neokantiană, hermeneutica subiectivă din lingvistică, teoria critică și filosofia pragmatică a științei.37 Aceste abordări filosofice și sociologice au determinat diverse curente ale constructivismului în relațiile internaționale: un constructivism de tip modernist (neoclasic), reprezentat de John Ruggie, care rezultă dintr-o combinație a hermeneuticii obiective cu un interes de a înțelege și explica realitatea socială. Pot fi încadrați în această categorie Emanuel Adler și Michaell Barnett 38, Jeffrey Checkel, Martha Finnemore 39
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
încadrați în această categorie Emanuel Adler și Michaell Barnett 38, Jeffrey Checkel, Martha Finnemore 39, Peter Katzenstein 40, Thomas Risse Kappen 41, John Ruggie, și Alexander Wendt, care sunt preocupați să descopere mecanismele sociale cauzale și relațiile sociale constitutive. Constructivismul modernist lingvistic, din care fac parte Onuf și Kratochwil, preocupați de importanța actelor de vorbire și de modul în care realitățile sociale sunt constituite prin limbaj și reguli. Alți adepți ai acestei abordări sunt Karen Litfin 42, Neta Crawford 43, Jutta
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
această linie, progresiva determinare sintetică a personalității corespunde unei direcții de dezvoltare care privilegiază componenta rațională omniprezentă a profilului etapei actuale, impunând o tipologie umană a excelenței și a implicării. Filosoful existențialist Gabriel Marcel consideră, astfel, dintr-o perspectivă teocentrică modernistă, că "omul care se complace în stadiul veleității" și "ezită să treacă la acțiune, fiind incapabil de a aduce vreo modificare realității", trebuie depășit în numele veritabilei personalități, care "se caracterizează în primul rând prin faptul de a-și asuma responsabilitatea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
văzut în Nichita Stănescu, încă din timpul vieții acestuia, Poetul (cu majusculă). Un fel de emblemă a „speciei“, foarte potrivită să o definească în ce are ea mai caracteristic. Rareori se întâmplă ca un autor de poezie (și încă unul modernist) să se impună cu o asemenea autoritate în ochii unor cititori atât de mulți și de diferiți. De obicei valoarea și succesul nu se suprapun. Sunt cărți mari, pe care le citesc o mână de oameni (sau nici aceia); și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
ordinea lucrurilor. Voi sunteți doar niște venetici care până la urmă veți eșua. Exemplul „intrusului“ de la justiție arată că îndârjirea calmă și sprijinul politic ferm produc până la urmă fisuri în blocul vechi de cincizeci de ani, spoit recent într-un stil modernist. Nu e nici o epidemie de prostie. Doar o teribilă spaimă de schimbare. După justiție, al doilea mare domeniu vine la rând... MONICA, PE UN CAL ALB Înghețata noastră justiție, încremenită ca o banchiză din epoca de gheață roșie, trosnește din
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
unui târg de artă, și mai puțin a unei expoziții cu o viziune unitară și cu un traseu care să aibă sens. Atenția specială acordată picturii - care revine în actualitate la fel ca în postmodernii ani ’90 -, precum și experimentelor formale moderniste din anii ’60 a pus în valoare formele artistice obiectuale ce pot fi mai ușor valorificate pe piața artistică. Dimensiunea socială a artei a fost reliefată în mai multe expoziții, cum ar fi cea a curatorului Marco Scotini, care, într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]