10,917 matches
-
leagăn. Un sentiment plăcut, care m-a dus cu gândul la anii copilăriei. Zăpada se topise, soarele Își arătase fața, dar atmosfera din jur era destul de cenușie. Cei aflați la plimbare cu copiii sau nepoții făceau parte din categoria celor modești, cu venituri puține. Se vedea asta pe chipul lor Îngândurat, lipsit de strălucirea pe care ți-o imprimă Îndestularea. Îmbrăcămintea ștearsă, uzată de vreme, Își spunea cuvântul asupra fiecăruia În parte. Cei Îmbogățiți coborau mai rar din mașinile luxoase pentru
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
naționale de filozofie “Ion Petrovici” și alt articol despre “Adrian Marino sau de la realitatea zguduitoare la utopie”. “În istoria literaturii române, Pan Vizirescu nu ocupă un loc de frunte”. (...) “Cel care a Întrezărit armonii, spații senine, tărâmuri nepângărite, a trăit modest, asumându-și mai degrabă condiția de martor decât pe aceea de patetic mărturisitor”. “Pan Vizirescu, ultimul “gândirist”. ( articol semnat de Dan Stanca). La debutanți ( poezie) apare “un nume nou” ( Andrei Savin, C.N. “Al.I.Cuza”, Galați, clasa a V-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu capul pe geam, muncea la o uzină... Îi cunoștea pe toți, dar printre ei erau și două persoane necunoscute, un bătrânel, evident de la țară, care purta un costum sărac și o geantă mare în carouri, și o domnișoară foarte modest și curat îmbrăcată. Nadea se gândi că bătrânul acela ducea ceva de vânzare la piață. O fi pus și el ceva în geanta lui, din puținul pe care îl avea, ca să vândă pentru a acoperi alte nevoi sau, cine știe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vizită la spital? Mulți bătrâni, sărmanii, nu au bani nici pentru medicamente. Se gândi la părinții ei și i se făcu dor de ei. Bătrânul privea trist prin geam, gândindu-se la ceva ce numai el știa. Domnișoara tânără și modest îmbrăcată se ridică de pe scaunul ei, rugându-l pe conductor să oprească la următoarea stație și porni spre ieșire. Când trecu pe lângă bătrânel, încercă să bage mâna în buzunarul lui și ieși foarte repede. Nadea observă, dar nu reuși să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nivelul comunităților de romi, de locul în care trăiesc, de infrastructura de care dispun și de principalele surse de venit pe care le au. Altfel spus, voi pleca de la premisa că periferialitatea localizării, accesul redus la servicii publice și sursele modeste de venituri sunt principalele variabile care permit identificarea CR în funcție de gradul lor de sărăcie (tabelul 16). Accesibilitatea redusă a fost estimată prin trei indicatori referitori la: - amplasarea comunității la marginea localității; - absența unor drumuri de acces sau interioare care să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
cu iscusință trupul în valoare, un trup de statuie, părul de culoarea nisipului, pieptănat într-o coafură rebelă. Se îmbrăca simplu, dar un ochi foarte atent observa că simplitatea ei este căutată. Aide avea o natură schizoidă. Cuminte și rebelă, modestă și pasionată, autistă și frondeoră, altruistă și sălbatică. Șeful Catedrei de cereale o stabilise ca reper pentru exigențele la cursurile lui. I se adresa atunci când preda, o provoca atunci când cerea un răspuns, îi cerea referate, o cultiva cum cultivi cel
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu țigăncile. Șocată, s-a ascuns după o căpiță de fân și a izbucnit încă o dată într-un plâns cu sughițuri. Se zbătea ca o apucată, dar totul îi ieșea pe dos. Am ajuns în sfârșit la Ștefi. O casă modestă, lipită de pământ, dar când am intrat înăuntru am avut o mare surpriză. Casa era luminoasă, extrem de spațioasă și foarte bine aranjată. Gustul desăvârșit al acestei femei a combinat lumina australiană, lucrurile frumoase de aici și cele rafinate ale Europei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Vișinel stătu o clipă în cumpănă, apoi, punctându-și fiecare cuvânt cu o reținere ce domină în mod firesc asemenea momente, se exprimă: - Eu, eu mă opresc aici. Anii de liceu mă vor ajuta să ocup un post, cât de modest, undeva. Făcu o pauză voită, ca în cele din urmă să spună: și apoi, apoi mă însor... Aceste cuvinte căzură ca o bombă care, o dată declanșată, dărâmă întreg edificiul familiei însumat în creșterea și educarea acestui copil, toate visele lor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
câteva minute, îi propuse un post de referent la registratură, post ce tocmai se eliberase cu o zi înainte, pentru care nu se cerea decât o instruire sumară, de cel mult o jumătate de oră. E drept, era o slujbă modestă, dar era un loc de muncă onorabil și cu un salariu, deși modic, putea să-i asigure un venit lunar. - Țin să vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte, zise el înfierbântat de neașteptata ofertă. - Mai rămâi o clipă; am terminat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
înțelesese mai bine că băiatul se simțise oarecum jenat că trebuise să vină în audiență el, fiul unui reputat inginer, care construia atâtea edificii în oraș și care ar fi putut să i găsească o locuință, fie ea cât de modestă, dar se vede că nu avusese încotro. Și dădu o altă turnură discuției : - Dacă vei avea puțin noroc, garsoniera aceea ar putea fi a ta! Acum când știu cine e tatăl tău sunt sigur că poate să-ți dea o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
convins să scriu proză, mai ales după ce am citit pe nerăsuflate cutremurătorul său roman intitulat Respirația umbrei îAmintiri fără copilărie), ce tratează ororile comunismului, acuze la care subscriu întru totul. O carte ce-o țin la loc de cinste în modesta-mi bibliotecă, aureolată de minunatul autograf: „Eugeniei și lui Sorin, aceste frînturi din Respirația umbrei care mi-au zălogit ființa într-o fugă de gînd, de trecut, de noapte. Cu sinceră iubire”, Vama 7 iulie 2012. Câteva asemănări și unele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
din Primăria Vama nu s-a gândit cineva să-1 propună, înainte de anul 1989, pentru a i se conferi titlul de cetățean de onoare al comunei, căci după Revoluție acest titlu suprem a devenit ridicol, prin acordarea lui unor persoane destul de modeste, fără origine în Vama. La fel de bine puteau să se gândească superiorii săi de la Ministerul Apărării Naționale, pentru avansarea sa, de la gradul de colonel la cel de general, recompensă pentru descoperirea unei noi arme chimice, mai ales că la Revoluție, fiind
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
poporul român se află în moarte clinică, aude totul și înțelege infernul patimilor rele, dar nu face sau nu poate face nimic, și trage cu obidă la căruța înfrânată a democrației până când, „ori crapă calul, ori se rupe hamul”! După modesta mea părere, prin urziri spurcate, gargară și populism deșănțat, cei de la putere, aceiași de douăzeci de ani, cu o mână spală pe alta și cu amândouă obrazul cu serenitate, în fața națiunii ce are memoria colectivă scurtă și slabă. Orice aș
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
coborau agale ținându-se de braț. Avea nevoie de camera lui, de peștera lui, de liniștea de-acolo. Pe ea o aștepta de foarte multă vreme. Locuia Într-o odaie mare, cu pereții Înalți, lipsiți de culoare și cu mobilier modest. Doar pendula Înaltă, maronie, din lemn masiv, așezată deasupra cărților rufoase, care măsura timpul cu un tic tac stins, nu se integra În decor. Amintindu-și, se Îndreptă spre calendarul din perete și, cu un gest aproape ritualic, mai tăie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca o pasăre venită din întunecimi, mulți ani în șir. Olga aproape că nici nu și-l mai amintea pe tatăl ei decât vag, ca într-un vis întâmplat demult, tare demult! Mama și-a crescut fata dintr-un salariu modest de funcționară la poșta centrală a orașului. Era mulțumită de programul de la orele 8 la 12 și de la orele 16 la 20. În acest fel putea să o supravegheze pe fată, s-o îndemne să mănânce la timp, pentru că acesteia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cu lemnul putrezit, fără lumină electrică sau televiziune prin cablu. Am acceptat fără ezitare o cameră la mansardă. — Rămâneți mai multe zile? — Doar noaptea asta. — Atunci se plătește în avans. Mă așteptam la asta, pentru un han cu o clientelă modestă este lesne de înțeles. Recepționerul încasă banii, îmi trecu numele în registru și îmi dădu cheia. După ce am văzut că nu vine nimeni să mă ajute cu valiza, am luat cheia și am găsit singur camera. Fără să mai cercetez
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
absolvea de vină, dăduse curs invitațiilor, când putea foarte bine să treacă pe un alt trotuar, lăsându-i fetei posibilitatea de a găsi un cavaler, cam tot cu atâtea primăveri, lipsit de orice fel de obligații. Intră în biroul său modest din șantier purtând masca unei mâhniri de care nu se putea elibera în mediul în care se afla. Se simțea parcă urmărit de o umbră nedeslușită, o închipuire? Era ca o fantomă cu chip nebulos, abia conturat ce-i seconda
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de doi ani. În timpul acesta, viața lor s-a adăugat vieților celorlalți copământeni, ca a orcărui soț și soție, deși căsătoria urma să aibă loc peste numai două săptămâni. Totul - normal; totul - echilibrat, în raport cu problemele pe care un trai tihnit, modest și îmbietor la tot mai bine, făcea, din acest cuplu, o pereche de invidiat, pentru mulți din preajmă. Se iubeau, se respectau, fiecare străduindu-se să facă din viața celuilalt un izvor de permanente satisfacții, de autentice bucurii. Ambii au
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
existau. Le cunoșteau numai din presă și din restul mijloacelor mas-media. Îi dureau și pe ei, sufereau și ei precum întreaga lume simțită, dar, neavând cum să intervină, spre a face viața altora mai puțin tristă și supusă umilințelor; trăiau modest, cinstit și corect; ca doi oameni, de sub treizeci de ani fiecare, hrănindu-se din propiile bucurii, făcându-și plapumă doar, din propria fericire. Le era suficient. și se simțeau atât de bine! Dar, zice o vorbă, n-aș putea preciza
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
aceștia. Urmașii i-au înmormântat, și-au împărțit ce au avut a-și împărți. Leoaica n-a mai fost luată in calcul și n-a trezit interesul nimănui. Așa s-a pomenit, singură, și de izbeliște. S-a aciuat pe lângă modesta gospodărie a lui Silistru al Silistrului. Omul, singur, și dovedind mult curaj, a luat in adopție leoaica. Spre a atrage atenția, asupra frumosului animal, a făcut un țărcușor, l-a amenajat, în felul său, și s-a hotărât să stea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe iaht și pe șalupă. Tot timpul înșalupă! De partea financiar-contabilă a afacerilor se ocupa soția, iar după ce a mai crescut, și feciorul George Naghi. Ducea o viață dublă : de neobosit muncitor, pe propriile dependințe, și de patron. Un patron modest fără mari pretenții la mâncare, la îmbrăcăminte și încălțăminte, la distracții. De altfel, la drept vorbind, nici nu prea avea timp pentru așaceva. Își stabilise sediul permanent al locuinței pe iaht, iar cel provizoriu, pe șalupă. Ceva, părea, ieșit din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
atât de agitat și de contradictoriu, putea trăi un intelectual atât de strălucitor, din specia rară a rasaților, de o exigență ieșită din comun, un gânditor independent în fond. El, care era o veritabilă enciclopedie, un ciudat renascentist modern, era modest, de o modestie frizând anonimatul. Poate puritatea sufletească să-l fi făcut să aleagă o existență ștearsă. Dar deliberat și-a asumat suferințele provocate de refuzul compromisului de orice fel. Era blând chiar și când se avânta în polemici: la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să fim uniți, nu?!... Îmi pică-n mînă un număr vechi din Urzica (8/1962). Pentru cine e tînăr : Urzica era singura revistă de umor care apărea, regulat, pe vremea Împușcatului. Avea un tiraj incredibil - 500.000 exemplare. Un preț modest. Bilunară. CÎnd am debutat, În 1973, toți umoriștii români aveau rubrici acolo. Plătea - și nu rău! Era, sincer vorbind, de cînd o știu, monopolul evreilor. Breslașu, Baranga, Poch, Rodica Tott, Iosif Toth, I. Avian, Sadi Rudeanu , Fred Firea, Mircea Crișan
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Îi adusesem la o asemenea stare de exasperare cu chestia asta, încât îmi spuneau toți Scufiță, neîndoielnic cu multă simpatie. Acum, de!, și Doru luase același număr de puncte de expert, dar el era întotdeauna un băiat discret și excesiv de modest. Noroc că îl suplineam eu, și încă cu vârf și îndesat. Venisem pornit pe fapte mari. Mă mâncau palmele de poftă și aveam o logoree de zile mari, promițându-le ălorlalți că o să le-o tragem de-o să le sară
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Hai, că-mi placi, știi?" Portarul oftă numai așa, de amorul artei. A celei teatrale, bineînțeles. Se gândise el că o să scoată vreo cinci sute de mii din afacerea asta. Două sute jumate materialele și tot atât manopera, că era băiat modest. Oricum, toate cele necesare reparației le furase, încercând o satisfacție nebună, chiar de la nemernicul ăla de Marinică, tocmai când le dosise ăla într-un loc pe care-l credea sigur. Râse și acum, amintindu-și isprava și cum venise umflatul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]