1,363 matches
-
pervaz se vedea scrumul unei țigări neglijent rulate. Mi-l imaginam pe Crawford semnalizîndu-i lui Laurie Fox, lăsînd mirosul de canabis să plutească spre tînăra femeie Închisă În cavoul ei din doze de Largactil. Dar Îmi pierdusem interesul față de psihiatrul mohorît și tînăra sa amantă. Presupuneam că pe ea o luase Crawford cu mașina, zburînd cu Porsche-ul pe drumul spre vreuna dintre casele lui sigure de pe șoseaua de centură din nord, spre genul de camaraderie furnizat de Raissa Livingston. Am despachetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și grași cât greierii. Aerul suna sub lamele aripilor. 50 - Cu suriul știi să dai? mai întrebă Stăpânul cu glas răgușit, și o clipă cercelul de argint, legat cu ață roșie de ureche, sclipi în lumina focului. Avea niște ochi mohorîți'și blânzi, mai negri și mai adânci. Era spătos și pe obrazul muncit, stflcit în bătăi, nu se citea nimic. Mișca greu palmele mari și cu degetele își aruncă mai spre ceafă șapca unsuroasă. Când se urnea, în buzunarele largi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Vagoane lungi, pe rotile, scârțâind, treceau mormănite cu jumătăți însîngerate, aruncate la întîmplare, una peste alta, împinse de oameni cu fețe dușmănoase, bărboși și crunți, având șorțuri de piele dinainte și cuțite ascuțite la brâu. - Bună dimineața, fraților! aruncă parlagiul, mohorât. - Bună dimineața, răspunseră câțiva. Dinlăuntru se simțea duhoarea mațelor deșertate. Se dezbrăcă tăcut, privind mersul repede al undițelor groase de oțel care cărau pulpe și dindărături de vaci, agățate și zvârlite de brațele puternice ale celor ce așteptau sub ele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ajunseră în fața aparatului. Plătiră un leu și își încercară puterea. Starostele ceru ciocanul și zise rîzînd: - O să-ți stric daravela! Își suflecă mânecile și se uită mândru la Didina. Vântul de aprilie îi mișca părul bogat și pe fața lui mohorâtă se așternu un zâmbet de mulțumire. Maiul era greu și avea o coadă lungă. Stăpânul măsură înălțimea unde trebuia să pocnească o capsă. Ridică o dată ciocanul și plesni jos drugul de fier al tiribombei. Se auzi un trosnet și în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
al estetismului, retras din lume fie Între rafturile marii biblioteci, fie În apartamentul său de lux, contemplând tablouri de Turner sau mobila Renaissance. Interioare de un rafinament debordant, În care Ruskin Își primește musafirii când exuberant, la limita nebuniei, când mohorât, melancolic, auster, copleșit de amintirea unei copilării sufocate de studiu și cultură, a unei iubiri adolescentine răvășitoare (dar neîmpărtășite) și a unui mariaj ratat. Singurele oaze de liniște - somptuozitatea biroului, biblioteca, sala de conferințe, muzeul. 40 de ani de citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lor, bună sau rea - exagerau severitatea. Ca să poți respira, trebuia să te sustragi Împărăției lor, să desfaci centironul greoi, iar curtenii lui Carol al II-lea, care băuseră din cupele de șampanie ale Franței un elixir de adormit și uitat mohorâtele, prea religioasele obiceiuri ale patriei, trasară tangenta prin care s-a putut evada. Mulți s-au năpustit Într-acolo: „Chiar și discipolii Își Întrecură În curând vechii maeștri și (așa cum a spus-o un scriitor cu o picantă precizie 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Helen pe un ton defensiv, dar Bill a fost. El mi-a zis. Și știu că tu și cu Bill nu vă înțelegeți, dar eu cred că e un tip foarte serios. Privirea lui Hugo era la fel de rece și de mohorâtă ca o dimineață de iarnă. — Hazel mi-a spus, sării eu repede înainte ca Oberon să se aplece peste masă și să înceapă s-o strângă pe Titania de gât, că abia așteaptă să joace cu Violet în Casa Păpușilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ochilor ei. Nu exista un Ehud Ramon. Sau, mai bine zis exista, dar nu ăsta era numele lui real. Era o anagramă, exact ca acelea pe care Maggie le rezolva cu o viteză uimitoare în adolescența sa, în acele duminici mohorâte, interminabile, de la mănăstire. Ehud Ramon era un învățat, dedicat scoaterii la iveală a secretelor pământului. Dar era un partener improbabil pentru Shimon Guttman, sionist fanatic de dreapta și inamic declarat al palestinienilor. Pentru că Ehud Ramon era Ahmed Nour. Capitolul 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îl privește în tăcere. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL pare că oftează - sau poate doar își trage mult aer în piept - și reîncepe să cânte la violoncel.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Total dezorientat.): Ce v-a apucat? Ce-i asta? BĂRBATUL CU ZIARUL (Mohorât.): Nimic. Ascultam și noi. (BĂTRÎNUL CU BASTON scoate o batistă și începe să se șteargă de sudoare. Tăcere lungă pe fondul temei interpretate la violoncel.) DOAMNA CU VOAL (Timid, încremenită în picioare pe scaun): Ș-acu’ ce facem, sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fim deranjați. Mă Înșel cumva? - Deloc, dimpotrivă. Și mă bucur că faci progrese rapide: Începem să ne Înțelegem... Mda, simțise ironia și Încerca să mi-o Întoarcă, În pofida faptului că, la suprafață, se Încăpățâna să afișeze aceeași sobrietate țeapănă și mohorâtă, agresivă chiar. Pentru nimic În lume În acele momente n-aș fi conceput că Adam Adam vorbea cât se poate de serios și, mai cu seamă, de pătruns de ceea ce spune. Am realizat grozăvia târziu, mult prea târziu, când deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
noi, de fapt, pe-aici? - O comoară, bineînțeles, ce altceva se poate căuta la miezul nopții prin niște catacombe?! Spirituală, doamna... Era și momentul ideal pentru glumițe macabre! Spun „macabre” pentru că, pe măsură ce ne afundam În Întuneric, peisajul devenea tot mai mohorât și mai apăsător. Centrul, cu alura lui de ambient IT, se metamorfoza treptat Într-o hardughie metalică grosieră, compactă și rece. Am cotit de două sau trei ori, nu știu de ce, mie oricum mi se părea că era același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
privind relațiile dintre oameni, gradul de libertate de care se bucură ei și așa mai departe. Știu, la Început, fiecare nou-venit se simte supravegheat, copleșit, strivit, vede pretutindeni interdicții și constrângeri, are senzația că a nimerit Într-o Închisoare subterană mohorâtă și sinistră, din care nu va mai ieși niciodată la lumina soarelui. Dacă mai și ajunge aici În circumstanțe speciale, așa, ca tine, de exemplu -respectiv, mai mult nolens decât volens -, e firesc și de așteptat să se sperie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prostul obicei de a vedea În orice mai mult decât era În realitatea efectivă mă Împiedica să mi le reprim. Văzută În reluare, Încăperea Își redusese simțitor dimensiunile. Era mare, desigur, dar parcă nu atât de copleșitoare În masivitatea ei mohorâtă ca la Întâiul contact. Nu-i exclus s-o fi văzut eu În altă lumină, iar faptul să se datoreze sentimentului că domin situația În virtutea Împrejurării că dețin de unul singur secretul descinderii anterioare de care Eveline este complet străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu iubirea de pământ și de oameni, cu bucuria vieții sănătoase, cu vigoarea portugheză, cu măreția națiunii" (29 iulie 1933). "Tristețea decadenței" era climatul moral al Portugaliei de la începutul veacului, în care rodiseră toate deznădejdile și autoflagelările poeților, toate viziunile mohorâte ale romancierilor, toate apologiile pesimismului și nihilismului pe care le urziseră generația de la Coimbra și celelalte centre de fosforescentă invectivă din a doua jumătate a secolului trecut. Dar toate aceste lucruri frumoase, triste și inutile - erau acum lucruri moarte, aparțineau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Mi-e ușor să mi-l imaginez pe tânărul RÎleev În desișul verde al pădurilor noastre, plimbându-se În timp ce citea o carte, activitate ambulatorie tipică pentru epoca lui, la fel de ușor cum Îl pot vizualiza pe neînfricatul locotenent sfidând despotismul În mohorâta Piață a Senatului față de camarazi și de trupele nedumerite; dar denumirea acelei lungi promenade „pentru oameni mari“, atât de căutată de copiii cuminți, n-a fost asociată niciodată În mințile noastre de adolescenți cu soarta nefericitului stăpân al moșiei Batovo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de mlaștină cu fructe de un albastru Întunecat, ca de vis, pe deasupra ochiului maroniu de apă stătută, pe deasupra mușchiului și a mocirlei, pe deasupra florilor cu spini ale parfumatei orhidee de mlaștină (acea nocinaia fialka a poeților ruși), un micuț Fritillaria mohorât, purtând numele unei zeițe scandinave, a trecut În zbor, foarte jos, abia atingând ce era În jur. Frumosul Cordigera, un fluture ca un giuvaer, zumzăia pe deasupra Întregii suprafețe a uzinei mlăștinoase care-i furnizează hrana. Am urmărit fluturi Sulphur tiviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
boiler ca o coloană, vopsit Într-un maro-arămiu, și o cadă cu picioare palmate, acoperită feciorelnic pentru această ocazie. Perdelele bine trase de la fereastră ne Împiedicau să vedem curtea de dedesubt, stivele de buturugi de mesteacăn și zidurile galbene ale mohorâtei anexe unde se aflau grajdurile (o parte din care fusese transformată Într-un garaj pentru două mașini). Deși fuseseră expulzate un vechi șifonier și două cufere, această odaie dosnică, deprimantă, cu lanterna magică la un capăt și șirurile de scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sau Ivan al doilea (care va apuca ziua când Îl voi trimite cu mesaje romantice) venea să mă trezească pe la 8 dimineața, lumea exterioară era Încă acoperită cu gluga unei bezne maronii hiperboreene. Lumina electrică din dormitor avea o nuanță mohorâtă, aspră, ca de icter, care-mi provoca usturimi la ochi. Proptindu-mi urechea care-mi zbârnâia pe mână și rezemându-mi cotul pe pernă, Îmi impuneam să-mi pregătesc cele zece pagini ale temei neterminate. Pe noptieră, alături de o veioză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
am improvizat aici - că toate sentimentele, toate gândurile lui Iuri erau dominate de un unic dar: un simț al onoarei echivalent, din punct de vedere moral, cu o acută absolută. 2 Am recitit recent Călărețul fără cap (Într-o ediție mohorâtă, fără ilustrații). Are totuși virtuțile ei. Gândiți-vă, de pildă, la barul acela dintr-un hotel texan cu pereți din bârne, din anul de grație (cum ar spune căpitanul) 1850, cu barmanul de „saloon“ În cămașă cu mânecă scurtă - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dureri cumplite În cavități erau tampoanele de vată - nu suportam contactul uscat și scârțâitul lor - care erau vârâte Între gingie și limbă pentru bunul mers al operației; pe geamul din fața ochilor mei neputincioși se zărea o transparență, un peisaj marin mohorât sau niște struguri cenușii, tremurând din cauza reverberațiilor seci ale tramvaielor din depărtare, sub un cer sec. „In den Zelten achtzen A“ - adresa aceasta dansează din nou ca un troheu În mintea mea, urmată imediat de deplasarea făcută În șoaptă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
adolescent excitat fără jenă, având coapsele Încinse cu un fel de sfoară folosită local Împotriva deochiului, le smulgeau din apă și o hărțuiau pe fată cu ele; și preț de o secundă sau două - Înainte de a mă ascunde În ceața mohorâtă a scârbei și a dorinței - am văzut o altă Polenka, străină mie, tremurând ghemuită pe scândurile pontonului pe jumătate sfărâmat, acoperindu-și sânii cu brațele Încrucișate, pentru a se feri de vântul dinspre răsărit, În timp ce scotea limba provocator spre urmăritorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ei; dar n-avea de ce sau de cine să se teamă și imediat scotea Încet aerul pe care-l reținuse o clipă În piept și Închidea din nou ochii. 2 Odată cu venirea iernii, neînfricata noastră idilă s-a transferat În mohorâtul St. Petersburg. Ne-am dat seama că ne lipsește Îngrozitor siguranța silvestră cu care ne obișnuiserăm. Hoteluri Îndeajuns de neonorabile ca să ne primească se aflau dincolo de limitele cutezanței noastre și măreața epocă a amorurilor consumate În parcuri era Încă departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
luminate, În timp ce un mic mușchi devenit celebru Îi zvâcnea sub pielea Întinsă a fălcii. Când nu mai erau muzee și cinematografe care să ne găzduiască și abia se lăsase noaptea, nu ne mai rămânea decât să explorăm pustietatea celui mai mohorât și mai enigmatic oraș din lume. Umezeala glacială de pe genele noastre metamorfoza felinarele solitare de pe stradă În vietăți marine cu țepi prismatici. În timp ce traversam piețele vaste, diverse fantome arhitectonice se Înălțau brusc, tăcute, În fața noastră. Ne treceau fiori reci, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
care-l descoperise imediat) Într-o groapă săpată În grădină sub un stejar mlădios - și acolo au rămas și după plecarea lui. Apoi, Într-o zi de primăvară a anului 1918, când puful roz al florilor de migdali Însuflețea versanții mohorâți ai munților, bolșevicii au dispărut, fiind Înlocuiți de o armată germană ciudat de tăcută. Rușii patrioți erau sfâșiați Între senzația de ușurare animalică de a fi scăpat de călăii băștinași și necesitatea de a recunoaște că Își datorează izbăvirea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să dansez foxtrot. Franța a trecut pe lângă noi În zăngănitul trenului prin bezna de tăciune a nopții. Palidul Canal al Mânecii se mai clătina Încă În noi, când trenul Dover-Londra s-a oprit. Imagini repetate Înfățișând pete cenușii pe pereții mohorâți ai gării Victoria făceau reclamă săpunului de baie cu care mă spălau În copilărie guvernantele englezoaice. După o săptămână, Îmi târșâiam picioarele Într-un dans obraz-lângă-obraz, la un bal de binefacere, cu prima mea iubită englezoaică, o fată capricioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]