2,147 matches
-
felul de vieți experimentale" (Lucian Boia - Desfrîu și sfințenie: doi poli ai imaginarului insular, p. 23). Căutarea Insulelor Fericiților printre formațiunile insulare reale deplasează deseori descrierea în fantazare adăugînd bogății fabuloase sau, după caz, monștrii cunoscuți și necunoscuți ori obiceiuri monstruoase cadrului de multe ori real al relatării. De aceea istoria scrierilor de călătorie oferă un material generos și permite observarea în timp a imaginii insulei: insulele între mitologic și descriere rațională (Andrei Pippidi, Insula. Orizonturi mitologice și itinerariu istoric), imaginarul
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
cîteva repere de bun-simț. Numai că atunci cînd un logician invocă bunul-simț, trebuie imediat să intrăm în alertă, căci, prin excesul de formalism gol pe care îl cultivă, logica e o discipină căreia îi lipsește cu totul bunulsimț. E ceva monstruos și lipsit de tact în ambiția de a controla lumea prin inferențe perfecte pe care le exprimi într-un cod de simboluri abstracte și de aceea, cînd Russell își părăsește empireul logic pentru a coborî în arena promiscuă a eticii
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
vechii burghezii, înlăturate de "Istorie"". O altă prejudecată pe care o combate cu tărie Alexandru George este cea a perenității marxismului, care, după cum socotesc unii pînă la ceasul de față, ar trebui judecat nu după eșecurile sale catastrofale și după monstruoasele crime ce le-a comis, ci după bunele intenții conținute în nucleul său teoretic, în posibilitățile de adaptare "inteligente" la realități. "Învățătura invincibilă" ar fi fost greșit aplicată la Rusia țaristă, care era o societate înapoiată. Altfel, "orînduirea socialistă" ar
Alexandru George show (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16127_a_17452]
-
în 1955 de paralizie), scriitorul-deputat regretă că nu s-a putut prezenta la procesul lui Ovidiu Papadima: „Bietul băiat, acuzat de legionarism, ar fi avut în mine un cald martor al dezvinovățirii lui”. Executarea lui Lucrețiu Pătrășcanu, în urma unei înscenări monstruoase de tip stalinist, e o „veste tristă”, ca și condamnarea la închisoare a prietenului său sionist A. I. Zissu, dar se abține de la orice comentariu. O face însă fără să ezite, când patriarhul Justinian îi povestește despre vizitele lui la Moscova
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
vedere, ar merita omagiați, nu stigmatizați. Problema este însă alta. Indiferent de valoarea lor, toți acești oameni, tocmai pentru că sunt oameni, nu pot fi tratați astfel. Este inadmisibil să fie tratați astfel. Sintagma "generația expirată" (și nu generația însăși) este monstruoasă (și va rămâne ca însemn al unui moment rușinos din istoria presei noastre) întrucât se referă înainte de toate la vârsta celor incriminați. Cuvântul "generație" este o trimitere clară la vârstă, iar verbul "a expira" evocă, încă o dată, vârsta (înaintată). În
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
care, tolerat din lașitate sau chiar încurajat, din slugărnicie, a devenit acum - sau, în orice caz, este gata să devină - un incendiu devastator, de genul celui care a distrus Biblioteca din Alexandria. Vârstnicii care girează, în paginile ziarului Cotidianul, acest monstruos ritual al uciderii în efigie, sperând să se salveze pe ei înșiși, prin lingușirea tinerilor agresivi, fac o figură jalnică. Seamănă cu niște bătrâne scofâlcite și fără dinți care s-au rujat grotesc și mișcă din șolduri. Este cu totul
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
a securității să funcționeze ca lege de deconspirare a victimelor securității. Ceea ce, legiuitorul, în tembelismul lui simulat, a urmărit chiar de la început: să-i dezinculpe pe securiști și să-i inculpe pe cei terorizați de securiști. Aceasta reprezintă cea mai monstruoasă victorie propagandistică a nomenclaturii comuniste din ’89 încoace: incriminarea cu mijloace aparent democratice a celor pe care-i mai condamnase o dată sub teroarea comunistă. Că o astfel de operație a fost pusă la cale de aleșii poporului român este în
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
bravei noastre securități. Și ca absurdul să fie deplin, cel „vătămat” de cei doi „delatori” nu este altul decât trubadurul asurzitor al ceaușismului și securismului ceaușist. Cel care a contribuit mai mult ca oricine la legitimarea demagogică a celei mai monstruoase dictaturi a istoriei moderne trece acum drept „victimă” a acelei dictaturi. Prin trecutul său de șef încoronat al propagandei comuniste, el este direct răspunzător de teroarea și organele terorii pe care comunismul său cel iubit de ieri și de azi
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
cu "o supranaturală și hoffmanniană rapiditate" ceea ce s-ar putea numi "magia bolșevică", aptă a produce oricând o "minune". Intrarea în Castelul kafkian e astfel forțată. Dintr-odată viața începe să pulseze în inertul aparat, o porțiune de deșert înflorește, monstruoasa indiferență față de lege și morală se destramă. "în sanctuarul birocrației și arbitrarului, emblema magiei bolșevice este ștampilă, iar mesagerul fulgerător, telefonul, care l-a fascinat dintotdeauna pe prozator: un birou uriaș, de o dimensiune incredibilă, cu opt telefoane de diferite
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
mai hidos, face imposibilă orice comedie. În cadrul facultății se desfășoară procese adevărate, personajul cel mai valoros intelectual, Alexandru Meca, e redus la statutul omului de serviciu pentru o tentativă eșuată de trecere a graniței. Ceilalți, Emily, Zeno Patoescu, cunosc metamorfoze monstruoase la nivel psihic, de la studenți străluciți, la profesori sterili și amorali, dar nu lipsiți de complexitate. Întîmplările gravitează în jurul lui Al, creînd o poveste a formării sau a deformării, introspectivă și deseori amară. Romanul lui Ion Scorobete începe cu un
Noaptea orgoliilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17372_a_18697]
-
în serial primele 120 de pagini ale romanului, crede că Eumenidele, fără a fi comparabil cu Război și pace, este totuși o "carte mare". Iris Radisch în schimb, cronicara săptămînalului "Die Zeit" se întreabă la ce slujește lectura acestui roman monstruos. Sunt doar două din puzderia de opinii contradictorii, polemice chiar. Ecoul mediatic asurzitor al unei cărți care, narînd la persoana întîi istoria unui făptaș fictiv, pătrunde în traducere și în țara foștilor făptași istorici, era previzibil. Și, cum era de
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
a revistei Ateneu de către Daniel Dumitriu (pe urmele, specifice eseistului în discuție, ale lui G. Călinescu). Exegetul ieșean prețuiește "cel mai mult"la un om "sărăcia", iar la un scriitor "modestia": "Săracul poate fi neputincios, nenorocos, leneș, nepriceput, dar defecte monstruoase nu are. La omul care este scriitorul apreciez în primul rînd modestia. Sigur, nu e o dovadă a talentului, dar, de regulă, impostura și mediocritatea preferă vedetismul. Iar vedetelor le place să se înalțe, coborînd, demolînd rivalii". Aceste lucruri, socotește
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
C.A.Rosetti. S-au remarcat în luptele pornite împotriva domnitorului Al. I. Cuza care, prin tendințele sale cezariste (după modelul lui Napoleon al III-lea) și-a atras dezaprobarea și a conservatorilor și a liberalilor constituiți în așa-numita monstruoasa coaliție, care a forțat abdicarea silită a domnitorului. Kogălniceanu i-a fost, dimpotrivă, aproape domnitorului pînă puțin după înfăptuirea reformelor de la 2 mai 1864 (de fapt, o lovitură de stat). A mai rămas o vreme ca prim-ministru și ministru
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
Eugen Țurcanu. Un bărbat frumos, impunător, cu ținută de atlet și cu o ardoare în priviri care, în alte împrejurări, ar fi atras atenția femeilor. Un exemplar reușit la care biologia a fost surclasată de o zdruncinare interioară cu efecte monstruoase. E uimitor cum dintr-o apariție estetică de pregnanță virilă a putut ieși la iveală un simian de esență apocaliptică. De cealaltă parte, fotografiile victimelor îți dau impresia unei galerii de fantome livide: fețe îngustate de inaniție, priviri hipnotizate de
Oamenii din bolgie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5415_a_6740]
-
acustic al acestor dureroase experiențe nefiind altceva decît „nesigurul glas al conștiinței/ pusă la stîlpul de sare al execuției orientale capitale - căderea/ de/ lacrimi în loc de stropii de apă” (ibidem). Precauția bonomă e dată la o parte în favoarea unei percepții a monstruosului: „Vorbire. Parcă țiai scoate spini din gîtlej/ accentuat metaforic vorbind - din inimă/ din traheea ta rotunjită din petale roze puse straturi-straturi/ unele/ peste/ altele/ și din lemn de trandafir alb” (Indirect despre vorbirea directă). Și totuși sentimentalul ardent, senzualul, insațiabilul
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
transformă într-un mecanism steril când focul de artificii al nonsensurilor și al absurdităților, al imaginarului alienat, se epuizează, iar finalul se consumă în poante scatologice, ca lumea pierită, cu Apunake cu tot, sub catastrofa de fecale a unui copil monstruos (p. 197). Sursele absurdului sunt, în bună măsură, aceleași ca și la Urmuz. Una este a lua sensul figurat ca sens propriu, ca de pildă în proza Alb și negru, bazată pe dezvoltarea și concretizarea proverbului "pereții au urechi". O
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
Gulagul e o eroare". Am mai spus-o și alte ori: acest izolaționism al Holocaustului, negreșit o crimă odioasă, nu e oare contraproductiv? Nu cumva e în măsură a atrage antipatia celor ce resimt genocidul roșu ca o fărădelege la fel de monstruoasă pe scara istoriei, chiar cu mai multe victime, și a da astfel apă la moară antisemitismului? Nici un genocid n-ar putea avea un "prestigiu" mai mare în comparație cu altele, în funcție de criterii de clasă, etnice, religioase, nu-i așa? Nu ne vom
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
atâția oameni din preajma dictatorului aveau motivația s-o facă; iar câțiva, și în primul rând Beria, aveau și mijloacele s-o facă. Ceea ce e de subliniat e că Stalin din această evocare documentară apare ca un personaj impresionant, malefic până la monstruos și complex, o personalitate puternică, greu de cuprins în tiparele comune - era un criminal, desigur, înconjurat de-o mulțime de supuși, ei înșiși criminali la propriu, de la Beria, pomenit aici, până la Molotov și Hrușciov. Emisiunea de la Digi 24 nu s-
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2531_a_3856]
-
rolul doamnei Lovett, marionetă cinică, rememorează pentru noi rolul ei de experiment tragic, Elizabeth, viitoare soție a lui Frankenstein (1994) din filmul omonim al lui Kenneth Branagh, fabricată in extremis de ucenicul vrăjitor și care preferă un autodafe existenței sale monstruoase. În film sfîrșește la fel în cuptorul cu plăcinte ca vrăjitoarea din Hansel și Gretel. Filmul seamănă cu acele povești care ne-au încîntat copilăria gen Scufița roșie sau Barbă-Albastră rescrise de o Angela Carter, în toată splendoarea unei monstruoase
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
monstruoase. În film sfîrșește la fel în cuptorul cu plăcinte ca vrăjitoarea din Hansel și Gretel. Filmul seamănă cu acele povești care ne-au încîntat copilăria gen Scufița roșie sau Barbă-Albastră rescrise de o Angela Carter, în toată splendoarea unei monstruoase dezvoltări freudiene asemeni unei flori carnivore. În toată povestea este rătăcit și un puști exceptat de pe lista de consumabile a cuplului criminal și care-și manifestă afecțiunea pentru doamna Lovett, însă el nu beneficiază de intervenția Providenței ca în cazul
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
Gheorghe Grigurcu O maree neagră s-a revărsat adesea, în ultimele decenii, pește plajele poeziei românești. Imaginile devalorizării și descompunerii, ale grotescului și monstruosului, ale urîtului întețit printr-o ingeniozitate asociativa, printr-o verva infernala, și-au făcut loc de la expresioniștii saizecisti precum Ioan Alexandru, Gheorghe Pitut, Mihai Elin, George Alboiu la Angela Marinescu și de la Cristian Simionescu la Ruxandra Cesereanu, Marian Drăghici și
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
dea picioare Ce nu-s la fel de lungi și orice parte S-o strâmbe ca pe haos, ca pe puiul De urs nelins de mă-sa la fătare 5. Așa că sunt eu omul de iubit? Chiar a gândi-o, e păcat monstruos! Iar dacă nu am bucurie-n lume Decât să cârmuiesc și să ordon, Să-i stăpânesc pe cei mai buni ca mine, Atunci, visul suprem va fi coroana Și lumea asta îmi va fi un iad Cât capul ăstui trup
William Shakespeare Henric al VI-lea – Partea a treia by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/3061_a_4386]
-
fapt, dacă scriitoarea a ținut să meargă pe drumul deschis de el. Amândoi se apropie însă cu sfială de ceea ce mintea lor refuză să asimileze ca posibil și, în loc să descrie realist, preferă să transfigureze, să transforme în ziceri poetice fărădelegi monstruoase care desfid rațiunea - înrobirea, înfometarea și alte forme de degradare programatică a oamenilor (ea), toate acestea plus asasinatul la scară industrială (el). Leagănul respirației este o carte scrisă, atât de inspirat scrisă și atât de bine tradusă, încât caracterul inedit
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
cu eroii lor. Numai că, această lectură care foiletonează cărțulia episod cu episod - este surprinzător că un cititor captiv nu citește cartea pînă la capăt, preferînd s-o felieze capitol cu capitol - se transformă încetul cu încetul într-o șaradă monstruoasă pe măsură ce evenimente și referințe precise din existența lui Walter Sparrow converg către o configurație stabilă, dar terifiantă, unde numărul 23 joacă rolul unui cifru. Din momentul începerii lecturii, schizoidia lui Sparrow se amplifică. În carte, detectivul Fingerling cu care se
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
Sparrow participă la acest joc. În viața de zi cu zi, nu totul are un sens care ne cheamă să-l descifrăm, problema lui Walter Sparrow este saturarea cu semnificație, atunci cînd fiecare detaliu devine o piesă a unui puzzle monstruos, cînd, oriunde întorci privirea, ceva te privește, cînd îți asumi un rol esențial în desfășurarea istoriei, cînd totul ți se întîmplă numai ție etc. Astfel, Sparrow devine întrucîtva detectivul Fingerling, cinic, dur, inteligent cu o amantă trăznet, pe potriva caracterului său
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]