20,850 matches
-
uneori cît o iluminare, umanitatea își poate extrage reperele sale unice în drumul anevoios către credință și către Dumnezeu. Una dintre cele mai importante relicve ale creștinătății, Giulgiul lui Cristos, în care trupul Mîntuitorului a fost învelit la punerea în mormînt, s-a născut, a supraviețuit și s-a consacrat prin-tr-un șir de catastrofe. Prima dintre ele a fost jertfa însăși, sacrificarea naturii umane a lui Iisus pentru mîntuirea omenirii de greul ei păcat originar. Ea a transformat o simplă pînză
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
coalizat parlamentarii pentru a bloca legea votului uninominal. După ce-au încercat o diversiune grosolană, replicându-i lui Traian Băsescu inutilitatea gestului, de vreme ce ei înșiși mor de nerăbdare să voteze o astfel de lege, s-a așternut o liniște de mormânt. Mașinăra infernală a dezinformării s-a pus în mișcare, doar-doar uită populația că sistemnul actual nu e doar falimentar, ci și reacționar. În săptămânile care urmează, România are de dat o bătălie cu miză decisivă. Dacă va învinge, încă o dată
Dumnezei de uz intern by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9741_a_11066]
-
plus, purta în film niște ochelari cu lentile fumurii și o nebărbierire virilă a la ex-senatorul Bivolaru, încît am regretat că nu fuma trabucuri cubaneze. Generalul este decis să-l bage pe premier în opoziție, așa că premierul îl bagă-n mormînt cu pretextul unei vînători la care participă și victime și călăi, sau in corpore toți ticăloșii, de unde i se trage și generalului: o fereastră de la un castel de vînătoare. C'est la vie. În tot acest cuib de ticăloși se
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
de altfel, și sensul obișnuit al tentativelor de salvare a unei opere vetuste: brusca racordare la modernitate sau, mai nou, la postmodernitate. Operațiunea nu reușește decât arareori, pentru că este cel mai adesea neadecvată: procedează prin siluirea operei, scoasă demonstrativ din mormântul epocii sale culturale. Rezultatul e la fel de dezgustător ca profanarea unui cadavru. De pildă, prozatorul Kogălniceanu, în romanul său neterminat Tainele inimei, poate părea postmodern, tocmai pentru că a rămas neterminat și putem specula premisele și înnobila neputințele de construcție. Printr-o
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
ca și când aș fi pășit pe treptele unei scări întinse pe pământ, eram prea rușinat sau timid ca să mă las văzut, cum să-i fi explicat asta, oare urcam sau coboram scara? M-am ascuns în spatele unei movile, fusese săpat un mormânt pentru cărți vechi, literatura era singura religie pe care tatăl ei o practica, dacă aluneca vreo carte pe podea, el o săruta, când termina o carte, încerca să o dea mai departe cuiva căruia i-ar fi plăcut foarte mult
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
și punându-și toate forțele și toată priceperea sa de om care Încă se mai credea În putere reuși să așeze cadavrul-viu pe targa improvizată. A acoperit În mare grabă groapa la loc, a pus cu mare greutate frunze peste „mormânt” și Înhămat la cele două hulube a pornit cu mare grijă către satul care se afla la câteva sute de metri. Înainta anevoios, dar gândul că execută o „misiune cu scop nobil În folosul poporului român”, așa cum obișnuia să spună
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
P.S. Văd cum, la Antena 3, Gigi Becali este prezentat și el ca o victimă a represiunii Băsescu și, scandalos, comparat de Radu Tudor cu deținuții politici de pe vremea comunismului, îndemnat „să-și păstreze credința“. Se răsucesc martirii anticomunismului în mormânt! La fel, Dinescu, îl aud la Realitatea, cam pe la zece seara, cum se căznește să pozeze în urmărit ca pe vremea lui Ceaușescu, la fel și Patriciu și Dan Diaconescu. Horror. Oamenii ăștia își bat joc de memoria disidenței românești
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
vizibil simț al metaforei : cum spuneam și cu altă ocazie, ei alintă obiectul pasiunii lor definitive cu dezmierdări și nume conspirative demne de marii surrealiști - Adio, mamă! (parcă-i Esenin!), Șterge-mă din cartea de imobil!, Te-am zărit printre morminte, Măruntaiele cățelei, Vulpea brună, Matrafoxuri, Pufoaică translucidă, Rupe gît, Binladen, Pilot automat, Lacrima de electrod, Semifinale, Vopsea de seară ș.a.m.d. Chiar și abstinenții trebuie să recunoască frumusețea, ba chiar și superioritatea fanteziei celor care nu duc la ureche
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
iau jâlțurile și le scot din scenă.) POSACUL: Domniță, șterge-ți lacrimile și pregătește-te de drum. Altfel nu-i chip! LIANA: Încotro să plec, cinstite sfetnice, când aici se află casa mea și tatăl meu, și surorile mele, și mormântul maicii mele, și toți cei care-mi sunt dragi și de care nu mă pot despărți? POSACUL: Să așteptăm cu înțelepciune și cu răbdare trecerea norilor. Pe urmă va luci iară soarele pentru cei buni. Pretutindeni sunt oameni vrednici, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vară? F4: În ce an? B1: Anii trec ca apa... F2: El era drumeț sărman, muncitor cu sapa. B2: Oamenii l-au îngropat într-un loc, aiurea, unde drumul către sat taie-n lung pădurea. F1: Și de-atunci, lângă mormânt, plopi cu frunza rară s-au zbătut ușor în vânt zile lungi, de vară... B3: Soarele, spre asfințit și-a urmat cărarea. B1: Zi cu zi l-au troienit vremea și uitarea. F4: Dimineața, ca un fum, urcă pe coline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
știi pe ce lume trăiești?” „Da’ de când legionarii fac și desfac primari?” am întrebat. „Eu atâta am avut să-ți spun. Mâine seară, primăria să fie goală!” Și? Au ieșit trântind ușa... În încăpere s-a lăsat o liniște de mormânt. Costăchel privea când la Petrache, când la Măriuca, care își frângea mâinile... Ei, ce ați rămas așa? Spuneți ceva! Vorbiți! - i-a îndemnat Costăchel. Tăcerea apăsătoare a rămas neclintită... Voi ce credeți? E mai tare o mână de bezmetici sau
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
măcar o minută? Au stat la căldurică, iar alții și-au îngropat tinerețile în tranșee. Mai rău chiar, au rămas schilozi sau... Ce să mai spunem de cei care au mușcat din țărână străină... Au rămas pentru vecie acolo, fără mormânt, fără cruce, fără nume... Și ei sunt stăpâni, domnule! Uite la mine! N-am tremurat în fața glonțului și tremur în casa mea! Ce zile ai ajuns, Costache Vultur!”... Măriuca s-a întors din țarină și l-a întrebat voioasă: Ce
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vorbești, plutonier? Vino-ți în fire! Ce casă visezi?” Atunci mi-am dat seama că maiorul credea că eu bat câmpii... Am văzut asemenea situații în celălalt război... „Domnule maior! Aista-i satul meu. Priviți colea - i-am arătat eu mormântul de colea este al tatii... Maiorul a rămas marmură. A pus apoi binoclul la ochi și a privit îndelung casa... „De ce nu mi-ai raportat până acum?” „Nu știu, domnule maior, de ce.” „Dumneata ai ordin expres să-ți curăți casa
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dai seama în ce situație mă aflam, mai ales că, nu după mult timp, mi-am dat seama că rămăsesem gravidă. L-am condus la locul de veci, l-am plâns, i-am pus zile în șir flori proaspete pe mormânt, promițându-i să-i cresc copilul cu orice sacrificiu. Costache încerca, căutând vorbe alese, să mă consoleze. Din spusele lui, se înțelegea că este oricând gata să mă însoțească la altar. Suferea sincer de dispariția lui Culai. Văzând cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
inima îi tresărea; o durea cumplit fiecare zgomot, de parcă bulgării de pământ ar fi lovit-o în suflet, pricinuindu-i răni de nevindecat. După ce se așternu liniștea peste câmpul de cruci și cavouri, cu Răducu de mână, se apropie de mormântul mamei ei. Citi cu pioșenie numele înscris pe crucea proaspătă: MARIA DELEANU 1928-1984 ,,Era încă tânără biata mea mamă" , gândi ea, ,,mai putea să trăiască. Poate și durerea pe care i-am pricinuit-o eu i-a secerat zilele"... Îngenunche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o vecină din bloc căută să o liniștească, să-i domolească rătăcirile, spunându-i că Răducul ei nu mai poate veni, e în cimitir. Fără să mai aștepte alte explicații, alergă așa cum era, în capot, la cimitir, luă la rând mormânt cu mormânt și unde văzu scris pe o cruce Radu Deleanu, 5 ani, începu să sape cu mâinile mormântul încă reavăn. Săpa fără spor cu unghiile, luând în căușul palmelor pământul și dându-l la o parte, în timp ce lacrimile îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
din bloc căută să o liniștească, să-i domolească rătăcirile, spunându-i că Răducul ei nu mai poate veni, e în cimitir. Fără să mai aștepte alte explicații, alergă așa cum era, în capot, la cimitir, luă la rând mormânt cu mormânt și unde văzu scris pe o cruce Radu Deleanu, 5 ani, începu să sape cu mâinile mormântul încă reavăn. Săpa fără spor cu unghiile, luând în căușul palmelor pământul și dându-l la o parte, în timp ce lacrimile îi curgeau fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
poate veni, e în cimitir. Fără să mai aștepte alte explicații, alergă așa cum era, în capot, la cimitir, luă la rând mormânt cu mormânt și unde văzu scris pe o cruce Radu Deleanu, 5 ani, începu să sape cu mâinile mormântul încă reavăn. Săpa fără spor cu unghiile, luând în căușul palmelor pământul și dându-l la o parte, în timp ce lacrimile îi curgeau fără istov. Fiecare fărâmă de pământ era însoțită de cuvinte dureroase, vorbe ce tăiau ca lama unui brici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
adus aici? Te ia mama acasă, nu te las eu aici. Mi-ai promis că-mi spui povestea aceea... Ții minte!? Ce oameni răi, vor să te despartă de mine... Intuindu-i intențiile, paznicul cimitirului căută să o îndepărteze de mormânt cu blândețe, dar nu reuși în nici un chip. Văzându-se într-o situație deosebită, anunță Miliția care, însoțită de o salvare, veni la cimitir. În timp ce continua să dea nebunește pământul la o parte de pe mormânt, Simona nici nu observă prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
căută să o îndepărteze de mormânt cu blândețe, dar nu reuși în nici un chip. Văzându-se într-o situație deosebită, anunță Miliția care, însoțită de o salvare, veni la cimitir. În timp ce continua să dea nebunește pământul la o parte de pe mormânt, Simona nici nu observă prezența echipajului aflat în preajma sa. Medicul din salvare căută cu vorbe calde, meșteșugite, s-o liniștească, spunându-i că nu se mai poate face nimic, copilul ei este mort, nimeni și nimic nu-l poate învia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și m-a pus adânc pe gânduri. Dorind să aflu mai multe amănunte despre această sumbră și ciudată întâmplare, tocmai din dorința mare de a dezvălui cititorului lucruri cât mai apropiate de adevăr, am fost împins de curiozitate să vizitez mormântul acestui Eugen. La marginea cimitirului catolic, într-un colț aproape pustiu, lângă un zid crăpat, pe care urca o iederă, departe de toate monumentele funerare impunătoare și înzorzonate, în capătul unei cărări acoperite toată cu buruieni jilave și încâlcite, era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
văd cu adevărat fericită. Poate, de aceea, mă și simt atât de bolnavă pe dinăuntru, ca putrezită sufletește. De fapt, nici nu cred că mai am un suflet, iar, dacă am, este prea amorțit, îngropat cu totul, ca într-un mormânt! Imaginează-ți, dacă sufletul omului să zicem că ar fi un superb lac cu apă limpede, atunci cu siguranță că sufletul meu n-ar fi altceva, decât un heleșteu părăsit, plin cu alge care put! Mă privesc câteodată în oglindă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vădind multă relaxare și libertate în mișcări, de parcă s-ar fi debarasat atunci, pe loc, de o povară de pe umeri. „Într-adevăr, ce oameni de inimă, niște traficanți de toată isprava sunt!, mai murmură el apoi, plin de voioșie. Până-n mormânt nu voi uita de dărnicia lor față de mine!” Și, în felul acesta, din acel moment, mai trecură încă alte câteva săptămâni. În tot acest timp, este de la sine înțeles că pe spatele lui Șerban se adunaseră sume considerabile de bani
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Ridicând-o cu binișorul în șezut și sprijinind-o într-o rână de genunchiul său, el îi dădu să înghită o linguriță de zahăr plină. Pe urmă, preț de câteva secunde, totul se cufundă într-o liniște grea, ca de mormânt. Și unul, și celălalt așteptau cu nerăbdare ca acele doctorii simple să-și facă cât de cât efectul. Pentru Șerban, acele secunde cântăriră mai mult decât orice; parcă ar fi trecut ca orele. Victoria începu brusc a da din mâini
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
abisală... ** Când zorii Își vor spăla trupul În roua florilor abia trezite din vis... când lumina lor se va strecura În primele adevăruri netrunchiate, eu voi fi călătorul pribeag, Într-un gând nenăscut, rămas să contemple iarba crescută pe un mormânt fără umbră și iubiri răsfățându-se... În albul așternut al vremii. ... ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, și lasă omenirii lumina din muguri... 17 februarie 2014 ... În loc de „vidul” unor expresii... Interviu cu Dumnezeu (de Octavian Paler) „ Ai vrea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]