2,389 matches
-
formă aproape cubică, de 15 m înălțime și aproape 12 m lâțime, având încastrată în colțul dinspre nord-vest "piatra neagră", este situată în centrul marii moschei, "Al-Masğid al-Harăm" (Preasfânta Moschee) construită din ordinul califul Omar (634-644). Tot în incinta marii moschei se află un alt loc important și anume "maqăm Ibrăhīm" (locul lui Abraham), locul pe care s-a urcat (ar.: "qăma" "a se ridica", "a se înâlța", de unde "maqăm" "loc de înălțare") Abraham, conform tradiției islamice, pentru a sfărâma idolii
Mecca () [Corola-website/Science/304506_a_305835]
-
harem" de băieței). În viziunea lui Mehmed, el era succesorul Împăratului Roman. S-a autointitulat ""Kayzer-i Rum"", adică Cezar (Împărat) Roman, dar a fost supranumit ""Cuceritorul"". Constantinopolul a devenit noua capitală a Imperiului Otoman. Hagia Sophia a fost transformată în moschee, deși biserica Ortodoxă greacă a fost lăsată intactă și Patriarhul Ghenadius al II-lea (Ghenadius Scholarius) a fost numit Patriarhul Constantinopolului. Mulți greci au părăsit orașul și s-au refugiat în vestul Europei, ducând cu ei cultura și documente din
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
cercetare și 29 de institute de proiectare. Sistemul învățământului de toate gradele are o tradiție de mai multe secole. Odată cu trecerea la islam a bașkirilor, educația școlară a început să se dezvolte gradual. Școlile religioase au înființate și supravegheate de moschei (maktabeh și madrasah). În Republica Bașcortostan există 12 institute de învățământ superior și 16 secții ale unor universități și colegii rusești. Există o rețea vastă de școli de pregătire profesională de toate gradele, care pregătește specialiști în peste 200 de
Bașchiria () [Corola-website/Science/304711_a_306040]
-
1974, 636,08 km²) în Șerbia și a Parcului Național Porțile de Fier (din 2001, 1.156,55 km²) în România. Insula Ada Kaleh este una din principalele victime ale construcției barajului. Această fost o enclavă turcească care avea o moschee și o mie de ălei întortocheate, si era cunoscută că un port liber și un cuib al contrabandiștilor. În afară de turci, aici mai trăiau și alte grupuri etnice. Insula se află la circa 3 km în aval de Orșova și avea
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
deportare a unor întregi etnii suspectate colaboraționism cu puterile Axei. Printre acești deportați s-au aflat coreenii, tătarii din Crimeea și cecenii. În timpul guvernării sovietice, islamul a devenit principala țintă a luptei ateiste a autorităților comuniste. Guvernul a închis numeroase moschei și școli religioase, clădirile fiind transformate în muzee ale ateismului sau dându-li-se alte folosințe seculare. Uzbecii care au rămas musulmani practicanți au fost declarați naționaliști, unii dintre ei fiind închiși sau executați. Pe de altă parte, guvernarea comunistă
Republica Sovietică Socialistă Uzbekă () [Corola-website/Science/303796_a_305125]
-
Imaginea de erou a lui Saladin nu se datorează în exclusivitate luptei sale împotriva "necredincioșilor" - a cruciaților prin excelență, ci și altor realizări importante pentru lumea islamică. Printre acestea se numără stoparea expansiunii ideologice șiite, consolidarea comunității sunnite și redarea moscheii al- Aqsa din Ierusalim comunității credincioșilor în 1187 , lăcaș de cult de mare importanță ridicată de ʿAbd al- Mălik și refăcută de al-Manșūr după un cutremur. . În mentalul popular colectiv această imagine a fost întreținută și chiar asociată propriei imagini
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
fiind literaturizat în romanul "The Talisman" al lui Sir Walter Scott publicat în 1825. Minbar-u lui Saladin a fost un monument de arhitectură și design islamic de o mare importanță estetică și religioasă. A rezistat peste 800 de ani în interiorul moscheii al-Aqsa din Ierusalim. A fost împodobit de Shams ad-Din cu pietre prețioase, fiind un simbol al cuceririi și supremației islamice asupra Ierusalimului. A ars aproape în întregime într-un incendiu din 1969, fiind apoi reconstruit.
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
de naționalități și popoare, ruși (82 %), tătari, ucraineni, ciuvași, beșkiri, ceceni, bieloruși, kareli, români, evrei ș.a. Politica de discreditare a religiei, până la decimarea unor culte, ideologia ateistă propagată în școli și în media au avut consecințe dezastruoase, mii de biserici, moschei fiind lăsate în ruină, unele dărâmate, altele transformate în depozite sau cu alte destinații, preoți izgoniți din parohiile lor, unii arestați și exilați în Siberia, credincioși persecutați. Cu greu, după 1991, s-a încercat revenirea la o normalitate firească a
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
1552, orașul a fost cucerit de către Rusia care era în acele vremuri condusă de către Ivan cel Groaznic, iar majoritatea locuitorilor au fost măcelăriți. În timpul guvernării lui Alexander Gorbatyi-Shuisky, cei mai mulți rezidenți tătari au fost omorâți, reprimați sau creștinizați în mod forțat. Moscheele și palatele au fost distruse. Populația tătară care a supraviețuit a fost mutată la 50 de km depărtare de oraș, iar locul lor a fost luat de fermierii ruși și soldați. Tătarii care se aflau în serviciul militar rus au
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
mare parte distrus în anul 1774, ca rezultat al unei revolte a trupelor de graniță și a țăranilor conduși de atamanul Yemelyan Pugachev, dar a fost reconstruit repede, în timpul Reginei Catherina. Catherina a dat un decret prin care permitea construirea moscheelor. Totuși discriminarea tătarilor a continuat. La începutul sec. 19, Alexandru I a înființat Universitatea de Stat din Kazan și Casa Presei. Coranul a fost tipărit pentru prima oară în Kazan în anul 1801, orașul devenind un important centru de studiu
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
a fost de asemenea centru antibolșevic. În august 1918 a fost pentru o scurtă perioadă ocupat de către legionarii cehi. În 1919 (după Revoluția din Octombrie), Kazan a devenit capital Republicii Autonome Sovietică Socialistă Tătară. În anii ’20 și ’30 cele mai multe moschei și biserici din oraș au fost distruse (așa cum s-a întâmplat de altfel în tot URSS-ul). În timpul celui de-al doilea Război Mondial, foarte multe dintre fabricile orașului au fost reprofilate pe producția de armament (tancuri și avioane de
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
perioadă de renovări capital. O linie de metrou a fost inaugurată pe 27 august 2005; metroul are 5 stații, însă există planuri ca această linie să fie extinsă. Cel mai important eveniment al Kazanului îl reprezintă inaugurarea celei mai mari moschei din Rusia, Qolsharif, în kremlinul orașului. Populația zonei metropolitane Kazan este de 1,57 mln. Kremlin Orașul are o frumoasă citadel (rusă: kreml,tătară: kirman), care a fost declarată monument al patrimoniului mondial în anul 2000. Cele mai importante monumente
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
ale kremlinului sunt Catedrala Bunei Vestiri (1561-62) și turnul înclinat Soyembika, numit după ultima regină a Kazanului și declarat symbol al orașului. De mare însemnătate sunt și turnurile și zidurile, dărâmate în sec. 16 și 17, dar reconstruite mai târziu; moscheea Qol-Șarif de asemenea reconstruită, din inetriorul citadelei; rămășițele Mănastirii Mântuitorului (splendida sa catedrală a fost demolată de către bolșevici) cu Turnul Spasskaya; Casa Guvernatorului (1843-53), proiectată de către Konstantin Thon, devenită acum Palatul Președinției Tatarstanului. În apropiata vecinătate se află Catedrala Sf.
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
splendida sa catedrală a fost demolată de către bolșevici) cu Turnul Spasskaya; Casa Guvernatorului (1843-53), proiectată de către Konstantin Thon, devenită acum Palatul Președinției Tatarstanului. În apropiata vecinătate se află Catedrala Sf. Petru și Pavel (stil baroc) pe strada Qawi Nacmi și Moscheea Marcani situată pe strada Qayum Nasiri (construcție ce datează din sec. 18). Bistä sau Posad Centrul Kazanului este împărțit în două districte de Canalul Bolaq și Lacul Qaban. Primul district (Qazan Bistäse sau Kazanskiy Posad), rus din punct de vedere
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
Qazan Bistäse sau Kazanskiy Posad), rus din punct de vedere istoric, este situat pe o colină, iar al doilea district (İske Tatar Bistäse or Staro-Tatarskaya Sloboda), tătar din punct de vedere istoric, este situat între Bolaq și Volga. Foarte multe moschei, cum ar fi Nurullah, Soltan, Bornay, Apanay, Äcem, Märcani, İske Taș, Zäñgär, sunt situate în districtul tătar. Bisericile, cum ar fi Blagoveschenskaya, Varvarinskaya, Nikol'skaya, Tikhvinskaya, se află în cea mai mare parte în districtul rus. Principalele bulevarde centrale ale
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
gherilă continue ale OEP în nordul Israelului, Israelul a lansat un alt raid represiv în sudul Libanului în 1988. Pe fondul tensiunilor în creștere cu privire la criza din Kuweit, polițiștii de frontieră israelieni au tras într-o mulțime palestiniană revoltată lângă moscheea Al-Aqsa din Ierusalim. 20 de persoane au fost ucise și aproximativ 150 rănite. În timpul războiului din Golf din 1991, OEP l-a susținut pe Saddam Hussein și atacurile cu rachete scud împotriva Israelului. În ciuda indignării publice, Israel a luat în
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
fi minoră, majoră sau cu pământ. Spațiul în care este realizată rugăciunea este delimitat cu ajutorul covorului de rugăciune ("sajjada"), iar rugăciunea se va efectua cu fața către Al-Ka'ba (Casa sfântă) aflată la Mecca. Rugăciunea de vineri, are loc la moschee și este condusă de un "imam". Credincioșii se află așezați în rânduri în spatele lui și îi imită gesturile și cuvintele. Rugăciunea începe cu intenția de a face rugăciunea, urmează rostirea formulei "Allahu akbar" (Allah este mare), apoi este recitată sura
Stâlpii islamului () [Corola-website/Science/312611_a_313940]
-
A petrecut trei ani, în munții din Sehwan Sharif, în pădurea Laal Bagh pentru a se purifica spiritual. În foarte scurt timp, Shahi a devenit cunoscut atât în Pakistan, cât și pe plan internațional. Gohar Shahi a fost invitat la moschei, templele hinduse, biserici, temple Sikh, Imam Bargahs, pentru a ține discursuri. Gohar Shahi este autorul unui număr de cărți și tratate, scrise în stilul poemelor sufite cunoscute sub numele de "Turyaaq-e-Qulb", sensul "Leac de inimă". Lucrările lui Gohar Shahi sunt
Riaz Ahmed Gohar Shahi () [Corola-website/Science/312731_a_314060]
-
de morți, sute de mii de refugiați, cincizeci de mii de copii rămași orfani, patruzeci de mii de convertiți cu forța la islam, două mii cinci sute de sate devastate, cinci sute șaizeci și opt de biserici distruse sau transformate în moschei. Magnitudinea masacrelor a fost de așa natură încât trebuie mers înapoi în istoria Imperiului Otoman până la masacrele împotriva aleviților de la începutul secolului al XVI-lea pentru a găsi un precedent comparabil. Celălalt preludiu al Genocidului Armenilor, (sau Adana), au început
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
Peninsula, located at Seddulbahir. Nu există mari cimitire militare turcești în peninsulă, dar există numeroase monumente, cele principale fiind Monumentul Martirilor din Çanakkale din Golful Morto, Capul Helles (lângă Plaja „S”), Monumentul Soldatului Turc de la Chunuk Bair și monumentul și moscheea în aer liber pentru Regimentul 57 de lângă Quinn's Post (Bomba Sirt). Există mai multe monumente și cimitire turcești pe malul asiatic al Dardanelelor, ceea ce demonstrează accentul pus de istoricii turci pe victoria din 18 martie în raport cu luptele ulterioare din
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
fost dărâmat rivalul său, orașul Beisan. Califii omeiazi au înălțat aici unul din palatele lor pătrate pe malul mării în nordul orașului, la Khirbat al Minya. În sud, la poalele Muntelui Berenike, lângă o biserică bizantina s-a zidit o moschee impunătoare, de 90 metri lungime și 78 metri lățime, asemănătoare cu Marea Moschee Omeiadă din Damasc. În ciuda cutremurului, perioada dintre începutul secolului al VIII-lea și finele secolului al X-lea a însemnat o epocă de aur în istoria orașului
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
palatele lor pătrate pe malul mării în nordul orașului, la Khirbat al Minya. În sud, la poalele Muntelui Berenike, lângă o biserică bizantina s-a zidit o moschee impunătoare, de 90 metri lungime și 78 metri lățime, asemănătoare cu Marea Moschee Omeiadă din Damasc. În ciuda cutremurului, perioada dintre începutul secolului al VIII-lea și finele secolului al X-lea a însemnat o epocă de aur în istoria orașului. În acea epoca orașul era mixt, cuprinzând arabi musulmani cu moscheile lor, precum și
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
cu Marea Moschee Omeiadă din Damasc. În ciuda cutremurului, perioada dintre începutul secolului al VIII-lea și finele secolului al X-lea a însemnat o epocă de aur în istoria orașului. În acea epoca orașul era mixt, cuprinzând arabi musulmani cu moscheile lor, precum și creștini și evrei. Se pare că în Tiberias existau pe atunci două comunități evreiești - cea „hyerosolomiteană” și cea „babiloneana”. Locul lor însemnat în lumea evreiască și legăturile lor culturale cu restul comunităților evreiești este menționat în acte care
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
se scalda vreme de trei zile în izvoarele calde. După aceea ie se aruncă într-un alt izvor rece, si apoi... se văd vindecați” În 1033 orașul este iarăși distrus de un cutremur. Un altul în 1066 a dărâmat marea moschee. Nassir-i Khusrow a vizitat și el Tiberias în anul 1047, si descrie un oraș . În anul 1099 în timpul primei cruciade Tiberias a fost cucerit de prințul cruciat Tancred și a devenit capitala Principatului Galileei din cadrul Regatului Ierusalimului. Tancred l-a
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
slujit în trecut și pe Dona Gracia, si a ridicat Seraiul din Tiberias,care a devenit centrul guvernământului orașului. Fiul său, Djuleibi, a ridicat în anul 1745 Citadela Tiberiei. În vremea lui Daher Al Omar s-au înălțat și două moschei, Az-Zidani și Moscheea Mării (Masdjid Al Yam), care au devenit simbolul vizual al orașului. De asemenea s-au construit numeroase alte edificii publice. Daher Al Omar a adoptat o politică de largă toleranță religioasă. El a permis liberă practică a
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]