1,907 matches
-
miraculos și de necrezut. " Acesta va fi și cel al lui Boileau din 1674 în a sa Artă poetică: " Jamais au spectateur n'offrez rien d'incroyable Le vrai peut quelquefois n'être pas vraisemblable. Une merveille absurde est pour moi sans appâts: L'esprit n'est point ému de ce qu'il ne croit pas. "20 Numai verosimilul obișnuit, oricât de fals ar putea fi, este credibil pentru teoreticienii clasicismului, contrar a ceea ce este adevărat și posibil, afirmă d'Aubignac, în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se miră că Sabina nu știe încă nimic. "Julie Quoi? Ce qui s'est passé, vous l'ignorez encore? Sabine Vous faut-il étonner de ce que je l'ignore Et ne savez-vous point que de cette maison Pour Camille et pour moi l'on fait une prison ?" (III, 2, v.771-774)40 În felul acesta Corneille își justifică povestirea în acest loc precis. Corneille insistă asupra faptului că pe parcursul "Narațiunilor", autorul dramatic nu trebuie niciodată să piardă din vedere starea sufletească a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Cișmigiu". Din această poziție, care i-a facilitat întâlnirea crucială cu Ismail, Turnavitu ajunge asistentul personal al binefăcătorului său, îndeplinind sarcini derizorii precum aservirea cultului personal al superiorului, prin ritualul care consta în măgulirea zilnică "pe rochie cu un pămătuf muiat în ulei de rapiță, urându-i prosperitate și fericire"63 sau îndeplinirea unor funcții echivalabile cu cele de ambasador sau de ministru care se joacă de-a politica externă, ca și omologii lui din realitate, despre ale căror misiuni, de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care se dăduseră de ceasul morții și aproape că cedaseră nervos, în acel târg de pe un drum lăturalnic de țară. Dar până la urmă reușiseră, din câte ținea ea minte. Până la sfârșitul emisiunii, cu toții mâncaseră pâine coaptă în cuptor de piatră, muiată în propriul lor ulei de măsline; cu toții stăruiseră că visul lor se împlinise. Poate că visul meu nu e să dețin o cocioabă dărăpănată, ci să devin director la InvestorCorp, își spuse ea netezindu-și fusta și întorcând-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
timpul să mergi la școală. Când m-am trezit, am rămas înmărmurită de minunea petrecută în acea noapte. Afară totul era acoperit de zăpadă . Era un peisaj de basm. Casele păreau mai mici, sub căciulile grele de nea, iar copacii muiați în zahăr. Întreaga natură își purta cu mândrie straiele albe de catifea. Fulgii moi și pufoși roiau ca niște albinuțe harnice. Mult timp m-am gândit la acel vis . Parcă ar fi fost real. Ce păcat ca n-a durat
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
de ferestre încadrate în chenare complicate de stuc, cu o mare poartă neagră la mijloc. Două cariatide, cu cornuri ale abundenței în mâini, își scorojeau în frig ipsosul roz, lustruit. Atunci am simțit junghiul acela în stomac, mi s-au muiat picioarele și-am căzut, sau m-am lăsat în genunchi. Mai fusesem acolo! Știam fiecare fereastră în scânteierea ei nebunească! Intrasem cândva pe poarta cea neagră! Mi-am simțit țeasta explodîndu-mi 17 în țăndări și am luat-o la fugă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ei, nici nu vreau să-mi amintesc mai târziu numele ei, ci doar această stranie senzație de cer înnorat, de ploaie, de piață pustie, de cafenea în care mirosul cafelei espresso e mai greu decât aerul, toate aceste lucruri, biscuitul muiat în cafea, singur la această masă, groaza de a ieși afară în ploaie, toate aceste lucruri atât de familiare, de când?! nu știu dacă îmi vor ajunge banii de tren până la Roma, poate ar trebui să încerc autostopul, e deja târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o cunoască pe mătușa Anei, ea însăși rămasă în străinătate imediat după încheierea războiului, îi dau bătrânei doamne foarte multe detalii despre familia Anei, dar n-am noroc, n-o cunoaște, se consultă și cu soțul ei, monsieur Philip, Nion, moi non plus! și iarăși mă închid în mine pe tot parcursul mesei, apoi la cafea doamna povestește o întâmplare cu o cunoștință de-a ei, locuiește în apropiere și merg împreună uneori la concerte, nu m-ar fi interesat deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
limbă pe această femeie cumsecade, să-mi vorbească despre stăpâna ei, mademoiselle Anne, dar, vous faites mon portrait, monsieur! oui, ça ne vous derange pas? Non, încântată, vine emoționată să vadă desenul, oh, olala, c’est bien, oui, c’est moi! Aprés, vous pouvez, e încurcată și eu ghicesc mai mult din sfiala ei decât din cuvinte că vrea să mi-l ceară, oui, sunt de acord, e atât de ușor să faci bucurie unui om, à mon fils, și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
zise Nicholson, Înainte ca Logan să reușească să apese butoanele de Înregistrare. — Criginches e suficient de sigur pentru tine? Întrebă Logan. Numai până te duci la Peterhead, desigur. — Nu! Ca-n filme: custodie protectivă! Undeva În siguranță. Își frecă fața muiată de sudoare. — M-omoară dacă află c-am vorbit! Buza de sus Îi tremura și, pentru o clipă, Logan crezu că va izbucni iar În lacrimi. Insch Își scoase pachetul de forme de jeleu și-și vârî două În gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
invidie. (miercuri) Citesc Camus. Ader la aceste afirmații: „Ce que je sais, ce qui est sûr, ce que je ne peux nier, ce que je ne peux rejeter, voilà ce qui compte. Je peux tout nier de cette partie de moi qui vit de nostalgies incertaines, sauf ce désir d’unité, cet appétit de résoudre, cette exigence de clarté et de cohésion“ („Ceea ce eu știu, ceea ce este sigur, ceea ce eu nu pot nega, iată ceea ce contează. Eu pot să neg tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cărnii; pe brațe, pe umeri, carnea ei era moale, divulgând acele imperceptibile pliuri de grăsime aristocratică, dar pieptul m-a Împuns dur cu două bolduri, două scuturări puternice ale corpului, scurgându-se din creier spre genunchii ce mi s-au muiat, făcându-mă să mă țin și mai strâns de ea, Într-o Îmbrățișare (ne)dorită, forțată de rapiditatea cu care s-au succedat toate; nu știu dacă senzația ei a fost identică celei probate de mine, dar, de atunci, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
îndârjită a prietenei ei de a păstra confidențialitatea asupra problemelor ei personale, dar nu încetase niciodată să încerce. — Ce? întrebă Leigh distrată. Russell? Oh, bine. Minunat. Săptămâna asta pregătește un interviu cu Tony Romo așa că a fost foarte ocupat. Adriana muie o bucățică de sushi în sosul de soia și o vârâ în gură. — Emmy zicea că sunteți gata să stabiliți data nunții, așa e? Leigh confirmă clătinând din cap. — În aprilie. — În aprilie? Serios? Nu mai e mult! Emmy era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
procedau de dădacele din copilăria lui. Nu avusese grijă de nimic pînă atunci, În afara unui șoarece de Angora, care murise În mod tragic după cîteva zile. Aplecă gamela și Încercă să toarne puțină apă În gura lui Basie, apoi Își muie degetele În lichidul tulbure și Îl lăsă pe Basie să i le sugă. Timp de trei săptămîni, Jim se devotase stewardului, aducîndu-i rația de orez fiert și cartofi dulci, și apă de la robinetul de pe coridor. Stătea ore În șir lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fără sens, prima lui faptă de adult. Ar fi putut să facă schimbări cu lucrurile lui, ca să obțină ceva de mîncare pentru domnul Maxted. CÎțiva soldați japonezi erau catolici și citeau slujba În latină. Unul dintre paznici, cu pelerina lui muiată de ploaie, poate că ar fi apreciat manualul lui, iar Jim ar fi putut aranja să-l Învețe latina. Dar domnul Maxted dormea liniștit. O respirație cenușie ieșea printre muștele de pe buzele lui și ale celorlalți prizonieri din apropiere. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mă gândesc încă la tine. M-am retras aici înăuntru, lăsându-vă vouă, femeilor, restul casei, feșe albe, vată, sânge de fecioară. Mama ta a pregătit ceaiul, ți l-a dus în camera ta pe tava londoneză cu pisici. O să muiați biscuiți în ceai, așezate cu picioarele încrucișate pe covor, ca două fete de aceeași vârstă. Astăzi este o zi specială, rămânem închiși în casă, la căldură, fără să cinăm. Eu voi mânca mai târziu puțină brânză, singur în bucătărie. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care s-a iscat pe neașteptate, un praf care mă orbește. Închid ochii și mă las maltratat. Nu mă pot gândi la nimic, e prea devreme. Mănânc crema de zahăr ars din câteva înghițituri, apoi pun degetul în farfurie, îl moi în lichidul din zahăr maro și îl duc la gură. — Când ai aflat? — Aveam o mică întârziere, m-am dus să cumpăr dopuri pentru urechi, pentru că le uitasem acasă, și am cerut și un test de sarcină. Apoi l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de sub puloverul gros. Nina Îi goli frigiderul fără milă, aruncând la gunoi zarzavaturi antice, conserve de ton, resturi de brânză pietrificate, pe care răsărise deja un mucegai verzui, cutii cu sardele deschise. Și atacă rafturile și sertarele cu o cârpă muiată În detergent. Fima Își tăie Între timp câteva felii groase din pâinea gruzină, neagră și aromată, pe care i-o adusese Nina, le unse cu straturi de gem și Începu să mestece cu poftă. În tot acest timp, Îi ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
frică eram să mă înec. Atunci, namila îmi băgă palma sub bărbie și făcând-o cornet îmi strigă: - Scuipă! În clasă se făcu o liniște de moarte, când au început să se scurgă în cupa labei lui, vreo zece acadele muiate în scuipat. Dascălul, liniștit, se îndreptă cu ele spre catedră, le răsturnă grămadă lângă călimara cu trei capace și tocul de tinichea, cu care însemna absențele și începu să le mănânce în răstimpuri. La sunetul strident al clopoțelului, am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
simplu, că Hilda mă așteaptă alături. - Pentru ce? întrebai eu, bineînțeles numai de formă, căci atitudinea lui îmi dădu să înțeleg că mi-o cedează de bunăvoie. - Poate că Hilda nu-ți place? făcu el amestecând pe paletă, cu pensula muiată în ulei, o culoare cafenie, în care adăugase din tuburi pântecoase trei viermi încolăciți, negru, roz și galben. Nu, pe Hilda n-am dorit-o. Spectacolul din seara trecută nu-mi trezise dorința s-o am, ci dimpotrivă, mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
plămânilor, construind o gamă surdă de țimbal cu coarde și ciocănașe de lemn. Tăcurăm o secundă. - Uite Amidé, ține să-ți cumperi mărgele, spusei prietenos, scoțând din buzunar un pumn de monede. Ea întinse o mână de pământ, mică și muiată în apa găleții. O brățară de argint, încolăcită ca un șarpe subțire, îi strângea antebrațul deasupra încheieturii palmei, în care număram banii cu pauze dinadins prelungite. Îi luase, fără să clipească și fără nici un gest de mulțumire. - Ramses, vezi-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dictat: Dumnezeu deșartă parcă, noaptea, tancuri mari, - Larmă-n țărmul cu prundiș răsună, Luna e un cap tăiat din mătrăgună, Norii sunt cărunte zdrențe de șalvari. Ziua, pe talazuri clătinate de tumult, Nor e Dumnezeu cu mâna-ntinsă. El își moaie barba albă-n sticla ninsă Și se-apleacă-n mine, vesel peste pult. Dincolo de zvârcolirea apelor năpârci, Pleacă-n larg un braț de piatră arsă. Pe argint suflat cu aur se revarsă Pene roșii, flamuri verzi și fulgi de cocostârci. Flăcările galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Trebuie să recunosc, însă, marele ei talent de a mistifica adevărul, căci de fapt am ologit-o numai o singură dată, cu o bătaie pe care cred că n-o s-o uite până la adânci bătrâneți. Nu atât pentru preacurvie îi muiasem coastele, cât mai mult pentru minciuna odioasă, în care m-am bălăcit din pricina ei. Incidentul pe care îl regret rezultase din vina mea, căci interpretasem fals realitatea. Credeam pe atunci că iarba e iarbă și că femeia de lângă mine trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
șiroind de grăsime. Era un maestru al evocării. Cu o singură mână doar apuca visele îndopate și le mâna în abator și sub cuțit. Din nimic reușea să scoată gust. Aerul îl amesteca în supe consistente. Cu trei vorbe nazalizate muia pietrele. Dacă, în ziua de astăzi, i-aș aduna pe toți criticii mei îmbătrâniți și i-aș invita la masă în jurul lui, al oaspetelui de onoare, el ar putea să le explice efectul magic al imaginației libere, așadar magia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
compasul și firul cu plumb, mai ales că începutul umerilor sugera o ușoară răsucire spre dreapta a trupului. În plus, era un material nou pentru mine: lut umed și moale, care, atunci când părăseam atelierul, pe seară, era învelit în cârpe muiate în apă. Deoarece prin cap îmi umblau alte siluete și figuri decât cele din epoca romană târzie, am înjurat în gând, dar am învățat cu atât mai mult, cu cât a fost mai lungă perioada în care a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]