464,923 matches
-
nostru poet politic", un poet preocupat cu seriozitate de actualitate, contestatar și niciodată gratuit. De asemenea, sensibilitatea poetică a lui Geo Dumitrescu era văzută de Nicolae Manolescu ca fiind bacoviană, ironia lui "vagă", iar atitudinea dominantă, aceea de "frondă". Mai mult, în stilul tranșant binecunoscut, criticul făcea o delimitare necesară între literatura de tinerețe și aceea de după 1960 a poetului, exprimîndu-și cumva nostalgia după "junele nemulțumit din poezia anilor '40" și încheind călinescian: "rolul istoric al poetului acesta a fost și
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
Și gândurile mi le apucă de gît, lăsându-mi/ pe emoții curate, aproape neîncepute, urme groase de labe literare.)" Ce se poate spune azi, după toate re-make-urile cu care ne-au obișnuit poeții anilor '80, e că Geo Dumitrescu pare mult mai aproape de avangardă decît de "ușurătatea" tinerilor lunediști. La el mînia cu care privește înapoi nu s-a decantat încă într-o grațioasă melancolie a descendenței. Nu se întrevede niciodată relaxarea, farsa benignă pe care o întîlnim de pildă în
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
își face autoportretul (nu grozav de interesant) și se lasă fotografiată și pictată goală (dar cu multă decență). Pagini mai degrabă de văzut decît de citit. Revine Ioana Băețica, după o proză memorabilă într-un număr precedent, cu o alta mult mai cuminte, în ciuda unui vocabular la fel de frust. De unde se vede că, uneori, în literatura generației 2000, dacă sex nu e, nimic nu e. Originalitate relativă: și nouăzeciștilor li se aplică formula. Poeziile Domnicăi Drumea sînt, în schimb, foarte promițătoare. Modelul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15310_a_16635]
-
facă o asemenea investiție? Și de ce tocmai acum? Ca scriitor, mă pot gîndi la o ofensivă de oficializare a premiilor (și nu doar a lor) și în literatură, teatrul fiind doar începutul. (În paranteză fie spus, căci nu merită mai mult, vicepreședintelui Uniunii Scriitorilor, prezent pe scenă ca să înmîneze unul din premii, nu i-a trecut o clipă prin minte acest risc; problema acută, ca o durere de stomac, a d-sale a fost să arunce o săgeată, boantă, de altfel
Politizarea teatrului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15311_a_16636]
-
prea înghesuie lumea? Am aflat pentru dumneavoastră: femeia e acolo "ca să vîndă fise pentru automat"! După ce bei o cafea de la automat, poți să faci imprudența să mergi la o poștă recent modernizată, să trimiți o scrisoare recomandată. Expedierea durează mai mult decît scrierea scrisorii: în fața ta, funcționara de la ghișeu culege încetișor, la un computer, o întreagă poliloghie savantă despre recomandata ta, apoi verifică, apoi printează totul, apoi îți oferă o factură de dimensiuni uriașe, cît o diplomă, ca o recunoaștere a
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
purtat aprinse discuții în jurul "incapacității" (săli de cinema și hoteluri) liniștitului și pitorescului orășel de pe malurile Aar-ului de a mai fi gazda acestei manifestări cinematografice, precum și a candidaturii unor orașe de mare tradiție culturală ca Lucerna și Berna pentru acest mult râvnit statut. Așa se face că, anul acesta, Zilele cinematografice - numite acum, pur și simplu, Zilele de la Solothurn - au căpătat o nouă identitate vizuală (vizibilă, mai ales, noaptea datorită afișajelor și marcajelor luminoase), și-au sporit locurile de desfășurare (un
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
treptat, elogiul iubirii într-un elogiu al memoriei. Evident, povestea din filmul semnat de Stefan Haupt, (regizor ce numără trei decenii mai puțin decât Godard și despre care, practic, nimeni nu a prea auzit până la această Utopia Blues) este poate mult mai puțin pretențioasă, dar, cu siguranță, mai sinceră și mai atașantă, chiar dacă vădește uneori influențe eclectice, forțat sau stângaci asimilate (vezi Mr. Jones, Portocala mecanică etc) și recurge, uneori, la rezolvări & locuri comune: un tânăr, abia ieșit din adolescență, iubește
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
cu prejudecățile celor din jur despre drogați. Desigur, nu sunt prea vesele filmele elvețiene, iar atunci când vor să glumească umorul lor e negru și scrâșnit. Văzută prin filmele sale, țara lui Heidi e mai puțin turistică și pitorească, dar, indiscutabil, mult mai vie și mai incitantă.
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
zăbovit. "Pe atîtea răscruci de meridiane și paralele", cum își chibzuiește distanțele pribegiei în funcție de terminologia consacrată de geografie, în Postfață la un deceniu personal. La unitatea volumului Sfîrșit de exil. Nuvele, au contribuit Nicolae Florescu și Mihaela Constantinescu-Podocea, echipă de mult afirmată în direcția activității lor susținute, atît de detectare în publicațiile de peste hotare a literaturii românilor din exil, cît și de recuperare benefică a acesteia. Opțiunea celor doi cercetători ai istoriei literare, în general, și ai literaturii exilului, în special
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
în jurul anului 1950. Nota aliniază informațiilor de localizare și datare și pe aceea a caracterului viu al creativității lui Vintilă Horia. Restituind "aproape în totalitate nuvelistica de exil", volumul se transformă datorită numărului și calității, în argument, cu atît mai mult cu cît scrisul este raportat activității didactice, oratorice și organizatorice a aceluiași timp. Cuvîntul înainte al ediției vine cu un surplus de elemente de datare și de informare. Dintre ele, apelul neabătut la limba română, autenticitatea exprimării universului interior și
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
Vinea, poate fi crezul jurnalistului. Cititorul de carte de astăzi, însă, asaltat zi de zi de știrile TV și de presa senzațională, nu știu dacă va aprecia culegerea reportajelor într-un volum. În fond, cititorul de carte vrea ceva mai mult, vrea o povestire iar "reportajul" are nevoie să fie scris (și) cu alte instrumente. Cititorul de carte nu mai e cititorul de ziar: În fața cărții devine pretențios. Reporterul are astfel prilejul să devină (și) scriitor, să se dedubleze "legal" urmărindu
Reportaje by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15340_a_16665]
-
prilejul să devină (și) scriitor, să se dedubleze "legal" urmărindu-și până la capăt obsesiile cu care meseria îl încarcă zi de zi. Reportajul e mină de aur, iar jurnalistului nu-i lipsește decât ambiția de a face din el mai mult decât simpla relatare a unor întâlniri neobișnuite și transcrierea brută a unor dialoguri. Ce le lipsește celor două cărți de reportaje este exact ceea ce formaliștii ruși numeau literaritate (altfel, reportajele sociale sunt puternic amenințate de datare). Cu alte cuvinte, reportajele
Reportaje by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15340_a_16665]
-
3% în 2000. Despre situația din SIE, dl Marian n-are cifre, "pentru că ei sînt mai eliptici". Elipticul domn Harnagea n-ar trebui să dea un răspuns?) * Cîteva foarte interesante Precizări la un text propriu, intitulat Despre dragoste și mai mult decît dragoste din volumul Simple întîmplări în gînd și spații, oferă dl Alexandru George în Luceafărul din 3 aprilie. D-sa evocă existența, prin anii '50, a unui cerc de tineri intelectuali români care se sustrăgeau teoriei comuniste refugiindu-se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15336_a_16661]
-
să-i confirme din cînd în cînd, pentru liniștea lui desigur, autoritatea. E o profesionistă onestă, o persoană atentă, admirată și simpatizată chiar și de cei pe care ea nu-i place. Acest tip de personaj feminin "corect", "perfect" populează mult prea des literatura scriitoarelor și este pentru cititor, orice ar face, antipatic, mai ales dacă scriitura nu îi vine deloc în ajutor. Descrierile de peisaj apatice cînd nu ideologice (după ce laudă șoselele din Ungaria, călătoarea are grijă să adauge: Ce
Un personaj fără "vino-ncoa" by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15343_a_16668]
-
că știe foarte bine să construiască un dialog. Din păcate "cei mari" vorbesc între ei, în continuare, cu totul altfel: încearcă să facă haz de necaz și nu "reiese" de nicăieri hazul, au discuții pretențioase în care se iau prea mult în serios, explică în detaliu tot ce depășește un nivel al cunoștințelor generale fixat destul de jos etc. Mai mare atenție s-ar fi impus în folosirea unor expresii "ale tinerilor", pentru că "a cere prietenia", pentru a da un singur exemplu
Un personaj fără "vino-ncoa" by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15343_a_16668]
-
generale fixat destul de jos etc. Mai mare atenție s-ar fi impus în folosirea unor expresii "ale tinerilor", pentru că "a cere prietenia", pentru a da un singur exemplu, nu mai poate provoca printre persoanele de "vîrste mai mici" decît cel mult hazul. Daniela Ștefănescu - eu sper, tu speri, el (ea) speră, Editura Rao în seria Proză Română Contemporană, București, 2002, 214 pag.
Un personaj fără "vino-ncoa" by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15343_a_16668]
-
călcat pe bec, el ce-o să facă? Va ajunge să se roage de polițistul care l-a prins să-i ia toți banii din buzunar, numai să nu-l amendeze. Se vede că dl Năstase n-a mai avut de mult de-a face cu polițiștii de la circulație decît, poate, pentru a i se spune "Să trăiți!". Mulți sînt niște pîndari care dacă nu te pot prinde cu nimic în neregulă îți inventează infracțiuni, ca să intri cu ei la "negocieri". Și
Amenzi occidentale pentru covrigul românesc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15335_a_16660]
-
român care și-a făcut vile din economii și moșteniri vor deveni și mai inexplicabile dacă amenzile prostești la care visează guvernul vor fi aprobate de Parlament. Nu m-aș fi legat de tîmpeniile astea, dacă ele n-ar fi mult mai periculoase decît par. Și dacă n-ar trăda o crasă ignorare a realității din România din partea guvernului condus de dl Năstase. Una dintre prevederile modificării e că cine nu se dă la o parte din calea coloanelor oficiale trebuie
Amenzi occidentale pentru covrigul românesc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15335_a_16660]
-
comenteze cărțile în numărul din decembrie trecut. Nici măcar aniversar, prilejuit doar în parte de apariția Listei... la editura Aula din Brașov, în colecția coordonată de Al. Cistelecan, gestul colegilor mei din mai multe generații m-a emoționat cu atît mai mult. Și m-a obligat să reflectez la cîteva lucruri, între care cel puțin unul reprezintă o veche preocupare a mea, dacă nu chiar o obsesie. E vorba de limitele în timp ale "actualității" actului critic. N-am în vedere atît
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
Catrinel Popa Pentru iubitorii de poezie contemporană, un nou volum al lui Constantin Abăluță constituie, fără doar și poate, un eveniment. În consecință, cea mai recentă carte a sa, nu poate trece neobservată, cu atît mai mult cu cît avem de-a face cu o poezie atipică, pe care formulele nu reușesc să o epuizeze. Deși poetul pare că rămîne egal cu sine de la un volum la altul, fără metamorfoze neașteptate sau schimbări de tonalitate, lirica sa
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
sexuale în public. Ei au confiscat și batjocorit însăși esența spiritualității umane: intimitatea. Nu am, recunosc, o vastă experiență a lumii monahale. Dar din ceea ce văd la televizor sau în diverse împrejurări publice, nu țin minte să fi descoperit mai mult de doi-trei oameni ai bisericii care să vorbească, cu adevărat, un limbaj în egală măsură cucernic și pătruns de un impecabil comportament moral și civic. Exemplului mai vechi al mitropolitului Nicolae al Banatului îl adaug pe cel al lui Iustin
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
preocupări decât grija mântuirii enoriașilor. Proliferează cu o viteză demnă de Iran, Irak sau Afganistan școlile religioase, totul culminând cu ciupercăraia de Facultăți de religie ortodoxă. N-am nimic împotriva acestor facultăți - în fond, cu cât preoții se școlesc mai mult, cu atât mai bine pentru "turmele" lor. Dar mi se pare cu totul anormal ca ele să funcționeze în cadrul universităților. Ne îndreptăm cu pași repezi spre un stat religios, așa încât cred că secularizarea universităților a devenit o urgență. Liber-cugetătorul Ion
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
un nou împrumut de la FMI, publicistul ne atrage atenția: "Un tămbălău atât de mare la nivelul unei țări întregi pentru doar 70-100 de milioane de dolari apare ridicol și jenant." De ce? Pentru că "70-100 de milioane de dolari reprezintă nu mai mult decât ceea ce un club cu dare de mână și care se respectă plătește pentru achiziționarea a vreo doi fotbaliști de valoare." Dar nu este vorba doar de campaniile susținute cu surle și tobe pentru obținerea unor împrumuturi de la FMI (împrumuturi
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
plătește pentru achiziționarea a vreo doi fotbaliști de valoare." Dar nu este vorba doar de campaniile susținute cu surle și tobe pentru obținerea unor împrumuturi de la FMI (împrumuturi oricum mai mici - observă autorul - decât cotizația noastră la fondul atât de mult curtat!). Este vorba de tot ce s-a întâmplat după 1989, de întreaga epopee eroi-comică (și tragică) de peste un deceniu a vieții noastre politice care s-a soldat... cu ce? Cu un PIB (un produs intern brut) reprezentând doar 76
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
excepții. Noțiuni pe care le vehiculează toate mijloacele de comunicare în masă, dar pe care aproape nimeni nu le înțelege sunt definite de Ilie Șerbănescu într-o manieră simplă și edificatoare. Ce sunt arieratele? Nu sunt - cum mărturisea nu de mult, cu umor, un scriitor, că își închipuie că sunt - două fetișcane întârziate la minte, două retardate, care ne agasează cu veșnica lor sporovăială. Iată ce sunt: "în termeni financiari, o datorie neonorată poartă numele de arierat întrucât se consideră a
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]