3,276 matches
-
unei propoziții în desfășurarea procesului de comunicare este predicația, iar predicația implică în chiar esența ei funcțională „obiectul” predicării (sau argumentul supus argumentării, în termenii logicii), ceea ce numim în mod curent subiect gramatical. De aceea, problema existenței (sau nonexistenței) predicatului multiplu trebuie înscrisă și interpretată din perspectiva structurii și funcționării nucleului predicațional. Chiar dacă poziția Gramaticii Academiei nu are consecvența necesară, reținem ca important faptul că pentru identificarea tipului structural de subiect multiplu autorii ei operează cu un criteriu gramatical: acordul: „Când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dovedește că în această situație șenunțul «Iaca vin și Făt Frumos cu Sf. Petru»ț avem de-a face cu un subiect multiplu.” (II, p. 109) Tocmai acest rol al acordului gramatical de a marca tipul structural de subiect (simplu/multiplu) generează întrebări și determină răspunsuri „netradiționale” privind tipul structural de predicat într-o serie de categorii de enunțuri sintactice. Problema existenței predicatului multiplu poate fi ignorată sau poate primi, cel puțin la un prim nivel, de suprafață, al cunoașterii, soluția
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în somn / Aminte să-și aducă.” (M. Eminescu) „Pe cine întrebam dădea din umeri.” (M. Preda) „Ceea ce zici tu îmi hotărăște soarta.” (M. Eminescu) „Iertat să fie cel ce la mânie / Mi-a împlântat cuțitul pân-la os.” (N. Labiș) f. multiplu: „Nisip, cenușe și lut / Sunt un trecut?” (T. Arghezi) „Dar curând începe să viscolească și să geruie și coborâm către miazăzi.” (M.Caragiale) Dubla realizare a subiectului În strânsă legătură cu specificul actualizării planului semantic al relației de interdependență, dubla
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
țărani.” (V. Pârvan) d. complex: „E urmărit de teama că nu va putea ajunge ceea ce a visat încă din școală.” e. propozițional (propoziția completivă directă): „Ce-ai vrut să cânți? Ce n-ai știut să-nduri?” (A.E. Baconsky) f. multiplu: „O toamnă va veni și-o să-ți despoaie de primăvară trupul, fruntea, nopțile și dorul și-ți va răpi petalele și zorile, lăsându-ți doar amurgurile grele și pustii.” (L. Blaga) „Copilul nu învață numai a vorbi corect, el învață
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
însuși.” e. propozițional (propoziția completivă indirectă): „Se temea să mai intre în casă.” (I. Slavici, Mara, 31) „Nu m-am gândit să supraviețuiesc, aștept în cărți același drum de seară ce cade în răstimpul tuturor.” (A.E. Baconsky, 11) f. multiplu: „Mi-e frică de ei și de mine, / De rău și de bine.” (T. Arghezi, 417), „Sunt zile și nopți, chiar în pușcărie, când nu te trage inima nici să citești, nici să scrii, nici să cugeți în gol.” (N.D.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că ofițerul a înțeles că e mai bună afacerea pentru el să se facă la noapte că doarme decât să mai meargă așa până la Semlin, hărțuit mereu că se află în țară străină...” (C. Petrescu, Un om..., V, 98) d. multiplu: „... Rămasă singură, Panonia romană a fost sfărâmată de slavi, maghiari și germani împreună.” (V. Pârvan, 156), „Certitudinea mea nu e asigurată nici de obiectul din afara mea, nici de ce e în mine.” (C. Noica, 17) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plimbă de la un capăt la altul al digului, așteptând să apară cineva cu care să intre în vorbă.” (M. Eliade, 86) c. propozițional (propoziția circumstanțială de spațialitate): „De-unde ești, revino iarăși, Să fim singuri!” (M. Eminescu, I, 122) d. multiplu: „De acum înainte loviturile împotriva dacilor nu vor mai pleca numai din Macedonia ci și din Italia, pe Sava la vale.” (V. Pârvan, 136), „Și unde sunt eu și de unde a venit el situația e aceeași.” Marcarea identității specificetc "Marcarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numai tină și rană. ”(L. Blaga, 80) c. analitic: „Fiind băiet, păduri cutreieram.” (M. Eminescu, IV, 354) d. propozițional (propoziția circumstanțială temporală): „Când vii, pășește slobod, râzi și cântă,/Necazul tău îl uită-ntreg pe prag.” (T.Arghezi, 74) e. multiplu: „Îi trebuia o soluție instantanee, pe care nădăjduia să o găsească înainte de a se întoarce cu fața la ofițer și de a-i da un răspuns.” (T. Arghezi, IX, 84), „Cum suna băltărețul peste Cuțarida și se topeau zăpezile, cârciumarul scotea mesele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
erau capabili să ucidă fără să tresară.” (O. Paler, Galilei, 108) „Când își aducea ea aminte de puicile cele nadolence, de vinișorul din cramă (...) crăpa de ciudă și rodea în nurori, cum roade cariul în lemn.” (I. Creangă, 130). e. multiplu: „Cine calcă fără somn, fără zgomot, fără pas Ca un suflet de pripas?” (T. Arghezi, 101), „Pustiul nu bate cuie. El te omoară fără să te atingă, fără să te vadă și fără să te urască.” (O. Paler, Viața..., 191
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
am ales la întâmplare.” (M. Preda, Cel mai iubit, III, 167) c. propozițional (circumstanțiala de mod cantitativă): „ Așa este jocul, / Îl joci în doi, în trei Îl joci în câte câți vrei, / Arde-l-ar focul!” (T. Arghezi, 113) d. multiplu: „Să nu spun minciuni, dar poate se îmbogățise însutit și înmiit, de când a venit Chirică în slujbă la dânsul.” (I. Creangă, 175) Circumstanțialul modal de conformitate a. simplu; se realizează prin: • substantiv: „Ai putea să lepezi cârma și lopețile să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
circumstanțiala de progresie): „Cu cât trăim mai mult în noi înșine, cu atât ne simțim mai străini față de ceilalți și cu cât trăim mai mult în mijlocul celorlalți, cu atât ne simțim mai străini față de noi înșine.” (M. Codreanu, 196) d. multiplu; se realizează mai ales prin termeni cu dezvoltare propozițională: „Cu cât îți faci mai multe iluzii și cu cât crezi mai mult în temeinicia lor, cu atât e mai greu de suportat realitatea.” Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
n-a reușit să ducă nimic la bun sfârșit. e. propozițional (circumstanțiala cauzală): „...Fiindcă existența este în sine mizerabilă, el e nevoit să împodobească cu flori și c-o experiență de profundă înțelepciune mizeria existenței.” (M. Eminescu, P.L., 81) f. multiplu: „De necaz, de mâhnire, femeia a lepădat la mă-sa și cât pe-aci să piară de boală și de mizerie.” (I.L. Caragiale, IV, 182) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin locuțiunile adverbiale de aceea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trebuit să facă multe sacrificii și să suporte cumplite lovituri. e. propozițional (circumstanțiala de scop): „Lucește c-un amor nespus, / Durerea să-mi alunge, Dar se înalță tot mai sus, / Ca să nu-l pot ajunge.” (M. Eminescu, I, 175) f. multiplu: „De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?” (M. Eminescu, I, 137), „- Luminate împărate, de acum cred că mi-ți da fata, ca să vă lăsăm în pace și să ne
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se pronunțe, în condițiile legii, și asupra legalității acestor acte.” c. propozițional (circumstanțiala de condiție): „Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt.” (M. Eminescu, I, 137) d. multiplu: „Ar fi plecat și fanfara dacă cineva nu și-ar fi adus aminte că fanfara nu poate pleca înaintea primului ministru și dacă nu i-ar fi oprit.” (M. Eliade, 195) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tot nu vei reuși să schimbi nimic. e. propozițional (circumstanțiala concesivă): „Ne-auzeam suflarea și, deși ne strecuram pe lângă ziduri ca două umbre, ni se părea că pașii noștri aveau să deștepte pe toți paznicii cetății.” (N.D. Cocea, 282) f. multiplu: „Cu toate mizeriile și nedreptățile ei, lumea e singurul loc unde putem spera să ni se facă dreptate.” (O. Paler, Viața, 290) „Orice gând ai, împărate, și oricum vei fi sosit, Cât suntem încă pe pace, eu îți zic: Bine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vorbind, și nimeni n-a tras vreun folos.” (G.Călinescu, C.O., 40) c. propozițional (circumstanțiala de referință): „Omul nu trebuie să-și piardă niciodată răbdarea în ceea ce știe că este după legile firii.” (G. Călinescu, C.O., 152) d. multiplu: „Străin la vorbă și la port/ Lucești fără de viață.” (M. Eminescu), „Nu mai încăpea îndoială că băiatul a găsit pe Națl și că amândoi o așteptau în dosul Sărăriei.” (I. Slavici, Mara, 197) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
schimbări de poziții cosmice.” (G. Călinescu, U.P., 236) c. propozițional (completiva de excepție): „Am crezut chiar că reușisem, la un moment dat nu se mai auzea nimic afară de ceea ce era firesc într-o pădure.” (O. Paler, Galilei, 87) d. multiplu: „Eteriștii nu făcură altă vitejie decât să prindă pe Tudor și să-l omoare la miezul nopții...” (Galaction, I, 114) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență din care rezultă funcția de complement de excepție se exprimă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a devenit un foarte bun pianist. c. complex: În loc de a ajunge ceea ce doriseră părinții lui, el s-a dedicat picturii. d. propozițional (completiva opozițională): „Poezia e ca o margaretă care, în loc să atace cobra, îi cântă.” (O. Paler, Viața..., 58) e. multiplu: Vino, tinere / ia țărnă în pumn și mi-o presură pe cap în loc de apă și vin. / Botează-mă cu pământ.” (L. Blaga, 87) „Lumina lămpii de pe noptieră vine însă din spatele meu, încât fața mea e într-o umbră ușoară, pe când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
atributiva de calificare): „Mă dezbrac de trup Ca de-o haină pe care o lași în drum.” (L. Blaga, 81) „Nu cumva îndărătul culiselor vieței e un regizor a cărui existență n-o putem explica?” (M. Eminescu, P.L., 65) e. multiplu: „La Paris, în lupanare de cinismu și de lene, Cu femeile pierdute și-n orgiile-i obscene, Acolo v-ați pus averea, tinerețele la stos...” (M. Eminescu, I., 151) ATRIBUTUL DE IDENTIFICARETC "ATRIBUTUL DE IDENTIFICARE" Determină substantive: „Nu umilința ci
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
complex: „Cine i-ar fi putut contesta dreptul de a rămâne așa cum a fost toată viața?” e. propozițional (atributiva de identificare): „Somnul e umbra pe care viitorul nostru mormânt peste noi o aruncă în spațiul mut.” (L. Blaga, 331) f. multiplu: „Între timp trăiam din mila unuia și altuia.” (M. Eliade, 412), „Nu cele ce scriu poeții sunt poezie, ci ritmul sufletesc din care izvorăsc cele scrise de dânșii și pe care izbutesc să-l facă să vibreze în alții.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezvoltat: „Pentru puțină mâncare și câte oleacă de pască de cea de trei ocă la para slujea toată casa.” (I. Creangă, 53) c. propozițional (atributiva de clasificare): A cumpărat covrigi de cei ce se vând câte patru la mie. d. multiplu: „Modul infinitiv este forma nominală a verbului, definind semnificația lui ca proces de acțiune, de devenire, de stare, fără s-o actualizeze în raport cu categoriile timp, persoană și număr.” (I. Iordan, Vl. Robu, 474) ATRIBUTUL DE COMPLINIRETC "ATRIBUTUL DE COMPLINIRE" Regentul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ziarele de a doua zi publicau discursul șefului guvernului, care era plin de amenințări.” (E. Barbu, 162), „Ieronim ș-aruncă mantia pe umeri și ei merseră pe țărmul râului, unde Francesco îi dădu barca lui.” (M.Eminescu, P.L., 97) d. multiplu: „Dascălul, subțire și palid, dădea alături răspunsul pe alt glas.” (E.Barbu, 109), „Era duminică și lumea, câtă fusese și câtă nu fusese la biserică, năvălise în crâșmă.” (C. Hogaș, 41) Marcarea identității specifice a atributuluitc "Marcarea identit\]ii specifice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
complex: Petrache, rămas cum îl știai, nu se prea împiedică de principii... e. propozițional (atributiva circumstanțială): „Rușine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase județe ale României pradă în ghearele unui vampir!” (I.L.Caragiale, Teatru, 143) f. multiplu: „Și frate-meu cel mare, nătâng și neastâmpărat, cum îl știi, fuga la ușă să deschidă.” (I. Creangă, 39), „Dar impostorii, oricine ar fi fost să fie, oricât de suspuși, orice rol ar fi avut, mai ales în cultură, ei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
așa cum mi s-a dezvăluit ieri, un individ fără scrupule. e. propozițional (completiva predicativă nominală): „La versurile nesubliniate Eminescu a renunțat, găsindu-le cu drept cuvânt că nu merită să intre în opera sa definitivă...” (G.Ibrăileanu, Scriitori, 126) f. multiplu: „Așa de spărieți și de nedumeriți mi-nchipui că trebuie s-o fi împuns de fugă troienii lui Priamus, când îi luă Achile cu jărdia pe la spate.” (C. Hogaș, 222), „Și pe mine mă știu toți reacționarii că sunt republican
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relație și articolul. Dintre cele două variante, complementul predicativ nominal se caracterizează prin identitatea cea mai marcată. Flexiunea Flexiunea este orientată de acord și, mai rar, de recțiune. Când se realizează prin nume (pronume) sau prin participiu (în structuri simple, multiple infrapropoziționale sau analitice), complementul predicativ (mai ales nominal, dar și verbal) se acordă în gen și număr cu regentul nominal (pronominal): „Baba, de venin, se smulse odată din piuă-n sus și rupse lanțurile, lungindu-se slabă și mare până-n
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]