1,285 matches
-
minunate. La 1462-1465 se luptă cu muntenii și e în pace cu turcii, ungurii și polonii; la 1467 se luptă cu ungurii, e bine cu turcii și polonii intervin în favoarea lui, protestând la Buda; la 1469-1479 e în luptă cu muntenii - ungurii și turcii nu intervin; la 1475-1476 luptă cu turcii - polonii și ungurii îi trimit mici ajutoare; la 1477-1480 luptă cu muntenii, ajutat de unguri; la 1481-1487 luptă cu turcii, fără intervenție polonă și ungurească; la 1497-1499 luptă cu polonii
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
e bine cu turcii și polonii intervin în favoarea lui, protestând la Buda; la 1469-1479 e în luptă cu muntenii - ungurii și turcii nu intervin; la 1475-1476 luptă cu turcii - polonii și ungurii îi trimit mici ajutoare; la 1477-1480 luptă cu muntenii, ajutat de unguri; la 1481-1487 luptă cu turcii, fără intervenție polonă și ungurească; la 1497-1499 luptă cu polonii - ungurii, turcii și rușii intervin în favoarea lui Ștefan. Chiar cu tătarii lui Mengli Ghirei a avut mult timp relații bune. Prima perioadă
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
locuri, simultan, sau la Vaslui, când o mare parte a armatei otomane a fost atrasă și imobilizată într-o zonă mlăștinoasă. „Nu e puțin lucru ca același stăpânitor al unei țări mici să învingă pe rând pe toți vecinii lui: munteni, unguri, poloni, tătari, turci. Și nu e vorba de cine știe ce oști provinciale: Matei Corvin, Ioan Albert, Mahomet II au năvălit în Moldova cu toate oștile marilor lor ținuturi și toți s-au întors rușinați.” Armata Moldovei era una nepermanentă, fiind
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
a fost garantată pentru a treia oară posibilitatea de a se refugia la nevoie în Transilvania. În același an, a fost dat un firman prin care urmau să fie lepădați de legea musulmană cei care puneau la îndoială credința domnului muntean, o stratagemă pentru a înăbuși suspiciunile sale. În 1713 a fost numit în dregătoria de mare vizir Gin Ali Pașa, despre a cărui vizirat istoricul Joseph Marie Jouannin scria în 1840 (în opul "Turquie") că a fost marcat de schimbări
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Unioniștii moldoveni au putut impune cu ușurință candidatura la domnie a colonelului Alexandru Ioan Cuza, care a fost ales domn cu unanimitate de voturi la 5/17 ianuarie 1859. Ideea alegerii domnului moldovean și la București a fost oficial sugerată muntenilor de către delegația Moldovei, care mergea spre Constantinopol pentru a anunța rezultatul alegerii de la Iași. În Țara Românească, adunarea electivă a fost dominată de conservatori, care erau însă scindați. Neputându-se pune de acord asupra unui candidat propriu, conservatorii munteni au
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
est, Carpații Meridionali și Milcov la nord, în timp ce granița vestică este râul Olt. În perioada medievală când teritoriul Munteniei era administrat direct de către domnitor, iar teritoriul Olteniei (adica județele situate dincolo de râul Olt) era administrat de catre banii Craiovei, supuși domnitorului muntean. Între 1718-1739, când Oltenia a fost sub dominație habsburgică, Țara Românească a fost alcătuită numai din Muntenia. După Unirea Principatelor, în 1872 la o nouă împărțire teritorială s-a revenit la delimitarea medievală iar pe emblema Principatelor Unite au fost
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
care a fost ucis de Zef în urmă cu aproximativ un an de zile, pentru a-și răzbuna și el, la rândul lui, fratele). Lucrurile se complică în momentul apariției în scenă a "Dianei Vorps", o frumoasă orășeancă pentru care munteanul Ghiorgu își sacrifică ce avea mai de preț: propria viață. Deși amândoi fac eforturi disperate pentru a se întâlni, revederea lor pare imposibilă. Instinctul de conservare este anihilat de iubirea nebunească, platonică, pentru chipul femeii zărit, preț de o secundă
Aprilie spulberat () [Corola-website/Science/316975_a_318304]
-
care nu au fost reținute de geografii ruși. au avut o istorie zbuciumată, aparținând succesiv Geților, Sciților, Grecilor antici, Romanilor, Bizantinilor, Bulgarilor (687), Maghiarilor (în jur de 790), Pecinegilor (în jur de 870), Comanilor (Polovților - 1176), Tătarilor (1241), Dobrogenilor (1366), Muntenilor (1394), Moldovenilor (1408), Turcilor (1484) și Rușilor (1812). Vechile denumiri sau forme moldovenești ale denumirilor, precum „Frumoasa” (pentru Cahul), „Uliu” (pentru Cartal), „Răsuna” (pentru Ialpug, dar uneori pentru Catalpuh), „Covurlui” (pentru Cugurlui), „Saftianu” (pentru Sofian), „Catlabuga” (pentru Catalpuh), „Chilia” (pentru
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
românului este contele Dracula (Graf Dracula), devenit unul dintre cei mai renumiți vampiri din literatura. Bram Stoker l-a folosit pe Vlad Țepeș ca sursă de inspirație pentru românul "Dracula". Tot Bram Stoker a avut ideea să asocieze legendă domnitorului muntean cu liliacul hematofag ("Desmodus rotundus") numit și „Vampir”. Românul a fost de mai multe ori transpus pe ecran, iar rolul contelui jucat de actori că: Max Schreck, Christopher Lee, Bela Lugosi, Klaus Kinski și Gary Oldman. Acțiunea românului se petrece
Dracula (roman) () [Corola-website/Science/315549_a_316878]
-
câteva familii de boieri și averile lor. La sfârșitul secolului al XVI-lea, Moldova devenise un principat tributar Imperiului Otoman. În acea perioadă, Imperiul Otoman a extins fortăreața. După înfrângerea sa în Bătălia de la Bacău din mai 1600 de către domnitorul muntean Mihai Viteazul, care a realizat astfel Unirea țărilor române, fostul voievod Ieremia Movilă s-a refugiat în Cetatea Hotinului, împreună cu familia sa (fostul domnitor Simion Movilă, tatăl lui Petru Movilă), cu un grup de boieri credincioși și cu fostul voievod
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
â]ntă bi[seri]că și s-au isprăvit [în lu]na lui sep[t]e[m]vrie 11 zile”". Tot în naos este evocată și invazia tătară din 1717 și apar semnăturile zugravilor: "„Văleat din tătărime 1717. Zugravi fiind Muntean[u] Ra[du din U]ngureni și Ma[n] Niculae de la Poian[a] Po[r]cului.”" În 1834 a fost construită tribuna de pe vestul naosului, al cărei parapet a fost repictat în același an, conform inscripției aflate pe marginea acestuia
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Rogoz () [Corola-website/Science/316149_a_317478]
-
poftindu-i și chemându-i osamă de boieri a Moldovii și din cei mai de jos, depururi cum sânt Moldovenii, încât nu au rămas mănăstire sau biserică neprădată. Și au venit Frenț - căpitanul cu o samă de Nemți și Moldoveni, Munteni, Unguri, Sârbi, cătăva adunătură. Ci așa făr de veste ne-au lovit la Scaunul nostru în Ieși, cu gândul ca să ne iea, precum au luat pe vodă căpitan[ul], pe Necolai Mavrocordat, Domnul muntenesc, din Scaunul țării din București și
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
ciubărari și donițari ca aceștia în graba cea mai mare să gătească ciubere și donițe multe și să le ducă la Câmpeni, din care să se facă o poartă de triumf a împăratului; a poruncit în toate satele ca acei munteni care au cai buni, se se afle cu ei bine înșeuați pe muntele Găina”", de unde împăratul împreună cu suita să poată călări până la Câmpeni. E. Hodoș motivează abținerea lui Avram Iancu de a se prezenta în fața împăratului, prin aceea că în
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
Română, Cărbunari, Stinapari, Padina Matei. În actualul județ Timiș, bufenii se stabilesc de asemenea în numeroase localități, Cronică Parohiala a satului Boldur notează pentru anul 1739 faptul că "acest sat este format din două grupuri: români neaoși (frătuți) și din munteni, sau bufeni, coloniști veniți din Muntenia, după care și satul este recunoscut și împărțit în două districte: al Muntenilor și al Frătuților”, rezultând boldurenii, bufenii s-au răspândit până la actuala granița de vest a României unde înființează localitatea Comloșu Mare
Bufan () [Corola-website/Science/322384_a_323713]
-
a satului Boldur notează pentru anul 1739 faptul că "acest sat este format din două grupuri: români neaoși (frătuți) și din munteni, sau bufeni, coloniști veniți din Muntenia, după care și satul este recunoscut și împărțit în două districte: al Muntenilor și al Frătuților”, rezultând boldurenii, bufenii s-au răspândit până la actuala granița de vest a României unde înființează localitatea Comloșu Mare (anul 1734 consemnând o migrație în masă din regiunea Olteniei, din zona Craiovei, Slatinei și Polovragilor, după cum reiese și
Bufan () [Corola-website/Science/322384_a_323713]
-
continuitate de populare încă din preistorie. Cetatea Herakleia, ruinată de Avari și de Slavi în secolul VI, a fost reconstruită în sec. XII întâi de bizantini, apoi de genovezi, pentru a aparține o vreme despotatului Dobrogean, și după acesta, voievodului muntean Mircea cel Bătrân, înainte de a cădea în 1421 în mâinile Turcilor. Aceștia au întreținut-o aproximativ două veacuri, ultima căpetenie otomană a cetății fiind Evli Çelebi, menționat în 1651. Ulterior cetatea cade în ruine. În 1741, circa 1600 de familii
Limanele dobrogene () [Corola-website/Science/327426_a_328755]
-
participarea alături de armata otomană condusă de Soliman-Pașa și a unei oști numeroase de soldați munteni în Bătălia de la Podu Înalt. Același istoric afirmă că lecția de istorie oferită de dascălul George Amiroutzes lui Mahomed al II-lea cu privire la descendența moldovenilor, muntenilor și ardelenilor din daci și din romani („neamul acesta al moldovenilor, ca și ceilalți frați ai lor din Transilvania și Valahia, au moștenit de la strămoșii lor, dacii și romanii, o vitejie și o dragoste de pământ care-i face ostași
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
în 1817. Forțele rusești au avansat pentru prima dată în regiunea muntoasă a Ceceniei în 1830, iar conflictul din zonă a durat până în 1859, când o armată de 250.000 de oameni, sub comanda generalului Aleksandr Bariatinski, a înfrânt rezistența muntenilor. Totuși, revolte frecvente au izbucnit în Caucaz în timpul Războiului Ruso-Turc (1877-1878). După Revoluția Rusă din 1917, cecenii au înființat un efemer Imamat al Caucazului, care includea părți din Cecenia, Daghestan și Ingușetia; a existat și un stat pan-caucazian secular
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
au sosit în Bucovina, stabilindu-se în 1803 la Cernăuți și în împrejurimile acestuia (în principal în satul Crăsnișoara Veche (Stara Huta). Coloniștii polonezi au migrat apoi în zona montană aflată mai la sud, înființând în 1834 satul Solonețu Nou (muntenii din Hliboca), apoi în 1835 satul Pleșa (muntenii din Caliceanca, Stara Huta și Tereblecea). În jurul anului 1830 (după alte surse, în 1842), aproximativ 40 de familii de munteni polonezi din Stara Huta au întemeiat un sat nou denumit Poiana Micului
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
la Cernăuți și în împrejurimile acestuia (în principal în satul Crăsnișoara Veche (Stara Huta). Coloniștii polonezi au migrat apoi în zona montană aflată mai la sud, înființând în 1834 satul Solonețu Nou (muntenii din Hliboca), apoi în 1835 satul Pleșa (muntenii din Caliceanca, Stara Huta și Tereblecea). În jurul anului 1830 (după alte surse, în 1842), aproximativ 40 de familii de munteni polonezi din Stara Huta au întemeiat un sat nou denumit Poiana Micului (în , în ). Conform legendei, muntenii fuseseră repartizați de
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
zona montană aflată mai la sud, înființând în 1834 satul Solonețu Nou (muntenii din Hliboca), apoi în 1835 satul Pleșa (muntenii din Caliceanca, Stara Huta și Tereblecea). În jurul anului 1830 (după alte surse, în 1842), aproximativ 40 de familii de munteni polonezi din Stara Huta au întemeiat un sat nou denumit Poiana Micului (în , în ). Conform legendei, muntenii fuseseră repartizați de comisia din Cernăuți într-o zonă premontană aflată în mijlocul codrilor. Ei au găsit o mică poiană pe care se afla
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
1835 satul Pleșa (muntenii din Caliceanca, Stara Huta și Tereblecea). În jurul anului 1830 (după alte surse, în 1842), aproximativ 40 de familii de munteni polonezi din Stara Huta au întemeiat un sat nou denumit Poiana Micului (în , în ). Conform legendei, muntenii fuseseră repartizați de comisia din Cernăuți într-o zonă premontană aflată în mijlocul codrilor. Ei au găsit o mică poiană pe care se afla o stână care aparținea unui cioban român pe nume Micu. Proveniți dintr-o zonă muntoasă, polonezii au
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
munteni polonezi (gorali) din regiunea Czadca (aflată la granița Slovaciei cu Polonia), de religie romano-catolică. Aceștia fugiseră în secolul al XVI-lea din Silezia și Małopolska, stabilindu-se în împrejurimile regiunii regiunea Czadca, după cum scria Marian Gotkiewicz, cercetător al istoriei muntenilor. Ei s-au ocupat la început cu tăierea pădurilor, creșterea animalelor și agricultura. După șapte ani, în 1837, a sosit în sat un alt val de coloniști, circa 40 de familii de germani veniți din Munții Sudeți. Ei s-au
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
în 1837, a sosit în sat un alt val de coloniști, circa 40 de familii de germani veniți din Munții Sudeți. Ei s-au stabilit în partea de sus a pârâului Humor. În perioada 1891-1896, câteva zeci de familii de munteni din Poiana Micului au emigrat în Bosnia , de unde, în anii 1923-1924, o parte dintre ei au emigrat în Brazilia (în regiunea Rio-Negro). După Unirea Bucovinei cu România (1918), ponderea polonezilor din Poiana Micului s-a menținut ridicată. În perioada interbelică
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
Tălmaciului erau slujbași ai acestor cetăți și s-au bucurat de unele facilități, ei s-au răsculat adesea împotriva stăpânitorilor. Astfel, în anul 1366, țăranii români de pe domeniul Tălmaciului s-au alăturat campaniei de represalii pe care o ducea domnitorul muntean Vladislav - Vlaicu împotriva regelui maghiar Ludovic I. Câțiva ani mai târziu aceiași țărani se răscoală din nou împotriva oficialităților săsești. În 2009, dr.Petre Beșliu Munteanu a descoperit pe teritoriul comunei Racovița situl unei cetăți a cărei datări încă nu
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]