1,414 matches
-
ceea ce la Cavarna nu făcea decât rareori, când ceilalți voiau să râdă. La început îl îmbiam inutil, se apropia cu ezitări de lapte și se retrăgea cu frică. A trebuit să-l împingem de câteva ori cu capul, să se murdărească tot, și, pornind să se curețe cu vitejie, a descoperit că laptele din farfurie e bun. Tot timpul se linge, cred că a făcut meseria asta din prima zi când s-a născut, cu pricepere, și acum, dacă vrem să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a fost profant? Când fiecare scenă era susținută cu o voință încordată și lăsa un gust amar, iar uneori un imens dezgust? Ce cunoaște el din corpul tău? Oricât l-ar fi examinat, oricât se va fi încercat să-l murdărească, să limpezească toate misterele lui? Ce știe el de vibrațiile corpului tău, starea ta normală pentru mine? Ce interes poate avea corpul tău fără acele vibrații? Putea să te înlocuiască, fără nici o diferență. Ți-aduci aminte de Tristan și Isolda
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Genba. Execută-l pe un câmp din Uji, după ce-l vei fi purtat prin capitală. A doua zi, chiar înainte ca Hikoemon să plece spre Uji, Hideyoshi îi dădu două kimonouri de mătase. — Cred că hainele lui Genba s-au murdărit. Dă-i-le pe acestea, pentru ținuta de moarte. În ziua aceea, Hikoemon se duse, din nou, în Uji pentru a se întâlni cu Genba, care era încarcerat singur. — Seniorul Hideyoshi a poruncit să fii purtat prin Kyoto, apoi decapitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nicicând nu a putut fi mai puțin adevăr în gândurile pe care-am pretins că le-am trăit în visul existenței mele... Acum, chiar acum, cât mai degrabă să caut uriașa lamă pe care o țin ascunsă sub pernele acestea murdărite de prezența mea îndelungată aici și să-mi sfârșesc viața cu demnitate... câtă demență! Nebun, nebun am fost să vin pe-această lume... iar acum, realizând prostia de a nu putea dispărea la timp, greșeala de a nu fi renunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai știu eu ce, îi juca lama, închizându-se mereu, îmi era frică să nu mă tai la deget, mă chinuiam, deci, să-l repar, însă cărămida nu era destul de tare, degeaba tot ciocăneam nitul, în afară de faptul că mi-am murdărit mâna și pantalonii de uniformă, n-am reușit nimic. După-amiezile, poteca era neumblată, stăteam acolo de vreo juma’ de oră și numai pe nea Miki l-am văzut mergând spre cișmea, l-am salutat, mie nu-mi era frică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi-a zâmbit, și a tras un șut în coșul de sub mine, și atunci a sunat de ieșire. Am căzut de-a binelea, pe spate și într-o rână, m-am lovit la fund și la coate și mi-am murdărit uniforma, iar de-acolo, de jos, de pe podea, până și soneria se auzea mult mai tare. Nea Klidész s-a uitat la mine și mi-a spus că halal elev de serviciu mai sunt, apoi și-a luat catalogul sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aveau la inimă pe taică-su, și nici acum, c-a murit, nu scot o vorbă bună despre el, se tot spune că i se urâse cu viață, de-aia s-a spânzurat, cu minciuni de-astea vor să-i murdărească amintirea, iar acum apărem noi, interesându-ne cu atâta drag de bietul bătrân, se poate să nu fi auzit noi vestea cea rea?, și atunci Zsolt a zis că nu, când s-a întâmplat, iar omul cu un picior i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe taică-su, Zsolt i-a zis că de mult, să tot fie vreo trei ani, la care caporalul a dat din cap, a mai tras o dușcă și ne-a spus că ne roagă să fim sinceri, să nu murdărim amintirea lui taică-su cu politețuri de-astea, ne roagă deci să-i spunem ce fel de om era, cum ni s-a părut nouă că era, întâi Zsolt n-a zis nimic, stătea cu nasul în pământ, apoi, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
asemenea rubinului, mic, dar de mare preț. Cât timp nu ai vorbit, cuvântul a stat în puterea ta, de îndată ce l-ai rostit, el te tine sub puterea lui. Oricât de multe cuvinte am încrucișa, ne-am juca, le-am minți, murdări și iar spăla, mai devreme sau mai târziu, cuvintele vor aduce Lumina. Iar noi oricât de viteji ne-am crede, până la urmă rămânem singuri printre cuvinte ... Doar Cuvântul întrupat e Cel care ne îmbrățișează într-o continuă bucurie a Liturghiei
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
șansă să supraviețuiască afară și că, de fapt, era ca și cum aș fi omorât-o cu mâna mea. Dar ochii minții mele nu erau, pe atunci, deschiși încă. Acum știu că doar o astfel de faptă e prea de ajuns ca să murdărească viața unui om. Pisica asta, pe care am căutat-o apoi cu săptămânile, dar pe care n-am mai găsit-o niciodată, e azi un cui însângerat bătut de-a dreptul în creierul meu. Și dac-ar fi numai ea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nu a intrat decît atunci cînd a fost intelectualizat. Un burghez nu simte frumusețea cîmpului decît ca pitoresc”. Iconoclasmul este expresia unei nevoi de purificare (aristocratică) a artei „murdărite” de utilitarismul burghez: „Întoarce mănușa frazelor pe dos cînd s-a murdărit pe față”. Curînd însă, va fi „întoarsă pe dos” și mănușa insurgenței. Constantin Beldie vede în această trădare a curajului estetic inițial un simptom al versatilității morale: „Epocă unică și de foarte scurtă durată în cariera acestui scriitor, ale cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
blocurilor. Au apărut, pe parcurs, la etaje, rafturi încărcate cu ghivece de flori, ingenioase jadiniere, de a căror permanentă împrospătare aveau grijă locatarii înșiși. Cum apărea vreo fisură, când, careva,întârzia șă-și plătească partea de contribuție, ori, când copilul cuiva murdărea, ceva, pe undeva, sau răsturna vreun chiveci, adică, rupea o floare, de îndată, judecata colectivă stopa începutul de derivă iscat. Într-o zi, Ăulea a sosit pe neașteptate, cu diverși curioși, de prin alte grupuri de blocuri ale orașului. A
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pantalonii, a îmbrăcat o cămașă cu mâneca scurtă iar puloverul subțire și l-a aruncat pe umăr; pe malul mării unde avea de gând să ajungă, era noaptea curent și răcoare. Ilona, soră- sa îl vede și-i strigă: - Vezi murdărește și cămașa asta, ca pe cea de aseară că nu-ți mai spăl nimic! - Atunci aruncă și mașina de spălat! - Nu știu cum le murdărești, parcă dormi în pământ. Dacă nu ți-o luam la spălat, o îmbrăcai tot pe ea ! Împuțitanie
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
gând să ajungă, era noaptea curent și răcoare. Ilona, soră- sa îl vede și-i strigă: - Vezi murdărește și cămașa asta, ca pe cea de aseară că nu-ți mai spăl nimic! - Atunci aruncă și mașina de spălat! - Nu știu cum le murdărești, parcă dormi în pământ. Dacă nu ți-o luam la spălat, o îmbrăcai tot pe ea ! Împuțitanie ! - Nesimțito !Pa! O pupă la despărțire și pleacă grăbit. Acestea erau vorbele dulci pe care și le aruncau în loc de alint când erau mici
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cu originalități aparent ireversibile deși, pe undeva, întrezărea plictisul și limitele fiecărei activități umane, oricât de meticuloasă ar fi fost. Atunci după terminarea lucrului, Paul i-a dat un prosop și-i spuse: - Hai să ne spălăm de mâzgă îți murdărești altfel toate hainele și nu se mai curăță cu niciun detergent! La duș Paul îl invită în apartamentul pe care-l primise de curând să bea împreună bere rece. Ar vedea cu această ocazie și casa lui, cum și-a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
trece mult timp și Edmund revine cu o plăcintă mare. Vroiam să mă așez pe iarbă, iar Edmund s-a uitat ciudat la mine. E ceva în neregulă? Am întrebat. Fetele de aici nu stau pe iarbă ca să nu își murdărească hainele. Hainele se spală, i-am răspuns cu un zâmbet pe față. Edmund îmi zâmbește larg după care mă servește cu plăcintă. Fiind într-un ținut diferit, și mâncarea era foarte diferită, dar era bună. Stăteam lângă un măr care
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și mușamaua pe care pictează, vorbi cada. Obiectele din baie erau revoltate. Voiau mai mult respect din partea familiei. Pe lângă aceste obiecte și cele din sufragerie erau nemulțumite. Pe mine se așează cu hainele de afară în fiecare zi și mă murdăresc! Măcar de m-ar curăța, spuse canapeaua tristă. Pe rafturile mele sunt o mulțime de cărți foarte interesante, care sunt pudrate cu un strat gros de praf, drept mulțumire! Știu cum este, biblioteco! Pe mine mă folosesc non stop și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
oameni își taie pădurile, lăsând în urmă un peisaj dezastruos distrugând mediul de viață al multor viețuitoare. Ei nu realizează că acest lucru dăunează atât ție, cât și lor, ducând la apariția alunecărilor de teren. Zi de zi ei își murdăresc apa cristalină cu diferite deșeuri, înlocuind susurul ei minunat cu zgomotele ce se produc în fabrici. Toate resursele tale naturale au fost exploatate excesiv, urmând ca în decursul a câtorva ani să rămânem lipsiți de acestea. Omul a făcut toate
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și frumuseților pe care ni le oferi. Pentru a nu da cu piciorul la tot ceea ce ne înconjoară putem face mici acțiuni ce pot repara greșelile de neiertat. Putem sădi fiecare dintre noi câte un pom, să nu te mai murdărim aruncând gunoaie pe jos și începând să reciclăm. Fiecare dintre noi dorește pentru copiii săi să-i vadă crescând întrun mediu curat, nepoluat jucându-se în lumina razelor soarelui și bucurându-se de tot ce ne oferi tu, dragă Pământule
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
suferinde în înfăptuirea deplină în care Ființa începe a se simți pe sine în simpla bucurie a faptului de a Exista, iată ce stă înscris pe zidurile mănăstirii bizantine și ceea ce putea oricine citi acolo înainte ca ele să fie murdărite. Însă, ni se va spune, dacă dovada acestei veniri în sine potrivit acestor modalități patetice are drept sălaș abisul unei subiectivități ce ignoră ek-staza lumii și nu se produce niciodată în ea, dacă viața nu are chip, cum putem totuși
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fi vrut să mai rămână câteva minute să se odihnească, dar asediul insectelor la rămășițele de zeamă devenise insuportabil. Își luă bocceaua și ieși, după ce lăsase o monedă printre resturile de mâncare. Cel puțin, nemernicul de cârciumar avea să-și murdărească și el degetele, dacă voia să o capete. Cardinalul putea să nu aibă deloc dreptate, Însă, fir-ar să fie, În privința nevoilor sale bănești, avea. Imaginea lividă a lui Mannetto Îi reveni În minte. Parcă Îi vedea dinții ascuțiți, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iertăm pe cei care ne-au Încălcat legile cu neobrăzare? Pe cei care au contribuit la transformarea Comunei, dintr-o cetate nobilă, demnă urmașă a marii Rome, Într-o peșteră de tâlhari și de codoși? Pe cei care i-au murdărit străzile cu sângele vărsat În Încăierări și În ciocniri, care au deschis larg porțile templului războiului civil? Poetul tăcu o clipă, cu pumnii strânși pe brațele jilțului. — Care, prin purtarea lor iresponsabilă, alimentează planurile lui Bonifaciu asupra libertății noastre? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Zece minute mai târziu, eu și Bea ne ghemuim pe scări, făcând poștă a doua țigară de contrabandă Marlboro Light și dând pe gât, direct din sticlă, niște Veuve Clicquot. Sub noi am pus o pătură, ca să nu mi se murdărească rochia. Mă simt ca un evadat care-și savurează clipa de libertate. În două minute, Mandy o să trimită o patrulă să te găsească, pufnește Bea. Mandy este organizatoarea nevrotică a nunții. Lucille mi-a băgat-o pe gât a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
generează Pământ. Pământul generează și scoate la iveală Metalul. Atunci când este încălzit, Metalul se topește, generând elementul Apă. Apa ajută la creșterea plantelor, generând, astfel, lemn. Dacă urmărim ciclul represiv, Lemnul secătuiește solul de elemente nutritive, suprimând astfel Pământul. Pământul murdărește și canalizează Apa, „învingând-o” astfel. Apa suprimă Focul, stingându-l. Focul suprimă Metalul, topindu-l, iar metalul elimină Lemnul, tăindu-l. Ciclul generativ reprezintă relația „mamă-fiu”, iar ciclul represiv reprezintă relația „învingător-învins”. Interacțiunile lor permanente produc miile de fenomene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
complet și fără efort în poziția ghemuit. În acest fel, nu este necesar nici un efort pentru eliminare. Dacă vă ghemuiți, veți elimina mult mai multă materie odată decât puteți elimina atunci când ședeți. Datorită depărtării complete a feselor, poziția ghemuit vă murdărește mai puțin, astfel încât vă veți reduce și cheltuielile pe hârtie igienică. Pentru a vă ghemui pe o toaletă pe care se șade, ridicați capacul și urcați-vă pe marginea toaletei, apoi ghemuiți-vă încet, până când genunchii vă ajung pe piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]