2,502 matches
-
Cum îmi răspunde o aud: "Iată, cu iuțime se-apropie-acea vreme cînd o să fii precum ceva 545 Uitat; cînd cineva de tine va vorbi nu va fi crezut. Cînd omul cu blîndețe în nemurirea să se stinge, Cînd cel ce-i muritor se duce fără urmă într-o cunoaștere mai nalta, ei lucrurile Care-au fost le-aruncă, acestfel cu blîndețe cei Muritori s-or stinge Și-acestfel se vor face nevăzuți celor ce rămîn încă. 550 Asculta. Îți voi spune ce se-întîmplă-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
va vorbi nu va fi crezut. Cînd omul cu blîndețe în nemurirea să se stinge, Cînd cel ce-i muritor se duce fără urmă într-o cunoaștere mai nalta, ei lucrurile Care-au fost le-aruncă, acestfel cu blîndețe cei Muritori s-or stinge Și-acestfel se vor face nevăzuți celor ce rămîn încă. 550 Asculta. Îți voi spune ce se-întîmplă-n grotele mormîntului. Mielul Domnului rupt-a Valul Tainei, și în curînd va reveni În Nori și Focuri în jurul stîncii și-al
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
păzit de Uldino. Deodată Atilla se trezește înspăimântat de coșmarul avut: el a visat că un batran, venind spre el și adresăndu-i-se cu cuvântul căpitan, i-a interzis să intre în Romă, care este tărâmul lui Dumnezeu și nu al muritorilor (Mentre gonfiarsi l'anima). Venindu-și în fire, Atilla ordona trompetelor să sune pentru începerea marșului către Romă (Oltre quel limite t'attendo, o spettro!). Abia încep trompetele să sune când se aude un cor mistic care se apropie. De pe
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Aroldo smulge sabia din mâna lui Egberto și îi cere lui Godvino să se apere. Godvino refuză. Briano apare și îi reamintește lui Aroldo că un creștin are datoria de a ierta: “Pe această cruce Mântuitorul a adus iertarea tuturor muritorilor.“ Aroldo se târaște până la cruce și leșină lângă piciorul ei. Actul III O anticamera din palat. Egberto intra în cameră și își ia sabia. “Oh, sabie a onoarei, tu cea care de atâția ani atârni alături de un batran luptător. Sunt
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cor dramatic în formă de fugă, care constituie o încununare a întregii cariere componistice a lui Verdi: Tutti gabbati! Irrede L'un l'altro ogni mortal. Mă ride ben chi ride La risata final. (Toți suntem niște figuri comice, Fiecare muritor râde de ceilalalti. Dar cine râde la urmă, Râde mai bine.) Referindu-se la muzică operei Falstaff marele dirijor Claudio Abbado, întrun articol intitulat Acesta este regatul meu. Înțeleg să-l extind, expunea următoarele idei: “Lecția pe care Verdi a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
propriu al omului de a-și apropria viața și a se integra În cosmos. În opinia lui Heidegger, felul În care noi, oamenii, suntem pe pământ este dat de locuire. „A fi om”, spune filosoful german, „Înseamnă a fi, ca muritor, pe pământ, adică a locui”. „Locuirea” se naște odată cu raporturile pe care le Întreține cu evenimentele lumii, cu lucrurile și cu semenii. „Locuirea” are un caracter dual, presupunând atât dimensiuni reale, cât și imaginare. E clar că sunt aici, dar
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
colț de pat, având pe cap un fes (alb, roșu, albastru sau de ce culoare vreți), pe jumătate Îmbrăcat ca orice bărbat, pe jumătate În straie preoțești, Încă buimac, dar și treaz, obosit, dar și odihnit, În tranzit de la starea oricărui muritor la statutul de preot, sacerdot, conducător al unei obști preoțești mai mari sau mai mici, pe cale de a „Îmbrăca” un statut, poate chiar o mască. Suspendat, să zicem, Între cer și pământ, cu un ochi la lume și cu celălalt
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
al tuturor timpurilor, al zeilor hawaiieni ori al voievozilor și vechilor călugări din mănăstirile românești. El trăiește simultan în basm, în mit și în realitate, asemenea lui Făt-Frumos din poemul dramatic, cu o vagă înțelegere a statutului său de „ne-muritor” ori de „înviat”. Străinii din Kipukua se plasează într-un spațiu exotic: insulele hawaiiene, cu mirajul unei culturi arhaice, care încă își trăiește poveștile despre zei (moolelo). Personajele centrale: domnul Martin, matematician ratat, și soția lui, Diana Kovalski, fosta elevă
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
din perioada regenței și a domniei lui George al IV-lea. Furculița de argint e mai mult decât un simplu tacâm de mâncat peștele ca la carte; ea devine emblema unei lumi care se distanțează indiferent și disprețuitor de restul muritorilor. Ceea ce, pentru Însetatul de dreptate socială William Hazlitt, este cu totul demn de ocară. O Lady În Clublandtc "O Lady În Clubland" Și cu toate acestea, nimic nu poate stăvili, În jurul lui 1830, În plin avânt romantic, o nouă repliere
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
atât de mult, de altfel deosebit de penetrantă, aceste sulemeneli-dătătoare-de-orbire ca În acest capitol despre Corporația Filfizonilor! Dar poate că e o satiră intenționată; poate că Profesorul și Vizionarul nu este chiar atât de miop pe cât se preface! În cazul unui muritor de rând am fi dat un răspuns afirmativ; dar la Teufelsdröckh plutește Întotdeauna o umbră de Îndoială. Oricum, dacă satira a fost realmente intenționată, cazul se prezintă ceva mai bine. Căci nu vor lipsi cei care vor aclama: Profesorul vostru
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
bani, am făcut-o pentru că banii sînt indispensabili acelor care Își fac un cult din pasiunile lor; dandy-ul nu aspiră Însă la bani ca spre ceva esențial; i-ar fi de ajuns un credit nelimitat; lasă patima aceasta grosolană muritorilor de rând. Dandysmul nu este nici măcar un gust excesiv pentru toaletă și eleganță materială, cum par să creadă multe persoane prea puțin chibzuite. Lucrurile acestea nu sînt pentru dandy-ul desăvîrșit decît un simbol al superiorității aristocratice a spiritului său
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pe aceea a omului și a societății. De aceea, mitul este considerat simultan ca istorie adevărată - pentru că povestește cum lucrurile reale au ajuns să fie ceea ce sunt - și ca model exemplar și justificare a activităților omului. Înțelegem ceea ce suntem - suntem muritori și de un anume sex - și ne asumăm această condiție, deoarece miturile povestesc felul În care moartea și sexualitatea și-au făcut apariția În această lume ș...ț (M. Eliade, 1968, p. 138). Altfel spus, deoarece povestirile acestuia se referă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a trăi, ce-și găsește expresia într-o suită de tablouri agreste. Aici mai apăreau texte (precum Tu ce-ai făcut? sau Pentru pace luptăm) ce prefigurează șabloanele epocii de după 1945, precum și obosite încercări de a traduce imagistic „sensul” existenței (Muritor, Convoiul vieții). Ultimele poezii reiau teme cultivate anterior, într-un ton când jubilant, când elegiac. Poet este C. și în bucățile ce compun volumul Povestiri pentru tine, fie că ele se prezintă ca schițe fantezist-satirice (Pălării și capete, Muzeul virtuților
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
ce „sapă”, destramă insul), omul nu mai poate reitera mântuirea lui Crist. Simbolul cel mai adevărat al eului arghezian acesta este: omul îndumnezeit, Iisus. Îndoindu-se și fugind de pe cruce (Duhovnicească). Jertfit întru eternitate, „singur și nemernic” (Psalm). Alături, disperarea muritorului de a nu afla așezare și odihnă: „Unde ne ducem? Cine ne primește? În poarta cui să cerem crezământ?/ Hai, calule, hai, câine, pământește,/ Să batem, frânți, cu pumnii în pământ” (Două stepe). Demiurgic, A. poate afirma accesul la Spirit
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
plângând... Pentru prima oară în viața noastră. Ea era în ochii noștri un fel de divinitate dreaptă și binevoitoare, mereu stăpână pe sine și extraordinar de senină. Povestea ei, devenită de mult o legendă, o punea mai presus de grijile muritorilor de rând. Nu, nu i-am văzut nici o lacrimă. Doar o crispare dureroasă a buzelor, mici zvâcnituri care i-au străbătut obrajii, un freamăt fugar al pleoapelor... Eram așezați pe covorul presărat cu ghemotoace de hârtie și ne dedam unui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dosul astei lumi: Pe ea o văd, pe ea o țiu ș-o voi Da... dac-aș ști cumcă prin cugetare Aș putea ajunge să cunosc ce e, Dar nu... Perdeaua cea de fier e trasă Între mormânt și viață... Muritorii Nu pot să o străbată - numai visul I-atinge umbra... fulgerare numai Din când în când în viața-ntunecoasă. Și vrei tu ca pe-acest temei eu lumea Să o domnesc?... Vrei, un visător, Să îmblu peste capete de nații
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atinge eu sabia) Haide iute să vedem. [PETRU] ([î]1 lovește pe sabie) Imediat, arunc-o jos... Călău, rumpe-o, Căci a atins pe-acel mișel... Na pe a mea... Știi cum ar trebui să fie omul răspunzător ție? Aduceți muritorii pe viață din ocn-aceea În șir, în șir.... ei sânt egalii... Și încă daca sânt egali... Să vedem, E-o mare întrebare. [UN GLAS] E nebun. Atâta mișelie -i nebunie. Un popă dați-i. Să vedem ce popă-o fi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Să tremure stelele și să cază, să se-nfioare râurile și să s-ascunză-n pământ. Să sece fața lunei și să devie neagră, să tremure stelele de frică și să cadă. 6 2258 ai fugit cum fuge o idee din capul unui muritor când nu e bine concepută. B. GLASUL MAGDALINEI 2 2257 Somnul - moartea-n zâmbet, moartea-n vis. 3 2258 Știu c-o fi turbata nebunie ce-și înfige ochii în privirea [mea], cercuin- du-mi ochii cu vânăt, pielița cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
voiajuri și te însoțeam adeseori cu gândirea mea... Ce locuri frumoase trebuie să fi văzut...... Apoi tu... ești poet... Ce fericit ești că ești poet... Cerul și pământul ție-ți sânt de două ori mai frumoase decum li pare altor muritori... Eu aș vrea să fiu nevasta unui poet... Dar pîn-atunci, unchiule... (îi încongiură grumazul cu amândouă mînile) să ședem așa ca în timpii când eu eram de 7 ani și tu... de câți ani erai tu?... de vo 50? Ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
însă regele Ioannițiu (sau cum [î]i zic grecii Kalojoannes) se scuză pur și simplu zicând că, chiar cu cea mai mare bunăvoință din parte-și, nu-l mai poate pune-n libertate, de vreme ce-l ajunsese-n temniță soarta tuturor muritorilor (quia debitum carnis exsolverat, cum carcere teneretur). Un an și patru luni trecuseră deci de la prinderea lui Balduin până ce latinii aflară cu siguranță moartea lui și abia după asta-l proclamară pe Enric împărat, încoronîndu-l. {EminescuOpXIV 108} Ioannițiu e învins
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de rând, pricinuită prin boală de plămâni, de care susțineau mulți c-ar fi murit acest stăpânitor, tradiția populară spunea că judecata lui Dumnezeu trecuse asupra lui, măturând de pe fața pământului în mod supranatural pe cel mai nelegiuit dintre toți muritorii, după părerea romeilor. Îndealtmintrelea era adevărat că de când țineau oamenii minte niciun despot nu adusese asupra împărăției romeilor rele atât de multe și de apăsătoare ca omul acesta. Ura generală iscodi pentru el o anume poreclă {EminescuOpXIV 109} înjositoare; gura
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
statului e cea mai rea din toate boalele sociale. Ea răspândește în tot corpul națiunii un spirit servil și venal, ceea ce nu exclude chiar la cei bine instalați spiritul de partid și de anarhie. Acest sistem crează o oștire de muritori de foame, capabil[i] de orice nebunie când cred că prin aceasta se stâmpără apetitul lor și buni de cele mai ordinare lucruri îndată ce foamea a fost stâmpărată. O națiune de vânători de funcții e cea mai înjosită din toate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oscilantă (sinusoidală), iar „crizele” divinității sunt, de cele mai multe ori, identificate sau asemănate cu somnul (vezi în lirica populară românească : „Dumnezeu pare că doarme” ; cf. 76). Nici eroii, nici zeii nu au privilegiul insomniei. Puterea somnului „subjugă toți zeii și toți muritorii” (Orfeu, Imnuri, LXXXV ; cf. 78, p. 226). în sfera de semnificații mito-simbolice delimitată putem include și somnul care-l cuprinde pe zeul demiurg înainte, în timpul sau imediat după cosmogeneză. Este un somn datorat contactului acestuia cu materia letargică a Haosului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe cei 11 demoni care urmează să înfrunte zeii este producerea spaimei („așa ca cel care i-ar privi să moară de frică”). în Epopeea lui Ghilgameș, monstrul Huwawa este înzestrat cu „șapte spaime” și „numit să fie groază pentru muritori” (1, p. 125). Dragonul biblic Leviatan posedă atribute similare : „înaintea lui dănțuiesc spaimele” (Iov, XLI, 14). Într-adevăr, măsura monstruozi- tății unui demon este dată de cantitatea și calitatea spaimei pe care o inoculează. Legile după care sunt imaginați și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
trebuie să meargă până la lăcașul demonului, care este „în fundul mării” (unul dintre tipi- cele lăcașuri infernale) sau „în iadu care există-n apă” (121, p. 156). O astfel de călătorie, cu o astfel de destinație, este de regulă inter zisă muritorilor și chiar zeilor (Iliada, XX, 60-64). Când totuși călătoria este efectuată, drumul este obstaculat și 181Dendromitologie românească. Paltinul labirintic (1, pp. 121-130). Ea presupune coborâri și ascensiuni, traversări de ape și de codri, întâlniri cu animale sălbatice, bifurcări de drumuri
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]