4,012 matches
-
face și eu. Se scărpină-n ceafă Mărțișor și zise: - N-ai vrea să-ți smulg barba și mustățile? Te scap mai repede de belea! - Văleu, nici nu mă gândesc! Vrei să râdă celelalte vânturi de mine? Fără barbă și mustăți, fără cămeșoi și părul vâlvoi, sunt un caraghios! Începu să jelească și, furios, nepricopsitul urlă ca un turbat, încât zburau pietrele din fața lui, ca fulgii. Vă închipuiți că mi l-a umflat și pe Mărțișor, l-a răsucit vârtej într-
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
ăla suflă și se zbate în prostie! Dar nu mă las! Și se urcă din nou în vârful muntelui, însă pe partea opusă, pe la spatele vântului. Se agăță cu mâinile de colții stâncii și, ținându-se bine, eliberă barba și mustățile vântului cu multă migală, firișor cu firișor, deși, se mai smulseră câteva smocuri, când se mai repezea în prostie nătărăul de vânt. După ce scăpă, răsuflă vântul ușurat: - Mulțumesc, voinice! Cum să te răsplătesc? - Să te duci degrabă după nori și
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
spună că nu e cazul să divulge mai mult procuratorului, din ceea ce știau. Procuratorul Ponțiu Pilat înțelese însă ceva din tăcerea lor. Îi privi pe rând cu suspiciune. -Am mai avea ceva de completat, spuse Matan netezindu-și imensa sa mustață care se întindea până la lobul urechilor. -Dar ce ne iese din asta? completă Maydan cu îndrăzneală, ilustre procurator! Serviciile noastre merită o oarecare răsplată. -Întâi îl vreau pe Baraba și apoi mai discutăm! spuse procuratorul cu asprime în glas. Cei
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
devină Țara, Praf și scrum! Tineri sunt... Mii de pancarde... La Grindeanu vin țipând, Și se-mping și sar râzând, Daniel face mătănii, Vrând nevrâd! Gură fac ca roata morii , Politrucii mincinoși, Ne privesc cu ochi sticloși, Râd, zâmbesc pe sub mustață, Hoți zeloși! Aia mari, acum din sfadă, Stau pe-ncăierate puși.... Noi cei mici de-un țel aduși, Vrem la libertatea noastră, Vis și uși! Colo-n colț acum răsare, Un Iordache - al știm noi cui, Lași, nocturni sunt pașii lui
ŢARA PE ULIŢĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370547_a_371876]
-
personajul impresionează, de la început, prin ținuta „la patru ace”, cu o pălărie ce-i acoperea „un cap mare, ca de cal”, cu fața dominată de un „nas din topor” și de „ochii mici, ascunși după sprâncene stufoase, cărunte” și o mustață abia întrezărită prin „câteva fire de beteală”, fizionomia sa păstrând urmele groaznicelor vicisitudini prin care trecuse în anii grei de prizonierat la ruși, apoi în cei 13 de temniță comunistă. Omul impune mai ales prin ceea ce vorbește tuturor colocutorilor de
STATUILE DIN SUFLETUL NOSTRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369392_a_370721]
-
a curentului electric, dar mai ales prin frica permanentă pe care o inspira „brațul înarmat al partidului”. Sunt scoase în evidență principiile care s-au aflat la baza strategiei celor două personaje malefice ale ultimului război. Unul, „răspopitul georgian”, cu „mustața pe oală”, se conducea după principiul potrivit căruia „Rusia n-a lepădat niciodată bucata înghițită, chiar dacă i s-a aplecat!”. Celălalt, cu mustața „în furculiță”, care „suferea de claustrofobie prusacă și infecție declarată de naționalism”, avea ca deviză ideea că
STATUILE DIN SUFLETUL NOSTRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369392_a_370721]
-
s-au aflat la baza strategiei celor două personaje malefice ale ultimului război. Unul, „răspopitul georgian”, cu „mustața pe oală”, se conducea după principiul potrivit căruia „Rusia n-a lepădat niciodată bucata înghițită, chiar dacă i s-a aplecat!”. Celălalt, cu mustața „în furculiță”, care „suferea de claustrofobie prusacă și infecție declarată de naționalism”, avea ca deviză ideea că „noi nu avem nevoie de prieteni, ci de supuși!”. În fața celor două pericole, prin calitatea sa oficială, Babeel Bubuuia a încercat să salveze
STATUILE DIN SUFLETUL NOSTRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369392_a_370721]
-
umorului, în măsura în care, tot la nivelul cuvântului, poate exprima situații și stări extrem de diverse, într-un mod de asemenea foarte concis. Iată cum putem caracteriza sau chiar cataloga persoanele cu care venim în contact, doar constatând că: Râde: ca prostul, pe sub mustață, în față, pe la spate, de altul, ia în râs, batjocoritor, de/cu, este de tot râsul, și/sau de batjocora și de râsul lumii; (stări de fapt); Surâde: blând, parșiv, rece, calculat, cald, învăluitor, îngăduitor. .etc), râde (în hohote, sincer
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369412_a_370741]
-
că pe-acolo opalele sunt pe toate drumurile... Cand mai veniți puteți să îmi aduceți și mie un oooopalll? N-o să vă pară rău!” Și mi-a făcut cu ochiul! Lângă noi, un domn poet-epigramist, trăgea cu urechea zâmbind pe sub mustață! După câteva minunte, m-a întrebat dacă nu sunt supărăcios... I-am zis că nu! S-a urcat pe un scaun, a făcut liniște și a recitat o epigrama... Vrei să ți-o spun? Daniel: Ok! Spune-o repede, dacă
SPECTACOL BILINGV LITERAR-MUZICAL DE SATIRA ŞI UMOR! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370526_a_371855]
-
îmi releva de la distanță, în mulțimea care popula încăperea cu pilaștri a Bibliotecii Municipale din Chișinău, podoaba capilară grizonată, tunsă scurt și cu densitatea neafectată, în ciuda încadrării pe care i-o făcusem spontan în categoria sexagenarilor. I-am remarcat și mustața, aflată în același ton cromatic cu freza și dimensionată în așa fel încât să n-o pot asemăna nici cu a lui Emil Racoviță, nici cu a lui Iuliu Maniu, repere populare care-mi apărură spontan în minte, ca termen
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
mine (și apropiat mie în cele ce leagă spiritual o relație), respectiv dr. Vasile Șoimaru, l-am întrebat precipitat dacă nu cumva domnul acela e chiar fratele său. Hazardarea la această supoziție, infirmată cu un zâmbet mijind de sub o altă mustață, se sprijinea pe încă un argument: prezența comună a celor doi în fotografiile pe care le-avusesem sub priviri anterior. Așa am început să aflu primele date biografice despre ilustrul basarabean pe care l-am remarcat inițial ca pe un
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
Episcop Vicar Vasile Someșanul, Profesorii Universitari Matei Basarab, Iustinian Petrescu, Traian Rotariu, Alexandru Moraru, Vasile Dancu, Nicolae Bocșan, Ioan Bolovan, Nicolae Ciangă, Gelu Neamțu, Gheorghe Lazarovici, Barbu Bălan, muzeografii și arhiviștii Viorica Crișan și Vasile Lechințan precum și regretatul publicit Constantin Mustață ș.a. În acest “buchet” de distinse personalități clujene, un loc aparte și distinct l-a ocupat Părintele Conf. Univ. Dr. Dorel Mân. De fiecare dată, când a participat la asemnea manifestări, comunicările, referatele și intervențiile Sfinției Sale au fost ascultate cu
OMAGIAL, DEDICAT PĂRINTELUI CONF. UNIV. DR. DOREL MAN, CU PRILEJUL NAŞTERII SALE ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370628_a_371957]
-
nu mai stătu o clipă pe gânduri și plecă să împlinească porunca. Era foarte motivat fiindcă, uite, făcuse rost de o slujbă, fără să mai fie nevoit să meargă la școală... Costan, un flăcău tomnatic, ciolănos și foarte mândru de mustața lui, fiind destul de obișnuit cu misiuni secrete, veni în spatele grădinii, apoi urcă în podul grajdului și, în zori, când mergea, deșelat și cu mustața cam pleoștită, spre casă, era deja numit în funcție. Nici mama Verginicăi nu pierduse vremea! Îl
GLODEXIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370654_a_371983]
-
mai fie nevoit să meargă la școală... Costan, un flăcău tomnatic, ciolănos și foarte mândru de mustața lui, fiind destul de obișnuit cu misiuni secrete, veni în spatele grădinii, apoi urcă în podul grajdului și, în zori, când mergea, deșelat și cu mustața cam pleoștită, spre casă, era deja numit în funcție. Nici mama Verginicăi nu pierduse vremea! Îl convinsese întâi pe nașul de cununie, apoi pe un văr de-al doi-lea, iar pe la miezul nopții și pe frații Făsulă, niște cuțitari
GLODEXIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370654_a_371983]
-
Mușcă-ți limba ! strigă Gavrea și iar se pornește pe râs. Se întoarce spre oameni. Arată cu un deget spre Ilarion și râde ca un apucat. Oamenii stau încremeniți [...] Nu râd, nu clipesc... Al lui Jurca, mărunțel și negricios, cu mustăți răsucite, își împinge pălăria pe ceafă și mormăie ceva, mânios. - Na, una ca asta n-a mai pățit cioroiul de când l-a făcut mă-sa ! râde Gavrea, mulțumit. [...] Al lui Jurca sare dintre oameni și îl prinde pe Gavrea de
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
află un exponent feminin în stațiunea turistică Predeal, prin eroina din panoul central al schiței (a 7-a) Doamna Viorica (pp. 85 - 89), eroină-Viorică «trecută cam de multișor de cincizeci de ani», «o femeie butucănoasă, cu obrajii ruginii și [cu] mustăți oxigenate; de peste treizeci de ani trăiește de pe urma unei cămăruțe cu pereșii scorojiți, pe care o pune oricând la dispoziția vilegiaturiștilor», cerând un preț exorbitant, «o sută de lei pe zi» (p. 85), pentru că ea, pe când a fost la Veneția, „plătise
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
și-a dorit să fie independent din acest punct de vedere. Doar pentru utilaje mai mari trebuia să meargă să se împrumute la vecini, sau la cei mai avuți și cu mai multă experiență în agricultură. Bunicul Constantin avea o mustață stufoasă pe care îi plăcea să și-o răsucească de parcă dorea să străpungă cerul cu vârfurile sale. Era un bărbat înalt, cu o față roșcovană, brăzdată de cutele lăsate de vremea în care și-a dus traiul. Și la cei
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
diavolească. Din față, zâmbea ironic - fără a-și pierde chiar și după moarte, simțul umorului ce-l caracteriza dintotdeauna - statuia din piatră a patronului spiritual al colegiului, având montate de borurile pălăriei sale, niște coarne de drac răsucite iar în mustățile țepene atârnând pânze de păianjen. Funcționarul observă fumul care îl introdusese brusc într-o ceață deasă și care dădea locului mai mare spaimă. Dar urletele și strigătele înfiorătoare îl făcură chiar să leșine. Noroc că prin fum, apăru neclară forma
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
cu La Diabla cățărată pe statuia sa, folosind un scaun, în timp ce, cu bucurie, schimba fioroasele coarne de drac de pe borurile elegantei sale pălării, cu niște imense coarne de ren. De o ureche a scriitorului atârnă un globuleț roșu, iar în mustața aspră, niște beteală argintie scămoșată. Venea Crăciunul! Și astfel, renumitul Colegiu o ținea cu “La Diabla“ din sărbătoare în sărbătoare! Surâsul dramaturgului împietri însă, înghețat în spuma de zăpadă artificială ce-i fusese pulverizată din abundență, pe față. “Mai bine
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
ușoară. A doua zi dimineața am plecat liniștiți in Scoția și peste o săptămînă, la data prevăzută și notată pe chitanță, am apărut cu bagaje și impresii la hotel. De data aceasta, la recepție era un domn cu bretele și mustață vrabie. - Avem o cameră rezervată, i-am spus arătându-i chitanța. Camera 21... Domnul s-a uitat în registru, probabil la camera cu pricina. - Hm, hm... I am sorry..., regret foarte mult, desigur că nevastă-mea era atunci la recepție
SCHIŢE UMORISTICE (83) –CAMERA REZERVATĂ LA LONDRA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353411_a_354740]
-
copii tot trag, mein sonder, braver Kammerad. Pe tavă, în iarbă, o iei sub barbă, E gravă, măi, Tavi Ababii, Mergi numai trei pași, dai de apași, Apeși, dai de leși, un cap bălai, Cum numai în rai zărești, cu mustață și cu albeață. Râde lumina, diamantina. Cadavre de idei, nu le luați în seamă, Poeme de cheamă. Dar eu am văzut idei vii, Alergau bidivii, să fim serioși, soioși, scorțoși. Premii, lume, lume, răsună valea de glume, O navă bolnavă
ERSATZ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353463_a_354792]
-
maman. M-au primit și s-au purtat foarte frumos cu mine. - Bătrânul lord, cum se prezintă? - Se prezintă ... nu e atât de bătrân. - Oh, e prezentabil? - Mă gândeam la copii. Sunt speciali și talentați. Tatăl Almei, contele, zâmbea pe sub mustăți. Știa, când fiica sa schimba, intenționat, subiectul. Lady Catherine devenea curioasă. Îi plăcea, să își descoasă interlocutorul. Majordomul intră și anunță un musafir: - Lady Marge o așteaptă pe domnișoara Alma. - Papa, maman, mă scuzați, vă rog! Ieși grăbită, în timp ce părinții
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
nu se dădea în vânt după întâmplări siropoase, dar în maniera de interpretare a sopranei piesa era remarcabilă. Privirea sa făcea înconjurul sălii și recunoscu câteva frumuseți ale timpului. Pe unele dintre ele le cunoscuse personal. Însoțitorii săi zâmbeau pe sub mustăți, făcând remarci la adresa doamnelor și dându-și cu părerea asupra farmecelor lor. - Domnilor, șopti baronul N. jovial mângâindu-și mustățile. Trebuie să recunosc, soprana este genială, o voce de privighetoare. Dar ce ființe fermecătoare am văzut în sală, ți se
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
făcea înconjurul sălii și recunoscu câteva frumuseți ale timpului. Pe unele dintre ele le cunoscuse personal. Însoțitorii săi zâmbeau pe sub mustăți, făcând remarci la adresa doamnelor și dându-și cu părerea asupra farmecelor lor. - Domnilor, șopti baronul N. jovial mângâindu-și mustățile. Trebuie să recunosc, soprana este genială, o voce de privighetoare. Dar ce ființe fermecătoare am văzut în sală, ți se taie respirația. Bucle blonde, brune, roșcate. Baronul își scutură capul, de parcă ar fi vrut să se trezească la realitate. - Femei
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
diplome de Membru al Asociației Sociologilor și Demografilor din Chișinău. La festivitate au participat și membri mai vechi ai Academiei Naționale de Științe Ecologice precum Prof. univ. dr. Vasile Burlui, Prof. univ. dr. Const. Gh. Marinescu, Prof. univ. dr. Gheorghe Mustață, Prof. univ. dr. Const. Fătu, Conf. univ. dr. Alexandru Amititeloaie ș.a. care au salutat cordial decizia de înființare a celor două filiale, asigurând conducerea acestora de sprijinul și experiența lor. Pe baza unei ample consultări, a celor două delegații, a
NOI FORME DE COLABORARE INTERACADEMICĂ IAŞI-CHIŞINĂU DE DRD.IONEL PINTILII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352888_a_354217]