1,303 matches
-
sper, Doamne ajută, să nu mă transform niciodată într-un adult, m-aș simți îngrozitor!... Nea Tomiță nu se dumirește cine suntem și ce vrem la ora asta târzie, de ce facem atâta tărăboi. Intimidat de înfățișarea lui complet diferită de mutrele cel mai adesea banale ale locuitorilor orășelului nostru, Mircea caută să explice cu glas pierdut: Nea Tomiță, sunt io, Mircea, băiatu lu dom Popescu... Aaa, zice nea Tomiță. Și ce doriți la ora asta? Biță, care e mai deștept, aduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o ține Cel de Sus? Cum o suportă Lazarus și cei ca el, cum privesc ei netulburați toată grozăvia? Ei bine, nu înțeleg și deodată mă cuprinde furia, sunt furios pe îngerul Lazarus cu înțelepciunea sa și echilibrul său, cu mutra lui imperturbabilă, toate absolut ridicole, nelalocul lor... Simt nevoia să mă iau de el, caut pricină de ceartă. Îl urmăresc cum stă așezat pe un nor, cu cărticica pecetluită alături, și diverse persoane, unele sosite de la mari depărtări, se perindă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Sănătate, bătrâne!“, asta îi lipsea, un reper moral în absolut: „De exemplu, eu“. Gazda se grăbește să aducă tortul, fiindcă atmosfera e foarte încărcată, dar persoana pe care, la drept vorbind, n-o cunoaște nimeni și nici nu are o mutră care să binedispună, insistă să i se știe părerea despre cei murdăriți, despre românii „care și-au vândut conștiința regimului“. La petreceri, lumea zice vrute și nevrute. Contează momentul și tonul cu care rostești o nerozie. Unul care o face pe deșteptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cap. „S-o purtați sănătos. Acum suntem doi.“ „Cum dracu’ toate chestiile astea mi se întâmplă numai mie? Mai rău decât să te urască Gomoiu e să te iubească Gomoiu“, a zis Vasile B. uitându-se în oglindă. Avea exact mutra unui miner polonez care, odată cu șapca, primise și decizia de concediere. „O porți și tu o dată, de două ori - a zis soția - și gata. Jignești omul. Oricum, Gomoiu e profesor, a terminat o facultate, ți-a dat-o ca să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
e azi de încredere?“, au adăugat ei, și acesta a fost tot examenul. Fiindcă petrecerea era și un examen. Gașca vroia să știe cât ține Andrei C. la băutură și la târfe, iar el, deși avea tot timpul în fața ochilor mutrele grave ale părinților și ale celorlalți bigoți de la biserica Sf. Anton, s-a descurcat binișor. S-a făcut criță după numai un ceas și, când s-a trezit să bea apă, le avea lângă el despuiete pe Lenuța și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lungindu-și gâturile în sus și au început să se privească pieziș unii pe alții, s-a declanșat fenomenul. Când locatarii dintr-un bloc caută cu coada ochiului unii la alții, fenomenul care se declanșează e că toți descoperă ce mutre odioase au vecinii. Până să se întrebe care dintre ei e odiosul turnător, li se părea că toți aveau exact mutrele pe care trebuia să le aibă niște oameni de treabă. Și, deodată, toți aveau figuri extrem de dubioase. Că se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dintr-un bloc caută cu coada ochiului unii la alții, fenomenul care se declanșează e că toți descoperă ce mutre odioase au vecinii. Până să se întrebe care dintre ei e odiosul turnător, li se părea că toți aveau exact mutrele pe care trebuia să le aibă niște oameni de treabă. Și, deodată, toți aveau figuri extrem de dubioase. Că se găseau cam sluți și cam murdari n-ar fi fost nimic. Dar cine nu avea cap de delator avea cap de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
crezi pe unul om ca și tine, îl vezi la piață cu căruciorul și seara, ca toată lumea, la o bere, iar când colo el e colonel deghizat în om al muncii de la bloc“. Locatarii au dat din capetele lor cu mutre de turnători, spioni, teroriști și sabotori și, brusc, și-au dat seama că vreo câțiva, nu numai de la scara 6, ci și de la celelalte scări, aveau burți și priviri bănuitoare, de colonei de Securitate la pensie ori încă activi. Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o beție, nici ei nu știau de ce, numele lui Immanuel Kant. Nimeni n-ar fi remarcat asta, nimeni nu avea în 1956 motive să întrebe: „Cine mai e și Kant ăsta, tovarășu’?“: Doar Clăpocea intra brusc în priză și, cu mutra lui de mocofan îndreptată ca retardații spre tavan, bolborosea: „Aha, Kant, Kant... Ia să vedem ce avem. Avem Critica rațiunii pure, avem Critica rațiunii practice și avem Critica puterii de judecată“. Cum rostea cineva un nume de filozof sau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mesager să se întrebe dacă nu cumva greșise adresantul nu erau atât celelalte case de pe stradă, care toate aveau coloane, sau, mă rog, ce mai rămăsese din ele, după ce vreme de patruzeci de ani fuseseră locuite numai de țigani -, cât mutrele vecinilor. După figuri, nu putea să-i cheme decât Mitică. „Te văz băiat de încredere - îi spusese omul lui Mitică din Paris mesagerului -, zi-i lui Mitică doar atât: să-l anunțe pe Stelică să fie acolo unde-am vorbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a pricopsit cu ea. Și au început să curgă anonimele: la partid, la securitate, la județ. Proiectantul, scriau turnătorii în notele lor informative, pângărea memoria marelui Stalin. Dar când veneau comisiile să constate cum i-o pângărea și dădeau de mutra de prost a proiectantului de instalații apă-canal, anonimele erau clasate. Nu numai că Ion Fâneață a fost lăsat în pace, dar șeful Securității și-a făcut și el o nișă în birou. Iar după asta, oriunde era un șef mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
împrumuta un pix. Ce poți să faci cu un pix, decât să scrii? Cu toate acestea, doi dintre ei m-au privit de parcă le ceream o mitralieră, unul m-a fixat cu un soi de pizmă mocnită, însemnând: „Am eu mutră de om cu pix, mă mațe fripte?!!“, iar alți doi s-au scuzat politicos, ca niște oameni care știu că lumea e plină de țicniți, pe care nu-i bine să-i întărâți. Nimeni din parc nu avea pix. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-mi place.“ Pe cei șapte comprimați i-a supărat rău de tot refuzul, fiindcă berea urma să fie specială, la bodegă aveau să pună la cale planul de bătaie cu arabul. „Ce suciți mai sunt unii - a zis făcând o mutră acră domnul Fotiade, decanul de vârstă de la Vânzări -, hodoronc-tronc, nu le mai place berea!“ Adrian Butucel l-a așteptat pe patron până seara târziu, iar când i-a auzit mersul târșâit, de arab, pe coridor, i-a tăiat calea hotărât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cafea îți par o avere. Cu francii noștri, ofițerul acela deghizat în însoțitor administrativ putea să bea treizeci de cafele, dacă se așeza la masă, și șaizeci, dacă le servea în picioare. Ghidul, care tot securist era, a luat o mutră de înmormântare și ne-a somat să ne lăsăm bagajele în camere și să coborâm imediat în autobuzul cu care urma să facem tradiționalul tur al orașului. Ne uitam unii la alții buimaci, ca atunci când e dată peste cap logica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
desăvîrșit, numind-o „señora“ de fiecare dată cînd Îi adresam vreun cuvînt, pînă cînd unul dintre tovarășii de muncă mi-a zis: „Hei, băiete, che, nu exagera cu Don Pendón, că se enervează“. „Cine e Don Pendón?“ am Întrebat, cu mutra unui țînc neștiutor. Răspunsul că Don Pendón este señora m-a lăsat rece, dar nu pentru prea mult timp. Cum se Întîmplă mereu la grătare, era mult prea multă carne pentru lumea adunată, așa că am primit mînă liberă să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mobilă decît noi doi la un loc, plus proprietarul (care făcea pe prostul cu o ușurință grosolană). Am reușit și să dăm de consulul nostru, care și-a făcut apariția Într-un final la ceea ce se numea birou, cu o mutră acră (ceea ce era de Înțeles, avînd În vedere că era duminică) și ne-a dat voie să dormim În curtea interioară. După o diatribă aspră pe tema Îndatoririlor noastre cetățenești etc., ca o culme a generozității sale, ne-a oferit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
meu de călătorie și, pe deasupra, Îi mai și făcea cu ochiul, pentru ca acesta să Înțeleagă: — Ia ascultă, argentinianule, mai ai petarde ca aia pe care ai aprins-o mai devreme? Alberto s-a prins repede și a spus, afișînd o mutră inocentă, că a rămas fără. Polițistul l-a avertizat În legătură cu aprinderea petardelor În locuri publice, apoi l-a anunțat pe proprietar că incidentul luase sfîrșit; nu vedea nici un semn pe perete cum că În acel loc se trăsese cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
De la Mihai citire.) Într-o seară, venind pe la noi acasă după ce nu mai fusese un timp destul de lung, Mihai a avut surpriza să găsească și un cățel - pui de grifon, ce se pripășise între timp. Îmi amintesc cu delicii de mutra pe care a făcut-o atunci când își dădu seama că pe cățel îl botezasem „țumpi“... Până la urmă, episodul „țumpi“ s-a încheiat cam așa: înnebunit de gelozia mea pe de-o parte și de constanța neabătută a lui țumpi pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vagonul în care ne-am urcat la întâmplare și care aducea cu o hală de piață cu scaunele așezate din loc în loc, nu se afla decât o singură persoană. Faptul că planul ne reușise atât de bine, dar mai ales mutra urâtă și nasul plicticos al vecinului nostru de călătorie ne înve seliră peste măsură. Am început să râdem din te miri ce, să vor bim tare și numai în franceză (pesemne că îl comentam pe vecinul nostru), să cercetăm harta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mă tem că ceea ce este mai important - sănătatea ta - rămâne pe ultimul plan. Ce noutăți la noi? Ce mai e pe la noi acasă? Din păcate, la noi sunt numai „vechituri“. Ion fuge dis-de-dimineață la nu știu ce muncă grea și are o mutră din cele mai acre, așa că te duce gândul că taică-său, farmacistul, era pe punctul de a pregăti o mixtură foarte corosivă și amară atunci când, fără să știe cum, l-a adus pe lume pe Ion... 14 august 1954 Dragul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
post de casier la Migros, gigantul elvețian al comerțului de alimente. Aud mii de bip-uri pe zi, produse de codurile de bare ale alimentelor ce se revarsă în flux continuu pe banda neagră de cauciuc din fața casei de marcat. Mutra mea balcanică sperie clienții; am același număr de clienți ca și celelalte case doar în orele de maximă afluență. Încet, încet, încep să-mi "învăț" clienții și să-mi dau seama de ceea ce consumă de obicei. Cei care mănâncă mizerabil
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
am fost surprins văzând că și Dv. vă faceți purtătorul de cuvânt al gălăgioșilor de la Iași". Tot restul însă este de o obiectivitate și moderațiune remarcabile. Dar Iașul inspiră mai ales pe ironici (și cine nu cultivă ironia, la noi?). Mutra ieșenilor, vorba lor domoală, ținuta lor, pretențiile lor, tramvaiele, trăsurile, cazurile de sinucidere, totul alimentează verva lor scăpărătoare. De cât, ironia poate fi de două feluri. Există una, care nu e decât un aspect al inteligenței, o însușire a ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și mi-a plăcut. Examenul s-a dat scris și oral la română și matematică iar la celelalte materii numai oral. Subiectele nu erau grele. La istorie am tras un bilet despre “Dictatul de la Viena “. Probabil că am făcut o mutră care i-a sugerat profesoarei să- mi spună că pot schimba biletul cu condiția scăderii unui punct. Fără să mă mai gândesc am tras alt bilet. Când m-am așezat în bancă să îmi pregătesc răspunsul la subiectul scris pe
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ce ar putea părea derizoriu dacă nu s-ar sprijini pe o afirmare evenimențială a Numelui. Dar Numele, la rândul lui, este un simplu cod, o ipostază argotică a Persoanei : este nevoie de ceea ce s-ar putea numi, tot argotic, Mutra. De aceea, ca vehicul al unei disjuncții încă și mai profunde, Mutra lui dom Virgil trebuie să semnalizeze : telespectatorul trebuie să recunoască domvirgilismul în această particularizare mass-mediată, el trebuie, cu alte cuvinte, să fie virgilent. Chipul lui dom Virgil se
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
afirmare evenimențială a Numelui. Dar Numele, la rândul lui, este un simplu cod, o ipostază argotică a Persoanei : este nevoie de ceea ce s-ar putea numi, tot argotic, Mutra. De aceea, ca vehicul al unei disjuncții încă și mai profunde, Mutra lui dom Virgil trebuie să semnalizeze : telespectatorul trebuie să recunoască domvirgilismul în această particularizare mass-mediată, el trebuie, cu alte cuvinte, să fie virgilent. Chipul lui dom Virgil se mutrifică astfel, încetul cu încetul, devenind sinonim cu ideea însăși de domvirgilism
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]