1,401 matches
-
de rău, până să mă conving că orice bărbat, inclusiv tatăl meu, avea dreptul de a se înșela asupra drumului în viață dacă el considera că-și caută fericirea. De atunci, au început să-mi fie dragi rătăcirile lui, așa cum nădăjduiesc că și tu, fiule, le vei îndrăgi pe ale mele. Îți doresc chiar ca, la rândul tău, să rătăcești uneori drumul. Și îți mai doresc să iubești, la fel ca el, până la tiranie, și să rămâi multă vreme deschis nobilelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe lângă un unchi bijutier. A doua fată și cu soțul ei au plecat, ca mai toți ai noștri, spre țara Marelui Turc1, orotitorul nostru. Fie ca Cel-de-Sus să-i lungească zilele și să-i acorde victoria asupra vrăjmașilor noștri! — Asta nădăjduim și noi, încuviință mama. Dacă Dumnezeu binevoiește să ne redea într-o bună zi țara, sultanul va fi brațul Lui. Pentru Salma, revanșa asupra castilienilor era desigur una dintre dorințele cele mai arzătoare. Dar ceea ce îi ocupa deocamdată gândurile era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
M-am ferit să-i întreb prin ce mijloc ocoliseră interdicția. * * * Epistola lui Khâli continua: Îmi las de asemenea în mâinile tale solia, deși nu mie îmi aparține ea, ci suveranului care mi-a dat însărcinarea asta. Prin această misiune nădăjduiam să mă apropii de el, dar, mă jur pe țărâna în care zace părintele meu! nu era atât pentru a căpăta favoruri și bogății, cât mai curând pentru a-i ajuta pe ai mei. Oare nu intervenind în favoarea surorii tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
după o călătorie atât de lungă, dar mi se păru încă și mai îndepărtată decât la ultima noastră întâlnire, și palidă ca un cadavru. Am privit-o atent. — Dar tu, cum te simți? — Mult mai bine decât majoritatea vecinilor mei. — Nădăjduiam că la întoarcere te voi găsi acasă. Aveam prea multe de făcut aici. Sarcasmul amar care mă adusese la exasperare cu doi ani în urmă sporise parcă. — Îți aduci aminte ce mi-ai jurat? — Dacă tu îți ții jurământul, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
modestele lui economii. — Cea mai mică este pentru paznicul „cartierului“, ca să închidă ochii atunci când Mariam o să evadeze; cea mai mare este pentru noi, ca să avem din ce trăi mai bine de un an, cu ajutorul Celui-de-Sus. Urmau să plece spre Rif, nădăjduind să se așeze pentru câtăva vreme pe muntele ce aparținea celor din tribul Beni Walid, oamenii cei mai viteji și cei mai mărinimoși din întreg regatul. Și foarte bogați totodată, căci, deși pământul lor e roditor, ei refuză să plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
discursul. Văzând că noul venit nu avea nici un obiect în mână, Akbar își spuse desigur că era vorba de un cumpărător și ne rugă să-l scuzăm o clipă. Prințesa se pregătea de plecare, dar eu am reținut-o: — Cât nădăjduiai să capeți? — Trei sute de dinari, nu mai puțin. I-am cerut să-mi arate tapiseria. Hotărârea mea era luată, dar n-o puteam achiziționa fără s-o privesc, de teamă ca nu cumva cumpărarea să pară o pomană. Nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a venit înapoi, însoțită de o țărancă bătrână, grasă și blajină. — Khadra, ți-l prezint pe noul meu soț. Am tresărit. Ochii mei holbați s-au încrucișat cu încruntătura lui Nur, în vreme ce dădaca se ruga Cerului: — Văduvă la optsprezece ani! Nădăjduiesc că prințesa mea o să aibă mai mult noroc de data asta. — Nădăjduiesc și eu! am strigat cu vioiciune. Nur a zâmbit, iar Khadra a îngăimat o invocare, înainte de a ne conduce spre o clădire din lut, aproape de a ei, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ți-l prezint pe noul meu soț. Am tresărit. Ochii mei holbați s-au încrucișat cu încruntătura lui Nur, în vreme ce dădaca se ruga Cerului: — Văduvă la optsprezece ani! Nădăjduiesc că prințesa mea o să aibă mai mult noroc de data asta. — Nădăjduiesc și eu! am strigat cu vioiciune. Nur a zâmbit, iar Khadra a îngăimat o invocare, înainte de a ne conduce spre o clădire din lut, aproape de a ei, încă și mai strâmtă. — Nu e palat, dar aici o să fiți la adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
urmă a unui condamnat, am cerut să vorbesc cu Nur. Reacția ei a fost admirabilă, nu cea a soției comode care devenise prin căsătoria noastră, ci aceea a fetei de soldat care fusese mereu. Și a mamei de sultan care nădăjduia să devină. Era în picioare în odaia noastră, cu chipul și pletele descoperite, cu capul semeț, cu privirea directă. — Trebuie să mergi acolo? Era ceva la jumătatea drumului între întrebare și constatare. Da, am spus. — Crezi că ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ciudate. Mă aflam într-una din zile la cardinalul Giulio, cu puțin timp înainte ca el să plece spre Toscana, când se înfățișă un tânăr pictor. Se numea Manolo, mi se pare, și venea de la Neapole, unde dobândise oarecare notorietate. Nădăjduia să-și vândă tablourile înainte de a se întoarce în orașul său. Nu era lucru rar ca un artist să vină de departe pentru a-l vedea pe cardinalul de Medici, orice persoană care bătea la ușa lui fiind sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
într-o mai desăvârșită cunoaștere a lor, pe care nu numai ei o au". Sfârșește, bine înțeles, lăudând o colaborare cât mai strânsă între părinți și profesori. "Din aceste eforturi conjugate va ieși patria de mâine, Portugalia viitorului, Portugalia, care, nădăjduiesc în Dumnezeu, va fi viguroasă și puternică, inteligentă și instruită, virtuoasă și bună!" Tânărul care vorbea astfel în colegiul Via-Sacra din Vizeu înțelegea să se țină de cuvânt, își închina timpul formând oameni - și desăvîrșindu-se pe sine, prin lecturi sistematice
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Costa: "E imposibil cu republica - e imposibil fără republică!" Angajînduse de o parte a baricadei, Salazar știa că va avea împotriva lui și va trebui să lupte cu cealaltă jumătate a Portugaliei. Taberele erau prea îndîrjite ca să se mai poată nădăjdui o împăcare în cursul unei singure generații. Iar dacă ar fi rămas izolat în "turnul de fildeș" al științei, simțea că și-ar fi trădat misiunea. La 23 de ani, Oliveira Salazar știa ca simpla activitate intelectuală nu-i istovește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și revoluția mondială. Și pretutindeni se puteau citi semnele descompunerii: corupția politicienilor, abuzurile conducătorilor, dezmățul în administrație, ruina economică și financiară a țării, degradarea presei, sterilitatea culturii. Lumea nu mai știa pe cine să mai creadă, în ce să mai nădăjduiască. Tineretul își căuta scăparea în mișcările extremiste - comunismul sau integralismul lusitan. Dar în timp ce Antonio Maria da Silva organiza "Legiunea Roșie", integraliștii erau sabotați și atacați de celălalt mare partid monarhist și de catolici. Atât integralismul cât și monarhismul treceau printr-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
putere a partidului democrat. După victorie drumurile se despărțeau. Toată lumea voia să scape de dictatura demagogică a lui Antonio Maria da Silva; fiecare, însă voia să pună altceva în loc. Partizanii diferitelor grupări politice care colaboraseră la revoluția din 28 mai, nădăjduiau că vor putea orienta dictatura militară în conformitate cu programele lor respective. Monarhiștii întrevedeau în revoluția militară restaurarea regalității. Republicanii așteptau de la dictatura militară întărirea republicii și refacerea prestigiului regimului. Democrații sinceri sperau într-o normalizare a vieții politice și o purificare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
marile obstacole", la mulțumirile severe ale muncii bine înfăptuite. Este o concepție bărbătească, soldățească, romană a existenței; pasiunea calmă de a-și face datoria, de a trai vertical, de a accepta cu seninătate destinul, fără a cere recompense, fără a nădăjdui odihna. Aceste virtuți trebuiesc cultivate și promovate în tineret, nu numai pentru a-l pregăti mai eficient pentru momentul istoric care i-a fost sortit, dar și pentru a asigura înfăptuirea totală a revoluției. "Astăzi, ca și altădată, se cere
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aceea mă Întristez imaginându-mi acum ce trebuie să fi simțit Îndurerata Mademoiselle văzând cum se pierde, fiind prea puțin prețuit, glasul de privighetoare care ieșea din trupul ei de elefant. A stat la noi mult timp, mult prea mult, nădăjduind cu Încăpățânare Într-un miracol ce o va transforma Într-un fel de Madame de Rambouillet care să țină sub vraja ei strălucitoare poeți, prinți și oameni de stat, Într-un salon cu mobile aurite și tapițerii de mătase. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mă aflam chiar în clipa aceea pe zidul turnului unde bila tocmai lovea încă o dată. „Cinci tone“, a oftat nedumerit că mai eram în fața lui, și nu o simplă pată pe zidăria aceea care se îndârjea să reziste. A zâmbit nădăjduind că, poate, în clipele următoare, totuși, îmi cade vreo grindă în cap sau, de ce nu, că Blajinul, faima pușcăriei prin anii ’30, cu șaisprezece omoruri la activ, toate din gelozie, iese de undeva, din beciul în dreptul căruia ne opriserăm, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
doar de nuiaua credinței mele pe care, în clipe ca acestea de scris și închipuire, mi-l văd toiag al vredniciei. Știu că nu sunt așa. Știu că mă mint în toate clipele mele. Dar mai știu, cred că știu, nădăjduiesc acest văl al științei, că minciuna mea nu este decât o pată infimă pe potirul strălucitor al mântuirii. Cândva, în niște clipe de mare spaimă de mine însumi, mi-a fost dat să văd un orb, undeva parcă la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
avea nici cea mai mică intenție să debarce pînă În zorii zilei următoare și se simți batjocorit. Furios și batjocorit, ca și cum ar fi nutrit convingerea că Îi ghiciseră intențiile, lansînd barca la apă pentru a rîde de el, făcîndu-l să nădăjduiască zadarnic că aveau să cadă În capcana pe care le-o Întinsese. Urmau să coboare de pe vas la lumina zilei, și Încă toți deodată, protejîndu-se unii pe alții, pentru a-l hăitui pe insulă, urmărindu-l cu intenția de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
spun cât de mult mă impresionară cele auzite. Imediat, mi-am amintit de dorința pe care mi-o mărturisise și mi-am spus: „Da, Doamne! Cu adevărat, Tu știi și le vezi pe toate! Nimeni, din cei ce cred și nădăjduiesc cu adevărat în Tine, nu rămâne neauzit și nevăzut!” Pe bunul meu tată, care avea teamă câteodată să nu moară fără lumină, îl învrednicise Dumnezeu ca nu numai o lumânare să ardă la capul lui, când i se va despărți
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a evita pedeapsa." ― Cred că ați câștigat, râse Ionescu. ― Îți atrag atenția că orice fentă ulterioară te costă viața. ― Am să vă dau o veste bună. Sânt dintre aceia cărora nu trebuie să le explici de două ori un lucru. ― Nădăjduiesc. Vom comite o spargere la Muzeul Chiusbaian. Bărbatul scoase un fluierat ușor. ― Ne aflăm într-o catedrală, băiete, și nu pe stadion! Tânărul își înghiți eroic exclamația: "Sictir! Simți fruntea cum i se acoperă de sudoare. E nebună! Spargere la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Maiorul o măsură din creștet până în tălpi. ― Observ că v-ați schimbat genul... ― O! făcu bătrâna aranjîndu-și fusta: câteva fleacuri de la domnul Van der Hoph. Le-am îmbrăcat știind că o să-i facă plăcere. ― Trece și dumnealui pe aici astă-seară? ― Nădăjduiesc din toată inima. Cristescu se întoarse spre contabil. ― Când v-ați întors, domnule Vîlcu? ― Azi de dimineață. ― Ați trecut pe acasă? ― Nu. Ca să fiu sincer, după tot ce s-a întîmplat... Îmi repugnă! Cred că, în sfârșit, am să mă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rob amorului Arz în para focului. Că am vrut să - nnebunesc Frumusețea să-ți privesc; De unde am fost am și venit În olac și m-am grăbit Să te văz și să-ți vorbesc Ca unul ce te doresc; De unde nădăjduiam La gândul care-l aveam, Văz că mi-ai făcut părăsire De a mea dulce iubire Și te-ai apucat cu alții, Calicii și blăstămații, Parcă - ar fi mai decât mine - Nu ți-ai mai vede mult bine. Dar nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Vecinic se-nșală cine gândește Că ziua de astăzi mâni o găsește. Ceasul ce trece nu se întoarce Se taie firul, nu se mai toarce. Ce e în mână nu e minciună, E vorbă proastă, dar foarte bună. Unii în visuri nădăjduește, Ce au în mână pierd neghiobește. Eu pentru astăzi una plăcere Dau mii mâine la cine cere Și zic cu mica mea cunoștință, După putere având voință, Și cât îi este omului traiul În lume numai găsește raiul. No. 78
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a studia literatura americană. Tot ce îi prezisesem se adeverea și îmi amintesc cina în familie ca pe o ocazie plină de căldură, la care toți am ridicat paharele și am închinat pentru reușita lui Tom. Cînd aveam vârsta lui, nădăjduisem să urmez calea pe care o alesese acum nepotul meu. Ca și el, făcusem cursuri de engleză la colegiu, cu ambiția secretă de a studia în continuare literatura sau poate de a-mi încerca șansele în jurnalism, dar nu avusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]