1,379 matches
-
mei sunt, în fond, oameni de treabă, au și ei ciudățeniile lor. Și le-a trecut cu vederea această scăpare, i-a iertat. Ca un militar destoinic, își îndeplinea, cu aceeași scrupulozitate, misia nobilă și dificilă de care era mândru, nădăjduind în zile mai bune. Și așa a mai trecut o bucată de vreme. Dar, spre stupoarea lui, lucrurile nu se îndreptau: dimpotrivă. Trebuie să precizăm că elementele de veselă ale lui Haiduc erau reduse numeric, ele constituindu-se din două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aproape un an, a fost chemat la Iisus, de multă vreme făcând parte din ceata îngerilor Domnului. La Tîrgu Neamț, tata a închiriat o locuință cu o curte mare plină de bălării. Lipsuri, foamete, mizerie cumplită: Ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc și Tu le dai lor hrană la bună vreme. (Psalm 144:15) Se părea că suntem sortiți cu toții pieirii și că nu mai există nicio șansă de supraviețuire. Dar, deodată, parcă ceva începuse să se miște. Echipe formate la nivelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
asemănarea Ta? Da? Așa o fi... De undeva, din spațiul infinit, ai coborât pe planeta noastră, luând chip de om. Ne-ai făcut să credem că ești un Zeu al iubirii, al dragostei și al bunătății. Ne-ai făcut să nădăjduim într-o existență frumoasă, îmbelșugată și plină de bucurii... Spre regretul meu, Doamne, vorbele Tale seamănă izbitor de mult cu discursurile politicienilor demagogi: una zici și alta faci! E noapte. Într-o căsuță prăpădită, cu o curte fără gard, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
v-am provocat-o, ci semenii voștri cei răi. Nu Eu v-am arestat tatăl, nu Eu v-am deportat în Bărăgan, nu Eu vă fac viața greu de suportat, ci semenii voștri care s-au vândut Diavolului. Credeți și nădăjduiți în mine, sunt alături de suferința voastră și nu vă voi abandona niciodată. Curaj!". În același timp, suferința atroce pe care a îndurat-o Fiul Omului ne dădea puterea să întâmpinăm, cu mai multă bărbăție, provocările vieții, să fim mai solidari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și limba, cultura unui popor, sunt viață, o veșnică mișcare ce lasă sedimente... Bucovina își are istoria sa. În conflictele Rusia - Turcia de la 1768, Rusia, sub motiv că ne apără de turci, încă de la începutul conflictelor, ocupase cele două Principate, nădăjduind să le păstreze pe veci. Înfrântă, Rusia le evacuează. Pânditoare, Austria, care își tot muta hotarele înspre est, ajunsă după pacea de la Karlovitz (1699) vecina noastră, își înfige stâlpii de hotar mai spre sud -est, pretextând realizarea unei legături mai
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
biciui fără cruțare relele care s-au încuibat sub cârmuirea liberală (Ion Nistor și Dori Popovici n.n.), va deschide drum larg pentru toate năzuințele de regenerare a vieții noastre publice.” Editorialistul crede că „ „și cuvântului îi va urma fapta și nădăjduiește că toți oamenii de bine vor fi alături de noi și la sfat și la muncă.” Adresându-se abonaților, Gazeta Poporului îi îndeamnă să-i fie alături, mai ales cei care au citit Gazeta Bucovinei și Poporul, desconspirând că ea nu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cărți, ctitor de școală românească, inclusiv Academia Mihăileană, promovează știința și cultura în Moldova. Despre istoricul și folcloristul Bucovinei Dimitrie Dan s-a scris prea puțin în presa Bucovinei cu atâția cărturari. Un student vrednic, absolvent al Seminarului din Dorohoi, nădăjduim să ne dea un studiu asupra vieții și lucrărilor harnicului cercetător. Până atunci, sub titlul „Cei care au creat România” dl. N. Iorga așează între alți fruntași cărturari și pe preotul Dimitrie Dan, diaconul. „Același, din aceeași generație care sa
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
să treci pe la Inspectoratul Județean de Cultură - poate afli punctul de vedere al Consilierului șef cu privire la lucrarea de mai sus - eventual ce sprijin ar putea acorda. (Ziarul „Crai nou” a anunțat apariția volumului Arta În Bucovina, vol. II) . Încă mai nădăjduiesc. Încă o dată mulțumiri și o caldă Îmbrățișare. M. Niculăiasa </citation> <citation author=”NICULĂIASA Mihai” loc=”Lămășeni” data =”22 martie 1991”> Stimate prieten Eugen Dimitriu, Mulțumesc călduros atât pentru informații cât și pentru volumul Arta În Bucovina, II. Ați avut mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
șubrezit buna funcționare a multor instituții. A scăzut inițiativa și entuziasmul În cultură. Lupta Împotriva degradării morale e greu de dus. Pentru a(ceștia) din vârsta a III-a sunt multe acțiuni implementate pe care cu greu le Înțelegem. Totuși nădăjduim spre mai bine. Alăturat trimit un duplicat al cererii Înaintate Inspectoratului Județean pentru Cultură la 20 feb. a.c. cu recomandata nr. 1931 din 21.II.Rădășeni. Ca să vedeți ce am oferit să fie prins În planul de tipărituri al Inspectoratului
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nimica, mâine sunt invitat, vorbește prof. Homescu , la Casa de Cultură. De la liceu am primit o adresă care mi-a făcut plăcere. Le-a plăcut materialul pe care l-am dat (plin de frumusețe și lirism) (...). Am mai lucrat puțin. Nădăjduiesc că o dată cu primele raze aurii, ale primăverii, vei veni la Fălticeni și, ca de obicei, nu vei uita prietenii care te stimează și țin la mata. Teodor Tatos </citation> <citation author=”ȘERBAN Mihail” loc=”Fălticeni” data=”14 iulie 1970” desc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
TOMOZEI Gh.” loc=”A R G E Ș Revistă de Cultură Pitești” data=”29.12.1972”> Stimate domnule Dimitriu, Vă mulțumesc pentru Scrisorile iluștrilor elegant comentate și generos oferite revistei noastre. Ele urmează să apară În numărul 3 (martie) și nădăjduiesc Într-o colaborare viitoare la fel de caldă. Îl rog prin dvs. pe domnul Vasile Popa despre care aud numai lucruri frumoase să aibe amabilitatea de a-mi oferi spre publicare (mai Întâi În „Argeș” și mai apoi Într-a doua ediție
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
melancolie. După a treia zi de Crăciun (la 28 "dechemvrie"), iată-l consacrând o pagină malițioasă "d-lui N. Iorga" "cel mai mare dintre toți cugetătorii și scriitorii de orice fel, nu numai de azi și numai de ieri, să nădăjduim și de mâne..." V Spre poemul în proză Dumbrava minunată (scris în 1922, tipărit în 1926) orientau niște însemnări din 1921: "Prichindeii. Lizuca vede cum pe cer s-aprind lumânărele. S-aprind făclioare și jos lângă scorbura sălciei; lumină sfioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
menite să devie femei îndată ce le-am cunoscut"; " Unii oameni riscă trăind prea mult. Trebuie să dispară după toate regulile gloriei"; " Cine se teme de Dumnezeu nu se teme de oameni"; Nimic mai scump decât iefteșugul"; Să dorești mult, să nădăjduiești puțin, să nu ceri nimic"; "Prietinia e cupă de cristal"; La vorba blândă iese chiar șarpele din pământ"; "Bărbații cu fapta, femeile cu vorba"; "Din zece bărbați, nouă-s femei"; Între prost și judecată un ocean și o Himalaie"; "Artiștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
est d'oser avec sagesse. Fontenelle. Oser; là est tout le secret de la victoire dans la politique comme dans la guerre, en littérature comme en amour. Heine. Una salus victis: nullam sperare salutem. Nici o scăpare pentru învinși: să nu mai nădăjduiască! Catone: Amorul, tare ca mormântul, tare ca o armie desfășurată. Dar și puterea credinței nu e mai mică. Machiavel: Religiunea face pe oameni buni; legea, drepți; necesitatea, muncitori. Lucrețiu: Lumea, imensă greșală, nu e lucrarea zeilor. Euripide: Bunătatea domolește ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
colorează cu tonuri mai blânde tabăra și împrejurimile. Supt un cer limpede, se vede în depărtări satul Șipotele ca o prietenească oază; soarele roș ca sângele se cufundă între dealuri la asfințit; vântul a contenit; căldura s-a potolit; parcă nădăjduiești o viață mai fericită în clipa de răgaz a asfințitului și parcă ți se moaie sufletul; uiți cele ce te împresoară și necazurile ceasurilor lungi ale zilei; o amintire din trecut ți se furișează în suflet și rămâi cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui Hercule etc. iarăși în Unter den Linden. Când trecem prin cartierul nobil, ciceronele remarcă: Aceste vile sunt foarte frumoase și aparțin nobililor. Unii din acești nobili au fost ca și mine, călăuzi apoi au ajuns să cumpere vile, cum nădăjduiesc să ajung și eu. La poarta de Brandemburg care are deasupra un quadrigiu (luat de francezi la 1807 și readus de nemți la 1814) sunt cinci intrări. Prin cea de la mijloc trece numai garda imperială. Acuma, deși republică, și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din pricina tălharilor. La 1643 Radziwill trimesese doi oameni de încredere la Racoți, rugându-l să mijlocească la Lupu, să-i deie pe Maria, pe care a și luat-o la 1644. Acești trimiși se numeau Nicolaus Schmits și Johann Otto. "Nădăjduiau într-o zestre mare." "Principele (Racoți) a trimis în Moldova o dată cu mine și pe Barcsai Ianoș, căci prin el și prin Basa Tumás încheiase mai nainte alianță cu Lupul; și ne-a dat și două scrisori, scrise latinește și românește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
l-a chinuit (și l-a iubit) acuma cade pe trupul lui... iar primăvara (în anotimpul când cea ce-l iubea în taină l-a chemat la munte), Bogdan înțelege că e iubit, cu o iubire întru care nu mai nădăjduia. Un nobil ungur și suita lui cari au luat parte la "judecata de pe hotar". O duce Ungurul în (Ceremuș) munți la Mazuri... Acolo o urmăresc și cei ce o caută, dar ea nu mai e fată... Și Jder moare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Oști Bătrânul Boldur și Leul Moldovei Bogdan tânărul și Maria Doamna Hrăman... El a iubit pe domnița Leșilor Elisabeta Pentru dragostea și ura ei a dat o bucată de țară, a ars cetăți și a prădat Lehia. Și n-a nădăjduit niciodată în dragostea unei femei totuși l-a iubit o zână și el n-a știut decât după ce ea a murit ori în ceasul morții ei A iubit O domniță de departe Dar de ea n-a avut parte... Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
arcadă și ne vom întinde unul altuia mâna ca niște vechi cunoștințe. 28 Dechemvrie Credințile d-lui N. Iorga E cel mai mare dintre toți cugetătorii și scriitorii de orice fel, nu numai de azi și numai de ieri, să nădăjduim că și de mâine. Nu știu ce ideie intimă are domnia sa despre divinitate, dar în ultimul timp a asociat la considerațiile sale de artă clerul ortodox, ziarul "Universul" și un Dumnezeu moral și pudic, cărora le-a adaos puțin și poliția Regatului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de vrăbii să nu samene mălai. Cine cere zgârcitului vrea să sape fântână în mare. Oțetul de dar pare miere. Inima-i prunc, care dorește tot ce vede. Pântecele și desaga cerșetorului nu se umplu niciodată. Să dorești mult, să nădăjduiești puțin, să nu ceri nimic. Pânea altuia nu mă satură. Mânâncă mărul, nu te îngriji de pom. Cine dă săracului dă lui Dumnezeu. Mulți plâng pe orfan, puțini îi dau să mânânce. Am crescut o cioară, după ce s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din Suceava, întărea printr-un privilegiu moșiile Mitropoliei de la Rădăuți. Într-un raport al genovezilor, din 30 septembrie 1481, se arată că „Ștefan strânge o mare armată și are chiar ajutorul regelui Poloniei și al creștinilor, din care putem să nădăjduim că va ieși ceva bun”. E posibil ca prezența unei solii moldovenești la curtea regelui să fi născut asemenea speranțe. Într-un document otoman se arată că la 31 octombrie 1481, sultanul a redus haraciul Moldovei de la 6.000 la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1475-1477, Ivan al III-lea se afla în conflict deschis cu hanul Hoardei de Aur și era aliat cu tătarii din Crimeea care deveniseră vasali ai sultanului. Este greu de crezut că în asemenea împrejurări Ștefan cel Mare ar fi nădăjduit un ajutor din partea țarului împotriva propriilor aliați. Solia lui Ștefan trebuie să fi avut loc după 1480, când încep tratativele pentru căsătoria Elenei cu fiul lui Ivan al III-lea. Dar aceste tratative nu urmăreau o alianță militară cu efecte
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sa. Ștefan „Dădu poruncă, scria Wapowski, să prindă fiecare armele pentru scăparea moșiei, soțiilor și copiilor. Patruzeci de mii de oșteni adună. Ajutoarele de la turci, tătari, unguri și munteni fură așteptate la loc sigur, în pădurile țării sale. Ioan Albert nădăjduia să-i câștige pe moldoveni de partea sa, din care cauză se purta foarte blând cu prizonierii. În schimb, când oștenii moldoveni au prins șase leși, Ștefan a trimis trei dintre ei împăratului turcesc și pe ceilalți i-a spânzurat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
moștenirea pe care eu am primit-o cu încuviințarea domnului rege al Ungariei și din încredințarea sa. Dacă Maiestatea sa regele îngăduie aceasta, vreau să fiu ajutor împotriva turcilor și a tătarilor care nu vor mai pustii țările Maiestății Sale... Nădăjduiesc că Maiestatea Sa Regele va da pace țării mele și moștenirii mele, căci eu vreau să apăr aceasta cu capul meu. Și te rog să nu îngădui să se facă daune în țara mea, căci au rămas doi căpitani, Hrincovici
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]