1,287 matches
-
cronicari, piesa (montată și la Cluj) i-a scandalizat pe alții. O altă satiră - Codrul Vlăsiei, refuzată cam în același timp de Teatrul Național din București - a fost pusă în scenă la Galați abia în 1966. Ioana d’Arc (1937), Năluca (1940, o dramatizare a subiectului din Scrisoarea de dragoste) au fost numai publicate, iar piesele din volumul Trei comedii (1940) au fost difuzate la Radio. La hotarul dintre beletristică și literatura de popularizare stă, ca și multe alte prelucrări ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
Părere, București, 1930; ed. (Cazul Magheru), București, 1942; ed., București, 1971; Invitația la vals, București, 1936; ed. pref. Florea Firan, Craiova, 1986; Ioana d’Arc, Vălenii de Munte, 1937; Scrisoarea de dragoste, București, 1938; ed. pref. Florea Firan, Craiova, 1982; Năluca, București, 1940; Trei comedii, București, 1940; O crimă pasională, pref. Teodor Scarlat, București, 1941; Teatru, București, 1942; Vrăjitorul, București, 1942; ed. (Edison), București, 1972; Elevul Dima dintr-a șaptea, I-II, București, 1945; ed. pref. Ion Dodu Bălan, București, 1968
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
un test. Omul se naște după moare... Dar cănd omul moare? Moare în clipa în care își pierde propria demnitate. Cănd greutatea propriilor fapte efemerizează autorespectul. Cănd e viu e doar fizicul uman, iar moral dispare... e mai mult o nălucă, fantomă, chiar dacă mănăncă, vorbește, face bune și rele, dar deja nu mai este om. Se întămplă ca omul să își piardă demnitatea atunci cănd îi este călcată în picioare, fiind o tragedie, dar poate apărea momentul de glorie peste acele
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Laura Alexandra Mutulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2293]
-
Nicu Stejărel (Ștefan Nicolae), Iosif Stanca, Elena din Ardeal, Traian Mihai ș.a. E reprodusă povestea Dănilă Prepeleac de Ion Creangă. Proza, alcătuită din prime tipăriri ori din reproduceri, mai e ilustrată de V. Alecsandri, Petre Ispirescu, Carmen Sylva, Mihail Sadoveanu (Năluca), Al. Vlahuță (Țara. Poporul), B. Delavrancea, Ion Agârbiceanu, I. Al. Brătescu-Voinești, Ioan Slavici, Jean Bart, Al. Cazaban, Zaharia Bârsan, Romulus Cioflec, Constanța Hodoș, Al. Ciura, Maria Cioban, Ion Gorun, Silvia Barcianu ș.a. Memorialistica și notele de călătorie sunt semnate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290258_a_291587]
-
sau în minus, câștigați sau pierdeți un anumit procentaj de volum. Legea lui Charles descrie relația dintre volumul unui gaz și temperatura sa. În anii 1850 însă, William Thomson, un fizician britanic, a observat ceva ciudat la legea lui Charles: năluca lui zero. Cu cât temperatura coboară, cu atât volumul baloanelor devine mai mic. Dacă temperatura continuă să fie micșorată în mod constant, baloanele se strâng tot în mod constant, dar nu pot să se micșoreze la infinit. Există un punct
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a operei mateine față de ființa convulsionată a autorului îi revine poetului-matematician Ion Barbu care proclama un perpetuu răsărit al Crailor: "Eroul romanului este tocmai acest grup stelar, cumpănind luminile de aur și de azur ale lui Pașadia și Pantazi, alungînd nălucile Penei și Ilincei, gravitînd în jurul lui Pirgu, centru fictiv și buf. E prima oară în literatura noastră și a doua oară poate în literatura universală (cazul lui Dostoievski, mai complex, trebuind cercetat cu altă grije), cînd natura planetară se substituie
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
București, 1974; Ipostaze ale prozei, București, 1977; Prețul singurătății, București, 1981; Vară vrăjmașă, București, 1985; Hortensia Papadat-Bengescu, marea europeană, București, 2001. Ediții: Hortensia Papadat-Bengescu, Teatru, pref. edit., București, 1965, Opere, I-V, pref. Const. Ciopraga, București, 1972-1988; Sanda Movilă, Desfigurații. Nălucile. Viața în oglinzi, pref. edit., București, 1990. Traduceri: Szinnyei Júlia, Anotimpul jocurilor, București, 1967 (în colaborare cu Gh. Bianu). Repere bibliografice: Aureliu Goci, „Pretexte critice”, RL, 1973, 14; D. Micu, Critică obiectivă, CNT, 1973, 18; Ion Bălu, „Pretexte critice”, „Scânteia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
viziune mai directă a realității, pentru că intuiția transcende cadrele închise, pe care inteligență le confecționează pentru a-și apropria lumea, dar acest lucru este posibil numai în urma unui efort intelectual intens. Asemenea enigmaticului, solitarului cavaler rătăcitor din "Eldorado" (1849), urmărind năluca nepieritoarei Frumuseți, pentru care sacrifică tinerețea și entuziasmul - sugerând, prin asta, că natura căutării s-ar reduce la efortul eroic și nu neapărat la atingerea scopului propus, Edgar Poe, care, în "Filozofia compoziției", făcuse din Frumusețe, domeniul poemului 85 - este
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
o mare varietate, mergând de la patosul frenetic al participării la viața personajelor până la poezia descrierilor de natură și la duioșia înfățișării figurilor apropiate. O proză poematică, având delicate alunecări în fantastic, frecvente și în trilogie, se află în Poveste cu năluci (1941), istorie a unei iubiri tulburătoare, cu consecințe formative asupra autorului. În mod complementar, proza artistică, în cea mai mare parte cu substrat autobiografic, constituind o bogată mină de date pentru istoricul literar, are alături vastul jurnal publicat sub titlul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
portrete ale unor personalități pe care le-a cunoscut, creionate în tonuri alb-negru intense. SCRIERI: Am plecat din sat, Sighișoara, 1938; ed. București, 1957; ed. pref. Dan Grigorescu, București, 1988; Amintiri, cu desene de Valentin Bardu, București, 1941; Poveste cu năluci, București, 1941; Drum spre oameni, Sibiu, 1947; ed. București, 1961; ed. I-III, București, 1970; Puiul de veveriță, cu ilustrații de Constantin Popovici, București, 1964; O singură iubire, București, 1965; În spațiu și timp, I-IV, Cluj, 1970-1987; Lumea poveștilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
Am plecat din sat”, „Symposion”, 1939, 1; Chinezu, Pagini, 166-170; Perpessicius, Opere, VIII, 187-191, IX, 151-155; Miron Radu Paraschivescu, „Am plecat din sat”, TIL, 1939, 695; Octav Șuluțiu, „Am plecat din sat”, RML, 1939, 6; Miron Radu Paraschivescu, „Poveste cu năluci”, TIL, 1941, 1398; Ion Breazu, Literatura Transilvaniei, București, 1944, 359; M. Brustur, Note despre Ion Vlasiu, „Lupta Ardealului”, 1947, 237; Radu Enescu, „Am plecat din sat”, ST, 1957, 10; T.V.[Tudor Vianu] „J’ai quitté mon village”, REVR, 1957, 4
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
comédii (1968), intitulate Portretul, Tezaurul lui Justinian, Scrisori anonime, ori sunt antologate tematic: Procese istorice (1976), unde intră mai vechile Judecata focului, Procesul Horia (1967), Avram Iancu sau Calvarul biruinței (1970), la care se adaugă Adio, majestate! și Colivia cu năluci. Textele se definesc fie ca scheciuri bulevardiere de îndoctrinare, salvate, pe scenă, de la penibilul clișeistic prin jocul câte unui actor de talent (Grigore Vasiliu-Birlic în rolul negustorului bețiv Zigu din Oameni care tac), fie ca inconsistente replicații de „mușatisme”, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
ca o vacă neagră... Întunecată de durere. Dar n-a fost stearpă” (Avram Iancu sau Calvarul biruinței). În alte piese, Adio, majestate! (în centrul scenei: N.D. Cocea și Miron Radu Paraschivescu - luptătorul de stânga vechi și cel nou), Colivia cu năluci (răstălmăcirea unei legende din Valea Târnavelor), intriga e complet subordonată acceselor de propagandă prin care sunt aruncate în banca acuzării monarhia („În fruntea tuturor nelegiuiților au stat întotdeauna regii”) și „obscurantismul”, sub incidența căruia cade religia („Puterea voastră se va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
de Curte: Pașadia, "Eu" și Pantazi. Toți brăzdați de dungile negre ale duhului impur: principiul de pierzare care e Pirgu. Eroul romanului este tocmai acest grup stelar, cumpănind luminile de aur și de azur ale lui Pașadia și Pantazi, alungind nălucile Penei și Ilincei, gravitînd în jurul lui Pirgu, centru fictiv și buf. E prima oară în literatura noastră și a doua oară poate în literatura universală (cazul lui Dostoevski, mai complex, trebuind cercetat cu altă grije), cînd natura planetară se substituie
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
unor filme. Este, poate, și o nevoie de compensație în râvna lui B. de a scrie versuri - dorința de a-și pune în relief vocea lirică, alta decât aceea de pe scenă sau de la teatrul radiofonic. Meloman - compune poemul în proză Năluca ascultând un cvartet de Debussy -, el caută să imprime poemelor lui, lucrate într-o tehnică impresionistă, o anume muzicalitate. O calitate, inventivitatea imagistică, elaborație a unui diletant prețios, se transformă în contrariul ei, câtă vreme versul pletoric e pândit mereu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285556_a_286885]
-
veritabil gândirist, el crede că omul e imperfect fără întregirea prin credință și iubire, mistuit de „înfrângeri și păcate”, dar aspirând la „desăvârșirea înaltă”. Versurile ilustrează astfel o neîncetată înaintare în „misterul tăcerii”, în extaz și vis, câteodată „joc de năluci” în căutarea de sine, însă în toate ipostazele o cale spre mântuire. Iar esența - „floarea luminii” - este cuvântul care întrupează eternitatea, „Cuvântul mumă, Cuvântul tată”, prin care poetul se simte „întâiul făcut”. În cea mai bună tradiție goetheană, poemele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
peste țara lui Hapy. Dar unele izvoare antice ne spun că în aceeași perioadă de timp și prin aceleași locuri cetele de sciți și geți din spațiul carpato-caspic s-ar fi pornit din nordul întunecat ca un puhoi mînat de năluci și au ajuns pînă în țara faraonului pe care l-au scărmănat rău. Pentru acest secol se face prima menționare a geților și sciților care în preumblările lor prădalnice peste ținuturile fără margini au ajuns și în Egipt unde un
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
care pîndeau(pentru că ei încă nu erau învățați să monitorizeze borta curului) tulburarea liniștii tărîmurilor lui Sîntu au dat fuga la Sarmisetuza pentru sfat și grabnică chemare la datorie. Purificîndu-și trupul și sufletul cu apa sfîntă a Istrului, cetele de năluci s-au îmbulzit în lumina soarelui să-i întrebe pe nepoftiți ce doresc de sînt atît de aprigi! Mult venin a adunat și acest rigă persan în preumblarea pe care a făcut-o în lumea geților, pentru că a fost primit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
care se considerau egalii lui. Prea pute această mizerie antică a mincinoșilor de profesie colportată de atîtea lichele din neamul nostru. Noi ne-am pomenit înconjurați de o mulțime de oameni care se învîrteau în jurul nostru, ne goneau ca niște năluci, ne atacau cu putere să ne prade ca o haită de lupi. Ne-am oprit imediat iar eu Ilo Românul am avut gîndul de a-i pîndi pe acești răi, m-am rățoit și am strigat la ei, iar mulțimea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
spre o insulă himerică, ieșind din timp („vom da timpului cătușele înapoi”), el pare sortit să locuiască și să răsfrângă o lume fantomatică, transparentă, îndepărtată. Viața se metamorfozează în amintirea ei dureroasă („sevele roșii s-au făcut palori”), iubita e „nălucă din flăcări și zăpezi moarte”, ochiul descoperă doar „o nălucă de floare”. Și totuși, ca și la alți poeți ardeleni, o anume forță - asprime, înverșunare, îndârjire - vine când să susțină scepticismul, când să-l înlăture. Efectului de distanțare, de evadare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
cătușele înapoi”), el pare sortit să locuiască și să răsfrângă o lume fantomatică, transparentă, îndepărtată. Viața se metamorfozează în amintirea ei dureroasă („sevele roșii s-au făcut palori”), iubita e „nălucă din flăcări și zăpezi moarte”, ochiul descoperă doar „o nălucă de floare”. Și totuși, ca și la alți poeți ardeleni, o anume forță - asprime, înverșunare, îndârjire - vine când să susțină scepticismul, când să-l înlăture. Efectului de distanțare, de evadare fantezistă i se opun consistența, incandescența materiei. B. privilegiază metaforele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
ca o replică (în sensul dramatic al cuvântului, și nu neapărat intenționată) la elegiile lui Nichita Stănescu, inclusiv prin deschiderea către o retorică a metafizicului: „Tot ce există există. Tot ce există există de-a pururi./ Moartea nu are viață. Nălucă și vis e istoria/ mării e sânge, coșmarului roșu, totul s’a săvârșit/ întru deplina înstăpânire-a deșertului. Deșertului. Nu asculta ce deliră strigoiul. Aceștia/ suntem noi înșine”. Prozele din Zidirea și alte povestiri (1978) au rămas un aspect periferic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
Anna debitează insanități ca o Ofelie: Racul are două clește Și au prins în ele-un pește; Peștele a dat din coadă, Când a vrut racul să-l roadă. Racul zice: stai, măi știucă! Eu nu-s pește, ci-s nălucă... ANTON NAUM, D. OLLĂNESCU-ASCANIO, I. CARAGIANI De la "rafinatul Naum" (1829-1917) au rămas poeme fastidioase ca Aegri somnia, lungă meditație asupra caducității, și o imitație după Reineke Fuchs al lui Goethe, Povestea Vulpei, istorie hieroglifică a luptei dintre liberali și conservatori
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
stil o temă eminesciană: Era un zbor fantastic, un zbor fără de nume, Ca zborul lui Mazeppa pe calul său legat, Și treieram pe vânturi, și colindam prin lume, Purtat pe unde corpul odată mi-a călcat. Câmpiile întinse păreau niște năluce Și Dunărea un șarpe dormind peste câmpii, Tot omul o furnică ce naște și se duce, Iar munții cei gigantici abia niște copii; O pată cenușie în josul meu s-arată, E marea care vecinic de pânze e-ncărcată. La ivirea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
accesoriu. Sufletul îi e în marea contemplație, în ceea ce criticii numesc "speculație": Când suflă-n mine vântul cel curat Venit din Alpii cugetării pure, Sunt în adâncul meu ca o pădure Din care păsările guralive au zburat. Poetul fuge după năluca Gloriei, văzută romantic, ca o putere demonică: O simt mereu în mine cum se zbate Și gheara ei sub fruntea mea străbate Și-mi răzvrătește gândurile toate... Mă scurmă gheara-i otrăvită și adâncă; Și sufletul, bucată cu bucată mi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]