1,985 matches
-
apropiau. Alergă mai repede. Acum culoarul se transformase într-un tunel lung, îngust. Continua să fugă, aplecată în față. Când se uită în urmă îi văzu apropiindu-se, chiar dacă alergau ciudat de ghemuiți. Cuprinsă de panică, se întoarse și se năpusti înainte, izbindu-se cu fruntea de o grindă metalică încorporată în tavan. Icni și se trase înapoi când peretele din stânga ei dispăru subit: un alcov în care se afla o femeie bătrână, îmbrăcată complet în negru, cu mâinile încleștate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care auzi împușcătura. Când se prăbuși, mâna îi rămase strâns înfășurată în jurul tăbliței, agățându-se de ea ca de viața însăși. Capitolul 64 Ierusalim, vineri, 1.44 p.m. Camera îi căzu din mână și se izbi de pământ. Uri se năpusti spre ea, aplecându-se peste trupul ei să vadă unde fusese lovită. La mai puțin de o secundă mai târziu auzi un glonț șuierând pe lângă urechea lui. Se aruncă și el la pământ, încercând să stea deasupra lui Maggie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la încântarea pe care micul joc mecanic de baseball o oferea umanității, cei doi ochi triști și plini de râvnă se îndreptau spre el prin mulțime, ca două torpile ce trebuiau să atingă o țintă mare și lânoasă. Polițistul se năpusti asupra pungii în care își ținea Ignatius partiturile. — Ai vreo legitimație, dom’le? îl întrebă el pe Ignatius cu o voce în care tremura speranța că acesta nu avea nici o legitimație oficială. — Cum? Ignatius privi în jos spre insigna de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tocmai cu un prieten al lui Mancuso! Namila aia de vânzător îl avea serios la mână. Privi furios spre cărucior. Acum, pe lângă pachete, îi mai căzuse pe cap și hardughia asta mare pentru crenvurști. Ignatius aruncă banii casierului și se năpusti pur și simplu în sala Orpheum, unde coborî până aproape de luminile din fața ecranului. Reușise să ajungă exact la timp. Cel de al doilea film tocmai începea. Băiatul cu fotografia aceea magnifică era într-adevăr o descoperire. Ignatius se întreba dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui Darlene, căci ochii lui ca niște mărgele fuseseră ațintiți pe cercelul ca un inel al lui Ignatius încă de când ajunsese în scenă. Când Ignatius urlă, pasărea zbură de pe brațul lui Darlene jos, pe scenă, apoi cârâind și săltând, se năpusti spre capul lui Ignatius. — Hei, strigă Darlene. E nebunu’ ăla! Tocmai când Ignatius era pe punctul de-a se năpusti afară din local, papagalul care sărise de pe scenă ajunse la el’pe umăr. Își înfipse ghearele în halat și apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ajunsese în scenă. Când Ignatius urlă, pasărea zbură de pe brațul lui Darlene jos, pe scenă, apoi cârâind și săltând, se năpusti spre capul lui Ignatius. — Hei, strigă Darlene. E nebunu’ ăla! Tocmai când Ignatius era pe punctul de-a se năpusti afară din local, papagalul care sărise de pe scenă ajunse la el’pe umăr. Își înfipse ghearele în halat și apucă cu ciocul de cercel. — Doamne, ajută-mă! strigă Ignatius, sărind în sus și lovind în pasăre cu mâinile lui iritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vie și avidă în același timp, menită după toate probabilitățile să ne înghită. Nu era vorba numai de vreme, ci de o forță supranaturală. Furtuna sfida logica. Era ca și cum natura se dezlănțuise, având carena întoarsă înspre interior, o gaură neagră năpustindu-se asupra pământului, absorbind și rotindu-se, prăbușindu-se și făcând să explodeze totul în același timp. Cum prima muchie a furtunii de nisip se apropia, am intrat într-un garaj de parcare să ne adăpostim. Acum, urletul asurzitor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
costum. Strecurându-l pe masă cu dezgust, se plânse: „Asta mi-au făcut teroriștii ăștia.” Am fost mai mult decât surprins de candoarea lui. Încă nu am ajuns acolo - încă nu avem în SUA secretari de cabinete care să se năpustească cu tirul de câte șase gloanțe în plină desfășurare a mitingurilor, cel puțin nu până în acest moment, din câte știu - dar nu suntem prea departe. În viitorul extrem, vor exista două genuri de amenințări, tradiționale și asimetrice, care vor sfida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
el o evoluție. Deoarece netul nu era în proprietatea nimănui, devenise un amestec de „merge orice,” o anarhie a rețelelor alimentate de inovații majore, care furnizau o multitudine de noi servicii multimedia. Dornici să arate ce știu, programatorii s-au năpustit asupra netului să îl reproiecteze folosind cele mai recente tehnologii, de la Super Java la noul program cu sursă deschisă SuperX, bazat pe ultimul model de computer - ADN-ul uman. La început, guvernele și asociațiile au încercat să controleze procesul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
uman. Hwang era faimos pentru dependența sa de muncă, petrecând în laborator optsprezece ore pe zi, șapte zile pe săptămână. Raportul entuziast al lui Hwang a fost publicat în martie 2005, în revista Science. Cercetătorii din întreaga lume s-au năpustit în Coreea. Tratamentul cu celule stem umane părea, dintr-o dată, ceva real. Hwang era un erou în Coreea și a fost numit la conducerea unui nou Centru Mondial de Celule Stem, finanțat de guvernul coreean. Dar în noiembrie 2005, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-i din nou numele. Însă de data asta Mustafa nu a mai simțit nevoia s-o corecteze. CAPITOLUL TREI Zahăr — E adevărat? Vă rog spuneți-mi că nu e adevărat! a exclamat unchiul Dikran Stamboulian dând ușa de perete și năpustindu-se În living. Își căuta nepotul sau nepoatele sau pe oricine altcineva dispus să-l consoleze. Ochii lui negri erau ușor ieșiți din orbite de tulburare. Avea o mustață plină, lăsată În jos, ușor răsucită la capete, care Îți lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
făcându-i pe toți ceilalți să tresară cuprinși de panică. Nu era nici măcar șapte. Punctualitatea, după cât se părea, nu era una din calitățile lui Matt Hassinger. Ca și când ar fi fost acționate de un buton, toate cele trei mătuși s-au năpustit spre ușă, Însă s-au oprit brusc Înainte să o deschidă. Unchiul Dikran a dat cu capul de dulapul Înăuntrul căruia lucra Încă, iar bunica Shushan a deschis speriată ochii. Doar Armanoush a rămas calmă și stăpână pe sine. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la Îndeplinire, atunci practică pur și simplu arta devenirii. Articolul Șase: Dacă nu ai nici un motiv sau nici o pricepere ca să practici arta devenirii, atunci există pur și simplu. — Asya!!! Ușa s-a dat de perete și mătușa Zeliha s-a năpustit Înăuntru cu ochii ei verzi scânteind ca două bucăți rotunde de jad. — Câți soli mai trebuie să-ți trimitem la capul patului ca să te facem să ni te-alături? Articolul Șapte: Dacă nu ai nici un motiv sau nici o pricepere ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu o expresie misterioasă. Nu a rostit nici un cuvânt și nici nu l-a urmărit. Omul a plecat imediat din Cairo, călătorind fără oprire până când a ajuns Într-un oraș mic și adormit din China. Însetat și obosit, s-a năpustit În prima cârciumă care i-a ieșit În cale. Acolo, chiar lângă masa la care a fost condus, stătea Azrail așteptându-l răbdător, de data asta cu o expresie de ușurare Întipărită pe chip. — Am fost atât de surprins să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Scenaristul Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste a reușit să evite prima lovitură. Apoi s-a refugiat rapid Într-un colț, cu ochii la ușă. Nici nu și-a dat seama. Gazetarul Homosexual Ascuns a țâșnit de pe scaunul lui și s-a năpustit În colț cu carafa În mână. În clipa imediat următoare scenaristul zăcea pe jos, iar sângele Îi șiroia pe frunte. Tamponându-și capul cu un șervet Însângerat, ca o victimă de război, s-a holbat mai Întâi la gazetar, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
urechea lui a prins un suspin; deși era scurt și Înăbușit a recunoscut imediat plânsul soției sale. A sărit În picioare, s-a desprins cu totul de abisul scrisului și a ieșit la suprafață ca un pește mort. Pe când se năpustea spre scări, Hovhannes și-a amintit de cearta din dimineața aia cu Kirkor Hagopian, un avocat renumit și membru al Parlamentului Otoman. — Vremurile astea sunt păcătoase, tare păcătoase. Pregătește-te pentru ce e mai rău, a fost primul lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la fel de fricos cînd trebuia să depășească. Dacă eram lîngă el, Îmi poruncea să tac În timpul manevrei, ceea ce oricum aș fi făcut, ghemuit de frică pe scaun. Accelera și zicea printre dinți: „Hai! Oricum nu mai pot da Înapoi!“ și ne năpusteam cu toată viteza drept spre un camion de cincisprezece tone. În timp ce tata ne Îndrepta glonț spre camion, eu Îl vedeam pe acesta stînd În echilibru fără să avanseze: era mai departe decît crezusem eu, așa că ne repliam fără probleme. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
speologii Într-un hău. Căutînd o masă liberă, mi-am zărit sora mai mare În brațele unui băiat pe care nu-l cunoșteam! „Hai, plecăm de aici, las-o În pace“, mi-a spus Jean-Claude, dar eu, dimpotrivă, m-am năpustit drept spre ea și am Întrebat-o pe un ton arțăgos la ce oră avea de gînd să se Întoarcă acasă. „Cine-i tolomacul ăsta?“, a Întrebat-o tipul care-i făcea curte. „E frate-miu! - Ei bine, frățioare, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un adevărat soldat neadormit În serviciul părinților și al valorilor incontestabile ale Maicii Noastre Sfînta Biserică, Îi poruncisem soră-mii să se Întoarcă acasă taman cînd izbutise să evadeze de la Închisoare! Parcă mă văd, un mucos În stare de șoc, năpustindu-mă asupra soră-mii și a vlăjganului care o tîra În păcat. Eram precum un etnolog care debarcă pe teren și care se vede pe dată silit să renunțe la majoritatea lucrurilor știute, pe care le credea noțiuni complete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un personaj nițeluș uitat, cineva care ar fi fost cu siguranță livid și Încordat dacă ar fi asistat la căsătoria fiului său... Tot În Copilăria copiilor mei tata Îl evocă pe diavol. Iată ce sînt silit să citesc : „Diavolul se năpustește asupra unui biet om ostenit și-l conduce spre grădina Înveninată În care Înfloresc trupurile feminine care sînt aidoma unor flori denaturate. Iar aceasta este ispita infidelității, absurdă, cea care Îi oferă un trup nou aceluia care n-a știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vadă pe Charlie. Credeam că nu mai vii de la San Francisco. Apoi se Întoarse spre fete și făcu o față surprinsă, caraghioasă. — Bună, Desert Rose! Cine e doamna? — Bună, Pedro! Ea e prietena mea, Kitty. Într-o secundă, Pedro se năpustise la Kitty, Îmbrățișând-o fulgerător și strigând: — Vreau să mă căsătoresc cu femeia asta! — De parcă nu toți ar vrea asta, pentru vreo șaizeci de secunde, cel puțin, spuse Desert Rose amuzată. Tu și toți ceilalți bărbați. — Dar fii liniștit, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
crengi, un manechin de înălțimea unui om, căruia îi înfășurase în jurul gâtului un fular și dresa un câine uriaș să sară la gâtul manechinului și să-l sfârtece. „Ucide-l!”, icnea el, scurt, poruncitor, și, în clipa următoare, câinele se năpustea de lângă picioarele lui, în salturi mari și negre, își înfigea colții în gâtul manechinului, tăvălindu-l la pământ. Apoi, cu ochii injectați de sânge și cu fire de iarbă atârnându-i de buze se întorcea la Hingherul, care-l mângâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
uriașii săriseră pe podiumul acela, Îl ridicaseră pe Belbo În jilț și unul dintre ei Îi Înfășurase de două ori În jurul gâtului firul Pendulului, În timp ce al doilea ținea pe loc sfera suspendată, sprijinind-o apoi de marginea mesei. Bramanti se năpustise În fața spânzurătorii, Înflăcărându-se maiestuos În mantia-i purpurie, și psalmodiase: „Exorcizo igitur te per Pentagrammaton, et in nomine Tetragrammaton, per Alfa et Omega qui sunt in spiritu Azoth. Saddai, Adonai, Jotchavah, Eieazereie! Michael, Gabriel, Raphael, Anael. Fluat Udor per
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
condescendență, și-i spusese lui Bramanti: „E al dumitale“. Iar Pierre, apucat de streche: „Destul, destul, le sacrifice humain, le sacrifice humain!“ „Da, să moară, noi tot o să găsim răspunsul“, striga tot atât de apucată Madame Olcott, revenită În scenă, și se năpustise spre Belbo. Aproape În același timp se mișcase și Lorenza. Se desprinse din strânsoarea uriașilor și se așezase În fața lui Belbo, la picioarele spânzurătorii, cu brațele desfăcute ca pentru a opri o invazie, strigând printre lacrimi: „Dar ce, sunteți nebuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui de observație din spatele popicăriei. Din păcate, patinajul pe role era permis în parc, o greșeală gravă după părerea lui, ce avea să ducă probabil la o deteriorare accentuată a standardelor morale. Wild Rover țâșni deodată din tufișuri și se năpusti spre noul lui stăpân atât de năvalnic și plin de entuziasm, încât Ben fu obligat să se ferească și sfârși într-un talmeș-balmeș de membre rășchirate în rondul cu zambile. Paznicul parcului își frecă mâinile. Or fi fost rolele permise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]