2,578 matches
-
lume să-i spun cuiva asta, pentru că ar fi chemat doctorul, trebuia să mă duc la Aidan. Am închis ochii și m-am lăsat purtată de gânduri, dar deodată, de parcă s-ar fi deschis o poartă în mintea mea, au năvălit peste mine o mulțime de zgomote și dureri. Am deschis brusc ochii: florile erau la fel de frumoase, iarba era la fel de verde, dar inima îmi bătea să-mi sară din piept și nu mai aveam aer. Chestia asta ținea de vreo câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
răspunde. Știu că ești acolo. Sunt jos și trebuie să vorbesc cu tine. Era Jacqui. Am înșfăcat telefonul. —Ce e? —Dă-mi drumul. Am apăsat pe butonul de la interfon și am auzit-o bocănind pe scări. După câteva clipe a năvălit înăuntru, cu membrele contorsionate, cu fața tulburată. — A murit cineva? Asta era întotdeauna grija mea principală acum. Asta a făcut-o să se oprească locului. —Hm, nu. S-a schimbat la față. —Nu, asta e doar... ceva... obișnuit. Deodată îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fericitul cuplu! Toți s-au întors să vadă mașina aurie de epocă venind înspre noi. Așa este! Este fericitul cuplu. La fix! —Cum? Deja? au întrebat voci impacientate. Haideți, ar trebui să intrăm. A urmat o miniambuscadă, căci toată lumea a năvălit înspre ușă și s-a înghesuit, cu o grabă nu tocmai rafinată, să-și ia locul. Sala era împodobită cu flori de primăvară - narcise galbene, trandafiri galbeni, lalele, zambile - și parfumul lor înmiresma aerul. Câteva clipe mai târziu, Luke a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe un al treilea, catârgiul mergând pe jos alături de noi, împreună cu fiul lui, o detestabilă secătură de vreo doisprezece ani, desculț, cu degete murdare și privire piezișă. Nici nu străbătuserăm bine trei mile când doi călăreți înfășurați în văluri albastre năvăliră în fața noastră, ținând în mâini pumnale cu tăiș curbat. Ca și cum n-ar fi așteptat decât un semnal, catârgiul și fiul lui o porniră tiptil, dar repejor, pe coastă la vale. Bandiții se apropiară. Văzând că aveau de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din sală. — Mă numesc Ahmed, fiul șerifului 1 Saadi, coborâtor din Casa Profetului, fie ca rugăciunea și mântuirea să fie asupra lui! Dacă mă vedeți șchiopătând, este din pricină că am fost rănit anul trecut, pe când mă luptam cu portughezii care au năvălit peste teritoriile din Sousa. Nu știu dacă era mai înrudit decât mine cu Trimisul lui Dumnezeu; cât privește infirmitatea, o avea din naștere, după cum urma să aflu mai târziu de la unul din apropiații lui. Așadar două minciuni, dar care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prezicea astfel distrugerea, rugile mele îl invocau înainte chiar să fi știut să mă rog, deoarece de la el așteptam dintotdeauna eliberarea Granadei. Or, el exista deja, se făurea sub ochii mei. Cucerise deja Constantinopolul, Serbia și Anatolia; se pregătea să năvălească în Siria, Irak, Arabia deșertică, Arabia preafericită, Arabia pietroasă, cât și în Egipt. Mâine, el va fi stăpân peste Berberia, peste Andaluzia, poate și peste Sicilia. Toți musulmanii ar fi iarăși reuniți, ca pe vremea Omeiazilor, în sânul unui singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
A doua zi, la ceasul siestei, m-a trezit zgomotul unei căderi. Era lungit pe jos, în patio, unde se plimbase nervos încă de dimineață. Capul i se lovise de marginea bazinului. Nu mai sufla. O fiebințeală îngrozitoare mi-a năvălit în piept. Mi-am ascuns obrazul. Maică-mea a continuat fără să se uite la mine: — În fața vitregiei, femeile se încovoaie, iar bărbații se frâng. Tatăl tău era prizonierul amorului propriu. Eu am fost învățată să mă supun. — Și Warda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
putea lăsa baltă, ea a început să discute despre corăbii, cheiuri și bagaje. Când, la înapoierea mea în ținutul Nilului, vameșul din portul Alexandria m-a întrebat, între două reprize de scotoceală, dacă era adevărat că otomanii se pregăteau să năvălească în Siria și în Egipt, am răspuns printr-o înjurătură la adresa tuturor femeilor de pe pământ, îndeosebi la adresa blondelor circaziene, ceea ce interlocutorul meu, spre marea mea uluire, încuviință cu zel, ca și cum asta era explicația evidentă a nenorocirilor viitoare. De-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
departe, era timpul să dăm socoteală de misiunea noastră papei. * * * Zoream spre Roma când viscolul de care am vorbit ne-a luat prin surprindere, la câteva mile la sud de Bologna. De la primele rafale, drama din munții Atlas mi-a năvălit în amintire. Mă credeam reîntors la clipele acelea de groază, când mă simțisem împresurat de moarte ca de o haită de lupi flămânzi, nemaifiind legat de viață decât prin mâna Hibei de care mă încleștasem. Murmuram necontenit numele frumoasei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Ești speriat, împăratule, zise Listarius cu milă, apropiindu-se de Vitellius. Ți-e frig. Cu un gest hotărât, îi puse pe umeri lui Vitellius o mantie neagră. În clipa aceea, la Ludus cineva deschise ușile celulelor, una după alta. Gladiatorii năvăliră pe coridoare, doborându-i rapid pe puținii paznici care încercau să-i oprească. Dădură buzna în magaziile unde se păstrau armele și luară săbii, pumnale, tridente și scuturi. Ieșiră în fugă pe porțile de la Ludus, cu armele în mână. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de palat. Acum urcau treptele ce duceau la intrarea principală, în frunte cu Errius Sartorius. Vitellius se repezi spre ușa care dădea în grădină și străbătu pajiștea, mergând pe sub copaci, în umbră. Ajunse la ghereta paznicului. În clipa aceea, mulțimea năvăli în palat, revărsându-se în încăperi și pe coridoare. — Listarius! strigă Vitellius. Dar băiatul dispăruse. Cu o lovitură de umăr, Vitellius deschise ușa cămăruței. Cu ochii înlăcrimați, privi la mobilele puține, apoi închise ușa. Împinse patul în fața ei, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Sampath. — Zece moduri de pregătire a orezului, cântau ei, șaptesprezece copaci înflorind în pădure, douăzeci de pustnici la masa mea. Dar cei care te cunosc spun că iei forme fără număr. O, Doamne, arată-mi drumul spre minunea nesfârșită. Aerul năvălea prin crăpăturile autobuzului, prin sari-urile și pantalonii lor, astfel că o boare plăcută le învăluia picioarele. Toți păreau foarte entuziasmați, fremătând de parcă o forță uriașă dinăuntrul lor se străduia să se elibereze. În ciuda amabilității șoferului și a atenției de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
echilibrul. — Înainte să omori țânțarii, noaptea e neplăcută, răspunse. — Asta-i adevărat, fără îndoială, zise alt individ din public. — Mulțumesc, spuse spionul. Odată ce deschizi o sticlă de sifon, e bine să o bei înainte să se răsufle. Dar sângele îi năvăli spionului pe față. Fără să se gândească, repeta ceea ce auzise sub copacul lui Baba. Și acum își asuma meritele pentru asta! Nu avea curajul să nu facă așa. Mai târziu, se foia și se răsucea în pat. Ce voia el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
reveniră în curtea familiei Chawla. — Rămâneți afară, le strigă Sampath când le văzu apropiindu-se. Rămâneți afară până vă treziți. Știa ca vor avea necazuri. Numai că ele nu-i ascultară avertismentul. Emanând mirosul tare și brut al berii locale, năvăliră asemeni huliganilor și, întocmai ca huliganii, începură să răstoarne tot ce puteau cu susl în jos. Sampath mai văzuse bețivi din când în când, bineînțeles, dar numai o dată avusese de-a face direct cu unul dintre ei, când se pomenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mai zboară cu Airtrak. O fată în uniformă, cu părul roșu ca o pătlăgică, și o incredibilă gură de ciochistă, a dispărut câteva minute, care nu prevesteau nimic bun, pentru a-mi controla cartea de credit americană, după care a năvălit înapoi, cu dinții umezi recondiționați de o sumă consistentă. — Ce film e? am întrebat-o. A obținut informația bătând tastele cu unghiile ei roșii. — Pookie Hits the Trail, mi-a răspuns. — Zău? Și cine joacă? Îngăduitorul computer o știa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi-am pus această întrebare. Mai erau și alte motive care mă țintuiau în tăcere. E clar că stelele de cinema sunt cititori foarte rapizi. Când, după prânz, am aterizat în holul hotelului Ashbery, un adevărat trib de adulți a năvălit peste mine, în timp ce feței mele i se întâmplau deodată o mulțime de lucruri. Cineva a scuipat-o, altul a pălmuit-o, altul a înjurat-o, altcineva și-a înfipt un pumn în ea, altul i-a fluturat o ordonanță judecătorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și regulat. M-am întors. Barry Self stătea în ușa băii. Mesteca gumă. — Uite unde se duc banii tăi, John, spuse el sec, ținându-și degetul ațintit spre mine. Am trecut în goană pe lângă el și am coborât scările. Am năvălit pe ușile-n oglindă. Știam că nu s-a terminat, nu încă, în nici un caz. Talentatul Fat Paul aștepta în barul fol. Era gata. În mână ținea cu un ciorap negru. Știam ce înseamnă asta. Picioarele mele erau ca nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
era centrul vârtejului, iar el cădea spre ea, timp în care gura ei se deschidea într-un zâmbet de bun venit și se deschidea tot mai mult și mai mult, se tot deschidea, iar el cădea înspre ea și apa năvălea pe deasupra capului său și se frângea ca o crenguță. Vultur-în-Zbor s-a trezit de mai multe ori în timpul nopții, pentru că pământul era și tare, și grunjos. Simțea o mâncărime pe piept. Se scărpină somnoros și se gândia, în timp ce se cufunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe la sfârșitul lui octombrie. Am ieșit să fumez o țigară și să mă las toropit de mierea înserării bucureștene. Descoperisem atunci minunea amurgurilor, cu totul alta decât în satul nostru. Acolo asfințitul venea dintr-odată, ca și cum Dunărea înghițea Soarele. Întunericul năvălea dinspre pădure, dinspre baltă, un vălătuc greoi pogorât brusc peste sat. Rareori am trăit în sat bucuria, mirajul înserărilor. Diminețile, în schimb, erau minunate. Lumina parcă pășea temătoare peste case, peste ogrăzi, peste dealuri, peste sufletele noastre. Soarele se urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să pierzi un prematur. Eu am pierdut un prematur în tura mea. Se va întoarce, plecând de lângă mine. Va strivi țigara într-o farfurie și va deschide larg fereastra bucătăriei. Va burnița și picurii vor lovi, metalic, pervazul ferestrei. Va năvăli iarăși aburul acela de lapte și femeie reavănă. — E primul meu caz. — Înțeleg. N-aveți ce înțelege. Pur și simplu n-am știut ce să fac. S-a defectat ceva la incubator, tubul de oxigen sau altceva, și când au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fiecare literă, ca Într-o măsea afectată de carii, unde Își făcu sălaș, pregătindu-se să pătrundă până-n carnea și măduva Învățăturii lui Iisus; În schimb, starețul Pahomie și enoriașii ce se rugau În schit, simțind miros de lemn Încins, năvăliră cu mic, cu mare În clopotniță, și, smulgându-i lui Lawrence frânghiile din mâini, Îl legară fedeleș și-l duseră, Într-o căruță, la spital, unde masterandul fu supus unui tratament destul de drastic - sedări cu neuroleptice și injecții cu hormoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
răspundea fie printr-un murmur enigmatic, fie chiar printr-o tăcere adâncă, pe care vântul cel bun stârnit de nicăieri o Învăluia În fum, amestecând-o cu foșnetul nostalgic al frunzelor căzute din castani și dulcele ciripit de păsărele ce năvălea pe geam... Căzut pradă unui sentiment de duioșie, Într-o dimineață, reîntâlnind-o În fața chioșcului de dulciuri, masterandul Oliver, apropiindu-se de ea tiptitl-tiptil, Îi mângâie cu degetele sale lungi pleoapele, care, În Închipuirea lui, arătau ca niște fluturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu cele din cavou. Satanovski de la masă se suprapunea cu Satanovski Întins lângă Lily Fundyfer din cimitir. Unși cu nămol și alte ingrediente. Oare nu sfidase el legile naturii și pe Însuși bunul Dumnezeu organizând o astfel de agapă? Versurile năvăleau În mintea lui bolnavă, odată cu aburii alcoolului ce pluteau peste creierii obosiți de atâtea nopți nedormite: „Și totuși Îți cer În secunda stelară treimea perechilor tale de buze; eu sunt cruciatul căzut dintr-o țară de peste tărâmuri de veacuri confuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
reprezenta pe Noimann În chip de Bonaparte. Auzind vorbindu-se despre femei, masterandul Își exprimă opinia sub forma unui cârîit. Văzând că nu i se răspunde, Își acompanie cârâietul cu un urlet. Noimann Încercă să stăvilească șuvoiul de cuvinte ce năvăleau din gura inginerului Edward. Auzind rostindu-se numele lui Iisus, el spuse: „Nu invocați măcar numele Domnului În acest context...”. Bărbia lui Satanovski se opri pentru o clipă din mișcare. Scoțând din buzunar un pachet nou-nouț de cărți de joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
doar că, la un moment dat, zăcea lungit În dreapta femeii, simțind pe deasupra frunții o adiere rece. Apoi văzuse cum niște degete, mișcându-se lent, ca-n somn, Încercau să-i Închidă pleoapele. Apoi totul se stinsese și În sufletul lui năvălise bezna. Clipele cădeau peste trupul lui obosit, acoperindu-l Încetul cu Încetul. Timpul se lungea, secundele se colorau, luând forma unor cărți de joc ce cădeau cu nemiluita peste fața sa bolnavă. Noimann Îl simțea pe Satanovski stând nemișcat, În dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]