2,943 matches
-
persoane ale căror convingeri religioase sânt vrednice de tot respectul. Așadar, fără a cita nume proprii, am spus numai că religia moștenitorului nu e indiferentă; că numai aparținând bisericei naționale el va cunoaște însemnătatea acestui factor considerabil în viața unei nații. Am vorbit de biserica națională îndeosebi, nu de legea ortodoxă; și de deosebirile ce biserica noastră le are, nu în dogme, dar în spiritul și atitudinea ei, de celelalte biserici; am însemnat câteva liniamente ale vechei ei organizări autonome și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
o unitate în literatură, în limbă, în obiceiuri, cu atât mai sfântă cu cât nu avea a face cu meschinele rivalități politice. Un popor împărțit se iubește, într-unul unit politicește se nasc toate boalele sociale, se urăsc copiii aceleiași nații între ei mai rău decât pe străini. De-acolo idei de răsturnare, fierbere și ură neîmpăcată între partizi. A doua întrebare e: "De la care putere se poate aștepta România că-și va ține făgăduințele date? " Răspundem cu Machiavelli: De la nici una
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
elementare libertăți a conștiinței. Toate popoarele de pe lume au câte ceva sfânt și neatingibil. La unul e legea, la altul conștiința națională, la al treilea alte bunuri morale, și în acest reziduu ultim al caracterului său stăpânirea politică a unei alte nații cată să-și aibă marginea. Nici o comprimare nu se poate face în infinit, oricât de elastic ar fi un corp; nici o comprimare nu se poate urma în infinit nici asupra conștiinței unui popor. Iată dar nervul cestiunii. E ciudat însă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
să nu facă directori de drum de fier din cărciocari de mâna a treia, c-un cuvânt să nu creeze, prin încurajarea stupidității ș-a obrăzniciei, o clasă de consumatori improductivi ai sudorii frunții ei. Curățită de pătura de paraziți, nația își va veni în fire. E drept că bugetul celor două cinstite Academii de la Văcărești și de la Mărcuța s-ar cam încărca; dar, în orice caz, patrioții căpătuiți în aceste două institute nu vor mai costa nația câte 24 și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pătura de paraziți, nația își va veni în fire. E drept că bugetul celor două cinstite Academii de la Văcărești și de la Mărcuța s-ar cam încărca; dar, în orice caz, patrioții căpătuiți în aceste două institute nu vor mai costa nația câte 24 și 36 mii de franci de obraz pe an, ci mai ieftior, mai adecuat cu meritele și capacitatea multora dintre reversibilii și mucenicii patrioți. Cât despre specioasele cercetări economice ale "Romînului" ierte-ni-se vorba, dar n-am
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Cu sărituri pseudocivilizatorii, cu crearea de locuri mari în care să intre panglicari mici, cu forme goale în locul fondului, cu vorbe late în loc de știință și raționament, cu Costinești ca surogat pentru Colbert nu se regenerează și nu se-ntărește o nație. Cestiunea economică la noi nu e numai o cestiune a mișcării bunurilor; ea e mai adâncă; e socială și morală. Pentru rezolvarea ei ar trebui un moment de înălțare a inimelor la care să contribuie clasele în adevăr educative ale
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
credem, decât în același Orient, din care am făcut parte atâta timp. Numai făcând parte dintr-o mare colectivitate orientală vom putea avea perspectiva de a rezista deosebitelor râvniri pe cari le escită poziția noastră geografică. Numai apropiindu-ne de națiile Peninsulei, stabilind cu ele, daca nu alianțe, cel puțin o înțelegere bazată pe respectul intereselor comune, putem spera a face politică națională, singura care ne-ar putea conveni. Acesta e singurul mijloc pentru a pune capăt acelei politici de cumpănă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
declarate moarte de cătră teoria liberului schimb și-au dovedit mai pe urmă vitalitatea și dreptul la existență, tot astfel noua direcție critică a economiei politice i-a recunoscut balanței comerciale marea însemnătate ce are pentru viața economică a unei nații și a supus-o studiului cuvenit. Viața reală și necesitățile practice ale unui stat individual sânt mai puternice și mai durabile decât teoriile cu viață scurtă ale unei epoce care crede a putea șterge, prin abstracțiuni cosmopolite, deosebirea de interese
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Pe când un om mare aservește în adevăr toate principiile câte agită clasele unei societăți unui mare plan politic, servindu-se de clericali când sentimentul religios al poporului său cată să fie pus în mișcare; de nobilime când simțul istoric al nației cată să dea naștere unei nouă formațiuni; de liberalism atunci când forme moștenite se opun realizării-unei idei și trebuiesc înveninate prin liberalismul cosmopolit; pe când așadar un om mare zidește dărâmând, ca natura, agentul Dumnezeirii, vedem pe acest Cavour sleind toate sentimentele
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
naștere unei nouă formațiuni; de liberalism atunci când forme moștenite se opun realizării-unei idei și trebuiesc înveninate prin liberalismul cosmopolit; pe când așadar un om mare zidește dărâmând, ca natura, agentul Dumnezeirii, vedem pe acest Cavour sleind toate sentimentele generoase ale unei nații pentru a-și cocoța și mănține individualitatea la putere, agitând cestiuni naționale când ele erau mai nerealizabile decât oricând și astupîndu-le gura când există perspective de realizare; spunând neadevărul oricând și neavând nici o țintă politică clară. O țintă are în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
că va fi urmat în fine inspirațiilor politicei rusești, orice o fi fost, încheiarea convenției a rămas in suspenso. Dar d. Ristici [î]și făcuse socotelile fără resursele adversarului. Austria, până să vie tractatul, ceru să se bucure de tratarea nației celei mai favorizate, arătând că ea obținuse acest drept altcândva de la Turcia și că Serbia moștenise obligațiile acesteia. D. Ristici pretindea din parte-și că în momentul în care Tractatul de la Berlin s-a iscălit Serbia nu mai era vasală
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
încoace se datoresc aproape esclusiv unui singur om... pe care desigur d. Sturza îl cunoaște. Noi n-am fost niciodată de această părere; ba mănținem teoria generală că niciodată un singur om nu poate fi de vină la nenorocirile unei nații, că vina caută a se atribui mai totdeuna unui sistem greșit sau nepotrivit cu dezvoltarea unui popor. Dar d. Erdmann de Hahn era consecuent de-o altă opinie. Ba, din arhiva bogată a istoriei universale se scoseseră până și rațiuni
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și Nobiling, a ajuns azi coleg al partidului politic pe care foaia sa-l combătuse atâta; știm asemene că prezidentul unei republici oarecare e azi o persoană de încredere și a partidului și a Coroanei; știm asemenea că abisurile dintre nație și tron se astupă adeseori c-un portofoliu ministerial; dar d. baron îndeosebi formează totuși un caz caracteristic de convertire politică și, daca ne felicităm că principiile solide izbutesc a face atât de iluștri prozeliți, ne e totuși permis a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
legi scrise și că cine le urmează pe cele dîntîi mai nu are nevoie de cele din urmă. Ne bucurăm că, alături cu teoriile importate din câteșipatru unghiurile lumii, pătrunde convingerea că monarhia ereditară asigură mult mai bine progresul unei nații decât alte forme de guvernământ. Ceea ce dorim însă (credem că d. Sturza va găsi dorința noastră foarte justificată prin o seamă de precedente) e ca această convertire să fie deplină și pe de-a pururea. Căci - ceea ce-i ciudat în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vedere curat omenesc al justiției și al umanității, vom reproba oricând asemenea fapte odioase, pe de altă parte vom trebui să recunoaștem că, d. Brătianu culege numai roadele ce însuși le-a semănat. Nu-și bate cineva joc de-o nație întreagă zeci de ani de-a rândul, amăgind-o, stîrpindu-i sentimentul religios și de justiție, furîndu-i viitorul ei moral și material, fără să aibă a purta urmările acestei sistematice corumperi. ["CAROL ÎNGĂDUITORUL... "] 2264 Carol îngăduitorul e departe de a fi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
grele asupra fatalității sorții, asupra istoriei ca "scenă", ca joc "vechi de glorie și cădere de viață și moarte". Vorbele dacului sunt adesea sentințe gnomice: Timpul e moarte, e spațiul e luptă Și mișcarea suferință..." "Mai ușor e globul Cu națiile lui decât un fir De pleavă ce e dus de vânt." În atitudinea lui Celsus se prefigurează umbra "bătrânului" Mircea din Scrisoarea III: recurgerea la pace. "Sunt profet, Cezare" este un avertisment inoculat cu dibăcie: "numai omorând în tine acel
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
din adâncuri o scutură ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade" (Mureșanu) Nu mai există "personaje" pe acest plan regi și popoare, falnicele piramide sau simplele pietre sunt măcinate: Chiar papii mândri cu trei coroane-n cap, Păstori de nații cu strâmbă cârjă-n mâini, Pulbere-s astăzi..." În van căta-veți) Pentru a sugera sfârșitul Eminescu folosește o formulă imposibilă: "înmormântații" își trăiesc moartea: "Ce afli-n lume? Mii de generații, Popoare mândre sau obscure nații De mult peiră
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cap, Păstori de nații cu strâmbă cârjă-n mâini, Pulbere-s astăzi..." În van căta-veți) Pentru a sugera sfârșitul Eminescu folosește o formulă imposibilă: "înmormântații" își trăiesc moartea: "Ce afli-n lume? Mii de generații, Popoare mândre sau obscure nații De mult peiră și pe-a lor cenușă Trăiește...cine? ei! Înmormântații." (Rime alegorice) Timpul și spațiul este abolit într-o singură formă a neantului: deșertul, pustiul: Se pare că cerul e un palat de imperator Deșert pustiu căci Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
se naște un înger din cer aprinde / o stea / Și pe pământ coboară în corpul lui de lut"; Povestea magului...), cât și perisabilitatea materiei originare "consumată în arderi, "străluciri de-o zi", care stă la temelia faptei umane: "Păstori de nații cu strâmbă cârjă-n mâini, / Pulbere-s astăzi. / Pulbere-s chiar fiind vii" (În van căta-veți...) sau " Nici un chip pe care lumea ți-l atribuiește ție Nu-i etern, ci cu mari cete d-îngeri, de ființi o mie
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ca personaje, regii. Ei sunt sortiți pulberii: Nu e antica furie-a lui Achile, Nu este Nestor blândul-cuvântător. Aprigul Ajax Țărână-i azi, și nimic mai mult" (În van căta-veți...) Simbol al strălucirii "unei clipe", regii 21 ("păstorii de nații") măresc și mai acut discrepanța dintre zeu și om, drama efemerității faptei (zidul) în planul "microscopicelor popoare". Cetățile lor, gândite ca "piedici în calea vremii", ca mesaj al unui timp civilizator, sunt un câmp de ruine. Imaginile panoramelor sunt redate
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
mai mulți eminescologi: el figurează și în Fragmentarium, ediție îngrijită de Magdalena D. Vatamaniuc, 1981.22 Cercetătoa rea va adăuga și textul lui Eminescu care este notat pe aceeași pagină verso: "Prelegeri publice (Să le țin în Maramureș) 1. Geniul națio nal 2. În favoarea teatrului 3. Studii asupra pronunției 4. Patria română. 5. Poesia populară (p. 58). De o mare importanță este concluzia cercetătoarei: "Invocarea numelui profesorului din Beiuș ar putea servi ca document, singurul cunoscut până acum, în susținerea ipotezei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
moment în care această decizie se arată mai prielnică și mai urgentă ca oricînd? Dar... pînă la complicata analiză a maladiei, să privim, deocamdată, strada. Stă la îndemîna oricui. Și, la urma urmei, ea reflectă în mic chipul mare al nației. Nu știu dacă ați observat, dar printre pietonii obișnuiți, printre pestriții care bat tehui trotuarele, cu sacoșe sau fără, se mișcă și niște indivizi în halate vineții, hîrșite de atîta spălat (și stors), cîte unul sau pîlc, ieșiți pe poarta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să-i știe răsturnați pe dictatori, miile și miile de bucureșteni, și nu numai, care l-au înconjurat pe regele Mihai în revenirea sa din 1992, simpatia masivă și sinceră întîlnită acum de regina Ana ne îndreptățesc să credem că nația profundă n-a murit și că, în ființa ei ancestrală, n-a uitat cine este. În ciuda și în disperarea formațiunilor comuniste și neocomuniste care se succed după plecarea regelui. Slugile au fost, de cînd se știu, invidioase pe stăpîni. Iașii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
De fiecare dată, revenind, într-acolo îmi îndrept privirea: mai există?, nu mai există? Există. Dar ceva nelămurit persistă, o stare amestecînd mirarea cu încrederea, mirarea că simbolul unei Românii încă rîvnite rezistă, an de an, după 1989, încrederea că nația profundă e mai persistentă decît succesiunile comuniste și postcomuniste de după așa-zisa abdicare din 1947. Da, Carol este tot acolo, într-o țară în care îndrituitul imn regal, alungat, a lăsat loc unor marșuri impostor-hidoase compuse, parcă, de înșiși prezidenții
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care acum candizii ucrainieni dau din umeri), deci chiar și tratatul cu Ucraina îmbracă o haină de măscărici care tocmai se pregătește să intre într-un bal cu măști oricum macabre. După ce s-a ratat un moment cu care, ca nație, nu te întîlnești decît o dată la jumătate de secol, la un secol moment în care Estul făcuse implozie și cînd, cu voință maximă (dar de unde asta la "revoluționarii" din '89, școliți la Moscova?), Basarabia putea fi din nou a noastră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]