2,809 matches
-
nedeslușită, apucă mâna stăpânului și o sărută. Apoi se dădu la o parte, cu brațele încrucișate pe piept. — Da’ băieții unde ți-s? — Îs la treabă, cucoane, zise Gavril. Îs stoleri... Umbra odăii era rece și mohorâtă. Boierul simțea în nări un miros ascuțit de aer închis, de pulbere și de rachiu. Își lepădă mantaua grea și trecu în tindă, spre focul din vatră. — Te pătrunde la ciolan umezeala... zise el frecându-și mânile și întinzându-le spre flăcări. Dă, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu ochii lui mari și negri lucind prin fundul înserării, spre căsuța joasă, cu flori la fereastră, unde îl aștepta Tudorița lui Rusu. Intra încet, cu zâmbetu-i plin de lumină; nu spunea o vorbă; închidea iute ușa în urma lui și nările-i tremurau și închidea ochii, când fata, întinzând spre el mânile, se alătura, i se lăsa pe piept și-l întreba de ce-a întârziat. —Am stat târziu la cancelarie... șoptea el, lăsându-se pe marginea patului. Pe urmă, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de bucurie și nechează. Ș-apoi pornesc cu cuconu Jorj, și el calare... și ne ducem să vedem unde mai punem plugurile în primăvară, unde facem imaș, unde lăsăm fânațurile... Mă uit eu la boier - și lui i se umflă nările. Și lui i-i drag pământul negru... — Apoi, Sandule, ți-oi spune eu, grăi dintr-un colț moș Irimia Izdrail; cum nu i-a fi drag pământul de la noi? Am văzut și eu în viața mea multe locuri, ș-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în noaptea aceea, când o străjuia dorobanțul cu strașnică poruncă, iar se sui luna în creștetul cerului și i se umplu chilia de lumină. Atunci parcă se trezi ca dintr-un grozav vis, se uită în juru-i, i se umflară nările și o năvăliră aduceri aminte, căci începu a suspina și a plânge încet. Străjerul o auzi și se apropie de ferestruica deschisă. —De ce plângi? o întrebă el. — Îmi plâng nenorocirile mele... îi răspunse ea c-o voce dulce. Și gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bărbat bun - nu mai dorește decât pe cel cu coarne și cu coadă! Amândouă - și maică-sa și nevastă-sa - îl hărțuiesc de patru zile. Când vine mai ales acel ceas de arșiță al după-amiezii și Ana suflă pripit pe nări și dă la o parte întruna învălitoarea, nana Floarea prinde a se tângui cătră cineva care nu-i de față: —Vai, așa bărbat n-am văzut, și așa copil din sângele meu și din oasele mele n-am nădăjduit. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tot mai puține făclii. Apoi începu a se prevedea bruma, în poiana din față. Culi ofta, din vreme în vreme; totuși, văzând pe Vidra liniștită, avea nădejde că nu vor da peste năcaz. Acelei cățelușe îi veneau de departe, în nări, toate înștiințările. Iar curmătura fiind aproape, numai sub hochstand, orice ar fi fost acolo ea trebuia să știe. Așa ar trebui să cunoască oamenii toate, cum le cunoaște acest animal, se gândea Culi - căci vorba de mai nainte, „năcaz“, exprima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că veneau din altă parte, se părea că pe ea dădea lumea vina. A plecat, a zis Leisl. Și nu mai aud pe nimeni altcineva. Asta e o aiureală! a exclamat Mackenzie. Apoi, pentru un răstimp, a scos fum pe nări spunând că ar trebui să fie în Hamptons acum- știam eu! - dar că venea aici să-și ajute familia și... —Ssst, a zis Juan Pomădatul. Puțin respect. Mackenzie și-a pus mâna la gură. — Îmi cer scuze. Apoi, în șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
eu nu sunt chiar așa de sigură. Totul mi se părea ciudat la ea, veșmintele ei de toate culorile, râsul ei în hohote, dinții ei din aur, voluminoșii ei cercei, fără a uita de parfumul sufocant care mi-a izbit nările când m-a strâns la piept. În timp ce mă holbam la ea fără rușine, s-a pus să povestească, gesticulând de zor și vorbind răsunător, tot ce i se întâmplase de când părăsise, cu puțin înaintea noastră, cartierul Albaicin. — Mulțumesc Ziditorului zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
martora primului nostru sărut. Clădirea era tot acolo. Deși era proprietatea seniorului orașului care o păstra pentru oaspeții de seamă, un dinar mi-a deschis ușa ei. Astfel că în seara sosirii mele, stăteam rezemat la aceeași fereastră, trăgând pe nări aerul de afară pentru a regăsi în el aroma de ambră cenușie care-l înmiresmase odinioară, și pândind ritmurile muzicanților negri care, nu mă îndoiam, aveau curând să-și facă auzite instrumentele pe stradă. Atunci aveam să mă întorc spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și sosirile caravanelor, să ascult câteva bârfe. Dar, pe măsură ce înaintam, capul mi se făcea tot mai greu. Eram cuprins parcă de amețeală, pluteam în derivă, de pe o stradă pe alta, de la un suk la altul, pe jumătate inconștient, trăgând pe nări mirosul de șofran și de brânză prăjită, auzind ca într-un vacarm îndepărtat strigătele vânzătorilor care mă solicitau. În lipsa slujitorului meu înarmat, rămas la spectacolul lui macabru, măgarul începu să hoinărească prin oraș după cum avea chef și după cum era deprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ochiul din spatele copacului. Ce putere avea asupra lor? Ce avea el? Adulmecă aerul. Mirosul de nucșoară și cuișoare se înălța prin frunziș dintr-o oală de undeva. Nucșoară și cuișoare... și mai ce? Adulmecă din nou. Mirosul îi pătrunse în nări și-și încălzi calea spre creier. Da... adulmecă. Încă ceva... Își mai luă câteva notițe în caietul său. În camera de dimensiunile unei găuri de șoarece pe care o închiriase într-o casă plină de chiriași, puse la cale un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
totul rimând de la sine cu pornografia care îmi rămăsese proaspătă în cap. Patos, bani, sex, agitație - asta e, ăsta e New York-ul, e clasa întâi, e trăsnet. Eu eram mârlanul fericit din Sala Pluto, apoi a mai venit o sticlă, nările mi s-au umplut de foșnetul licorii, după care m-am trezit într-o altă sală, în mijlocul unui balamuc cumplit, și cineva m-a răsucit de umăr și am simțit umezeala și am reușit să văd gura lui Fielding spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
printre cioburile împrăștiate prin hol. Apoi se duse la closet, unde rămase vreo douăzeci de minute, după care se întoarse cu pași lipăiți, ticăind și țăcănind ca un contor Geiger. În acest moment am remarcat că avea doar o singură nară. Abuzul are obiceiul de a-ți trage una în nas, cam în felul ăsta, să vadă toată lumea. Acolo unde stau eu în Londra, la cel mai apropiat magazin care vinde băuturi pentru acasă, lucrează un tip care are o trompă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aflu în secția de proiectări din Silicone Valley. Soarele strălucește, dar nu se ridică nici un firicel de praf. Trec plin de încredere printre tehnicieni, oameni de idei și designeri, ingineri și specialiști în ajustarea detaliilor. Cineva îmi arată urechile și nările cele noi. Mă aplec deasupra unei planșete pentru a-mi da acordul cu privire la o mostră de păr pubian. Băieții care îmi țin inima sub control verifică la sânge noile mele dimensiuni. Am o întâlnire preliminară cu oamenii care se ocupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
încercând să pară drăguț, atent și binevoitor. Doar arareori lasă să-i scape prin mască o privire în care tremură licărul nesincerității. Își rafinează comportamentul. Își pune în ordine prosoapele. Îl pune pe burlac la treabă. Da, chiar și pentru nările mele înfundate, mirosul din casă s-a îmbunătățit categoric. Pentru asta mulțumesc parfumurilor Selinei scutite de taxe vamale și esențelor de baie, miresmelor tari și proaspete din hainele ei scoase de la spălătorie, onctuozității prețioase a cărnii ei și secrețiilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
folosi după mine. Oare cei din spatele meu aflaseră de existența mea? Martina se încrunta și pufnea. De fiecare dată când mă foiam pe locul meu, haina selecta o altă noxă din tolba ei. Ori era vorba de o paranoia a nărilor, ori eu exalam tot ce se poate în materie de mirosuri: scrumiere, explozii din cantina săracilor, cabine ponosite din prăvălii pornografie, unsoare de armă, vapori de alcool. Nu încape nici o îndoială că zdreanța asta și-a trăit veacul pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nimic! Am răsfoit copertele LP-urilor căutând muzică punk sau ceva de inimă albastră. Și, peste ce dau? Peste un teanc de peisaje daneze, stilizări de animale și zâne și o mulțime de vechituri metalice cu sprâncene de morsă și nări inteligent umflate. Doamne, dar ce fel de casă mai e și asta? Un timp am mai râmat și prin apartamentul de sus și am dat peste un album în care se afla o fotografie a Martinei într-un costum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aproape împlinit - pentru ca, în cele din urmă, destinul să devină palpabilitate în toată puterea cuvântului, cu un întreg sistem de vase de sânge și limfatice în subordine, și coloană vertebrală atinsă de cifoză și dantură chelită de majoritatea dinților și nări imense - care ar putea pompa aer pentru o întreagă familie și care-i devorează jumătate din față. Dar, cu toate acestea, pupila respiră pe gură, gâfâind puțin, privind gol în depărtare... o privire asemănătoare celei pe care o arunci după
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
să le de”pink”tez viața ... vreau să fiu dezordine... Data 5, ...am descoperit astăzi un dihor căruia naturaliștii au uitat să-i consemneze numele în nomenclatorul lor: timpul... noi suntem de fapt mirosul subțiorilor lui , duhoarea care-și întinde nări ca să se poată mirosi: deflorăm constant straturi, ipostaze, subsidaruri - indecidabil dacă conștient sau nu - care însă nu ne definesc, ci doar intercesează transgresarea spre o nouă dimensiune... în mod paradoxal, regăsirea înseamnă stagnare, conformism intelectual și - plasată sub stigmatul abrutizant
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
o secundă că eu fusesem neglijentă cu prinderea instalației și să mă interesez unde era sculptura zdrobită. — În sala principală de recepții, Sam, a spus Joe dintr-odată. Numai că nu am cheile. Și-a atins cu arătătorul una dintre nări. Totul e secret, da? Domnul Stronge mi-a spus să-l anunț când vii. Va veni el jos să-ți deschidă. — Chiar trebuie să fie și el? Din păcate, da. Sir Richard a spus că domnul Stronge ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ia, dar el nu voia să plece, nu se dădea nicicum dus, că avea rădăcinile zdravene, înfipte adânc în curtea casei, în glodul strămoșesc. În treacăt, voi observa cum o șuviță de sânge i se prelinge în colțul buzelor, sub nara dreaptă. Voi crede, o clipă, că transpirația adunată coboară spre bărbie și doar lumina sângerie face să pară sânge adevărat. Apoi îmi voi spune că-i chiar sânge. Cel mai adevărat și viu sânge. Mi se va face dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și inocență. Poliția plasase un agent În fața scării, iar un al doilea supraveghea piața Santa Ana, adăpostit În portalul bisericii, ca un sfînt de ultimă oră. Îi vedeam zgribuliți de frig sub ploaia deasă ce venise odată cu zorii, suflînd pe nări aburi din ce În ce mai străvezii, cu mîinile afundate În buzunarele pardesielor. Vecinii din cartier treceau la distanță, uitîndu-se cu coada ochiului prin vitrină, Însă nici unul nu se aventură să intre. — Probabil că s-a răspîndit vestea, zisei eu. Tata se mărgini să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
după care evenimentele se derulară cu o repeziciune uluitoare. Strângând În brațe cămașa de noapte, Noimann simțea că interiorul ei e umplut cu un vid viu, alunecos, ce se „evapora” În aer și-i pătrundea În corp, prin pori, prin nări, prin ochi și prin toate orificiile, Învăluindu-i Încetul cu Încetul măruntaiele, Încolțind În lăuntrul său o liniște nefirească, o Împăcare cu soarta. Și pe măsură ce această ființă „pătrundea” În el, cămașa de noapte devenea În brațele lui din ce În ce mai moale. Zvârcolindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gândul să absoarbă toată măduva din mădularul lui? Numai că Oliver a fost intransigent, rămând Împietrit la locul lui, fără să i se clintească un mușchi pe față sau prin alte părți, și femeia cu gâtul de girafă, pufnind pe nări nemulțumită, a căutat În salon un alt client. Masterandul privi, foșnind din mustăți, cu coada ochiului, spre asistență: profesorul Perjovski umbla din nou cu fofârlica, Încercând, prin argumente răsuflate, să-l determine pe Oliver să se miște de la locul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gol și dincolo de gol nu se afla nimic În afară de singurătate și de beznă. Și poate nici atât... ...Stând la masa de alături, inginerul Satanovski Își Îndreptă bărbia sa rotundă spre halbele Înșirate În fața lui Bikinski și a lui Lawrence, slobozind pe nări rotocoale de fum galben, ce se Întindeau plutind alene pe terasa plină de lume. „Eu sunt adevărul ultim și calea ce duce spre lumină”, murmură el ca pentru sine. Bikinski și Oliver, discutând În șoaptă Într-un ungher, Îl ignorară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]