12,372 matches
-
sale. îmi pare rău că nu sunt nici Sainte-Beuve și că n-am nici asemenea rezerve de venin, ca să fiu mai interesant decât sunt". Interesant din punct de vedere artistic a fost totuși Șerban Cioculescu. Și anume tocmai prin agrementul narativ al scrisului, prin umorul comprehensiv față de natura umană, ca și prin lirismul nativ care i-a permis să-i înțeleagă pe atât de diferiții și genialii poeți: T. Arghezi, I. Barbu, L. Blaga, I. Vinea sau C. Tonegaru. Citindu-i
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
Ion Simuț Romanul Plicul negru a suferit mai multe modificări, care pot alcătui o adevărată istorie semnificativă a unei construcții narative. În 1986, la prima apariție, propusă Editurii Cartea românească, textul a fost cenzurat și a apărut cu numeroase intervenții. Autorul a beneficiat de o bursă în străinătate și, exasperat de constrângerile politice din țară, s-a decis să urmeze calea
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
chiar dacă romanul s-a restrâns, sustras, acum, și acelor inițiale conecții la un mai amplu ciclu". Explicațiile sunt lămuritoare pentru cine cunoaște creația epică a lui Norman Manea și versiunea inițială a romanului Plicul negru. Autorul a renunțat la planul narativ al scriitorului Mynheer, personaj în roman, cel care problematizează, cu multe ezitări și întortocheri, posibilitatea de a spune adevărul și de a refuza compromisul. Această dimensiune a conștiinței scriitoricești și morale este suprimată, pentru că în noua ediție autorul decide să
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
singuratic și dezabuzat, Tolea devine un fel de Grobei, cu pretenții de poliglot și specialist în istoria antică și modernă. Epatarea vestimentară și verbală ține de un comportament deviant, ce ne dezvăluie treptat un bufon, numit ca atare în textul narativ. Însă clovnul, actorul, măscăriciul, Aghiuță, fanfaronul (cum mai este numit) are o identitate ascunsă, pe care ciudățeniile sale de atitudine nesociabilă le maschează bine. Bănuim de la început tristețea bufonului, care amână de-a lungul romanului, desfășurat în primăvara anului 1980
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
narațiuni, în invenția de personaje, în exploatarea unor teme tradiționale (ca, de pildă, dobândirea unei moșteniri), după cum inteligența care gândește posibilul, în contraponderea realului, nu se poate abține de la demistificarea literaturii. în Nesfârșitele primejdii presupune o satisfacție a instaurării convențiilor narative, afișate la îndemâna cititorului ademenit că are acces la secretul producerii romanului. Construcția și deconstrucția, credibilizarea și decredibilizarea narațiunii, ficționalizarea naratorului și verosimilizarea romancierului ca personaj devin un fel de joc de societate la care este invitat să participe cititorul. Nesfârșitele
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
adică epicul merge înainte, chiar dacă acțiunea se modifică, prin intervenția unui nou agent. Confuziile născute între persoane reale și personaje (fictive), dublarea identităților (George Pelimon I cu George Pelimon II; Helga balerina cu Helga biologul), fără nici o prevenire, sunt proceduri narative antrenante, aventuri romanești autentice. Sorin Titel, în Femeie, iată fiul tău (1983), lucra de asemenea cu două personaje cu același nume, dar cu destine diferite, ca într-o ecuație cu o singură necunoscută căreia i se dau simultan două valori
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
experimental numai două. Vizionăm un spectacol al invenției, al creației de viață, care face presupoziții, combinații și permutări. Calitatea esențială a epicului devine astfel ingeniozitatea. Când două personaje se numesc la fel contează, pentru a le diferenția, codul numeric (codul narativ) personal. Evenimente epice, alăturate neașteptat, se pot decupa din evoluția narațiunii: înmormântarea lui George Pelimon (care George?), cursa întârziată de furtună a avionului de București, inundațiile, Helga (care Helga?) și George (care George?) în ilegalitate sau călători în Italia etc.
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
radical direcția gândurilor. Ceea ce la nivel exterior pare continuitate și monotonie devine, la nivelul vieții interioare, discontinutate maximă, fragmentarism, suprapunere de planuri. Dacă în cărți precum Sexagenara și tânărul sau Fetița cu o mie de riduri elementele care compun pasta narativă sunt perfect macerate și nici un element exterior nu trădează "secretul compoziției" în Săpunul lui Leopold Bloom situația este oarecum diferită. De aici, caracterul său deschis experimental. Modelul Joyce este explicit, referințele la lumea reală sunt identificabile (persoanele din jurul său apar
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
multe dintre întâmplările relatate sau la care se face aluzie sunt recognoscibile în viața literară, se poate spune că romanul este un soi de jurnal sui-generis. O relatare a gândurilor celor mai intime, făcută prin procedeul dicteului automat, o pastă narativă scoasă dintr-un malaxor în care s-au amestecat de-a valma experiențe culturale, întâmplări de viață, gânduri disparate, vise, obsesii și chiar meditații asupra întregului mecanism narativ în curs de elaborare: Am plecat să cumpăr unt. M-am răzgândit
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
a gândurilor celor mai intime, făcută prin procedeul dicteului automat, o pastă narativă scoasă dintr-un malaxor în care s-au amestecat de-a valma experiențe culturale, întâmplări de viață, gânduri disparate, vise, obsesii și chiar meditații asupra întregului mecanism narativ în curs de elaborare: Am plecat să cumpăr unt. M-am răzgândit. Am cumpărat un săpun. Săpunul nu era ambalat. L-am băgat în buzunarul jachetei. Îl tot pipăiam cu mâna, îmi plăcea forma lui rotundă, alunecoasă. Apoi îmi duceam
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
cu acele persoane nu se păstrase în memorie ca legat de acele ipostaze. Același lucru se petrece și la nivelul literaturii. Fiecare carte este prezentă în mintea ei printr-un element definitoriu, care nu este, de cele mai multe ori, purtătorul mizei narative a respectivului roman. Prima uimită de aceste capricii ale memoriei este chiar Nora Iuga: " De ce tocmai săpunul lui Leopold Bloom! Și din Durell, de ce tocmai fetițele prostituate, și din Orbirea lui Canetti de ce Fischer șahistul, și din Malcolm Lowry, de ce
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
postum, în 1966, cu un studiu introductiv de Vladimir Streinu, autorul monografiei demonstrează că ele fac pasul de la sacru la magie și fantastic. întoarcerea către toposul civilizației arhaice, legendare, domeniul magicului și al misterului, este chiar substanța și temeiul artei narative voiculesciene. îndeletniciri preistorice precum vânătoarea și pescuitul, dincolo de expresia lor belică, înseamnă "căutare și urmărire spirituală", povestirile tematice subsumându-se astfel: vânătoarea magică, iubirea magică, pescuitul magic. Dus de iubirea lui fantastică, pescarul Aliman devine un "vânător de himere", Lostrița
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
o gravitate caracteristică, de către "optzecistul" Ioan Lăcustă. Distanțarea autorului de modelul ironic și literaritatea postmodernismului autohton, angajarea unei problematici substanțiale, în jurul celor câteva întrebări fundamentale, reies cu și mai multă claritate din această carte, deopotrivă trăită și scrisă. Ingeniozitatea scenariului narativ constă în chiar simplitatea lui. Prozatorul alege un spațiu urban prin care a trecut de mii de ori și care s-a impregnat în viața lui până la a-i determina cursul și a o defini. După aproape patruzeci de ani
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
în exclusivitate invenția ori rememorarea, rețeta romanescă sau pe cea confesivă. Le asociază într-un mod subtil, obținând efecte nu-numai-literare, tensiuni existențiale și implicații morale. Făcând abstracție de stilul scriitorului, tehnica cu care el ne plimbă, așa zicând, prin pădurea narativă e de invidiat: "Acum, ajuns aproape de acest capăt de viață, îmi place să-l preiau pe cel ce am fost cândva, să-l preumblu pe unde odinioară a rătăcit, să-i relev acum taine pe lângă care a trecut. Viața ta
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
adevărat). Pentru a înțelege succesul romanului, ar fi interesantă prima etapă a receptării, până la acordarea premiului și până la declanșarea scandalului. Ce s-a întâmplat după aceea nu mai contează, pentru că nu vizează câtuși de puțin romanul, ci biografia scriitorului. Forma narativă e simplă și cursivă: romanul prezintă sub forma unui jurnal reflecțiile lui Ovidiu exilat la Tomis de Augustus și uitat acolo și de succesorul său, Tiberiu. Acuza principală era că poezia sa din Ars amandi a contribuit la coruperea tineretului
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
alți scriitori ai vremii (H. P. Bengescu, L.Rebreanu, Camil Petrescu). Ca eroină, Ioana îi apare la fel de "enigmatică" precum Otilia din romanul lui Călinescu, iar într-un cadru literar mai larg, exegetul socotește că, prin "disoluția epicului" (absența unui fir narativ călăuzitor), scriitorul ar putea fi plasat și printre precursorii "noului roman". Chiar dacă nu toate observațiile de acest gen sunt convingătoare, unele suportând amendamente sau retușuri, cert este că exegetul reușește să facă o bună descriere a operei scriitorului și nu
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
și apoi doar șofer, țigan, emigrant, tată de familie și ce-o mai fi fiind. Romanul său Simfonia lupului are respirația marilor narațiuni, stilul său amintește de Michel Butor (utilizarea persoanei a II-a ca formă de obiectivare a Eu-lui narativ), Proust (rememorarea unor trăriri și întâmplări dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat), Robert Musil (predispoziția mitteleuropeană către banalul cotidian, obiectele din imediata noastră apropiere), Mircea Horia Simionescu (utilizarea numelor unor obiecte sau acțiuni ca pretexte pentru declanșarea
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
mașină petrecut atunci când protagonistul (eram tentat să scriu naratorul pentru că tot ceea ce se întâmplă în carte este legat de trăirile și gândurile cele mai intime ale acestui personaj, dar povestirea fiind făcută la persoana a II-a, există o voce narativă formală - mai degrabă este vorba de autoscopie, transferată în modul de a privi lumea de către cineva din exterior), bunicul din partea tatălui. Altfel spus personajul își retrăiește amintirile, imaginându-și că acestea i-ar fi fost povestite de vocea bunicului. Tonul
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
mai mici detalii, nimic nu este omis, de la gesturile și cuvintele celor prezenți până la gândurile proprii ale protagonistului în momentele respective. Maturul de azi retrăiește gândurile copilului de 14 ani, aflat în urma sicriului tatălui său și le transpune în vocea narativă a bunicului: "Vezi chipul tatălui tău și diferite scene pe care le-ai trăit lângă el, îl vezi vorbind cu muncitorii lui, îl vezi vorbind cu maică-ta, îl vezi vorbind cu mine, îl vezi vorbind cu vânzătoarele din magazine
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
care poate fi derulat iar și iar, fiecare nouă proiecție oferind revelarea unor detalii poate neobservate până atunci. Ca orice scriitor postmodern, Marius Daniel Popescu își privește în permanență cu un ochi critic romanul pe care tocmai îl scrie. Fluxul narativ este spart pe alocuri de considerații asupra tehnicii narative sau observații legate de cursul acțiunii. Unele dintre ele sunt foarte importante din perspectivă naratologică. Iată un exemplu de glisare dinspre întâmplare spre tehnica narativă, menit să lumineze întrucâtva felul de
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
proiecție oferind revelarea unor detalii poate neobservate până atunci. Ca orice scriitor postmodern, Marius Daniel Popescu își privește în permanență cu un ochi critic romanul pe care tocmai îl scrie. Fluxul narativ este spart pe alocuri de considerații asupra tehnicii narative sau observații legate de cursul acțiunii. Unele dintre ele sunt foarte importante din perspectivă naratologică. Iată un exemplu de glisare dinspre întâmplare spre tehnica narativă, menit să lumineze întrucâtva felul de a scrie al prozatorului: "Ai rămas în compartiment mai
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
pe care tocmai îl scrie. Fluxul narativ este spart pe alocuri de considerații asupra tehnicii narative sau observații legate de cursul acțiunii. Unele dintre ele sunt foarte importante din perspectivă naratologică. Iată un exemplu de glisare dinspre întâmplare spre tehnica narativă, menit să lumineze întrucâtva felul de a scrie al prozatorului: "Ai rămas în compartiment mai mult de un ceas, aproape adormit și te-ai gândit la tine la persoana întâi, te-ai văzut la persoana a doua, te-ai privit
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
bagajele rămase pe culoar"" (p. 165). Alte considerații vizează, din perspectivă mai mult sau mai puțin filosofică, relațiile dintre timp și spațiu sau se referă la specificitatea muncii pe calculator. Simfonia lupului este un roman foarte elaborat, plin de subtilități narative, cu pagini capabile să stârnească mari emoții sau/și de o copleșitoare delicatețe (nebunia călătoriei pe scara trenului, înmormântarea tatălui rememorată din perspectiva adolescentului, sublima bucurie din prima copilărie, când mama sa a intrat pe ușă cu prima tricicletă - " prima
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
că Dickens ar aparține exclusiv literaturii pentru copii, transferul operei lui către marea epopee a romanului fiind inoportună. De fapt, în aceste clișee de hermeneutică literară, se ascunde lipsa de interes a comentatorilor pentru ceea ce se află dincolo de palierul strict narativ al scrierilor lui Dickens și pentru investigarea elementelor profunde ale artei sale romanesti. Mai multe capodopere pencilensiene sprijină o astfel de supoziție, de la Dombey and Son/Dombey și fiul (un veritabil debut al realismului psihologic în Europa, unde personajul încetează
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
de roman-foileton, Marile speranțe nu lasă, la prima vedere, impresia unei rupturi esențiale de formula melodramei inițiatice, care îl consacrase deja pe scriitor în creațiile anterioare, precum Oliver Twist și Nicholas Nickleby. Un orfan, Phillip Pirrip (prescurtat "Pip"), e urmărit narativ - pe o traiectorie a formării excepționale - de la vîrsta de cinci ani (cînd trăiește la marginea sistemului social victorian) și pînă la maturitate (cînd îl vedem, în postură de gentleman londonez, apt să pornească și să controleze afaceri personale tocmai la
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]