3,698 matches
-
de tenis, la fel ca toate fraierele cu silicoanedin oraș. Dar se potrivea perfect cu avocatul cretin de lângă ea - acel labă-tristă de Bob Wilson, tipul clasic de la Ivy League, îmbrăcat în costum cu dungulițe și o cămașă încheiată la toți nasturii, cu o cravată cu model în relief și niște pantofi stupizi, cu șireturi și mici perforații în dreptul degetelor. Nu era de mirare că toată lumea îi spunea Whitey Wilson. Wilson nu se plictisea niciodată să amintească tuturor că absolvise la Harvard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
partea mai veche a bazarului. În zona aia erau vânzători care o cunoșteau după numele mic, În special bijutierii. Zeliha avea o adevărată slăbiciune pentru accesoriile strălucitoare de toate felurile. Agrafe de păr din cristal, broșe cu strasuri, cercei strălucitori, nasturi de sidef, eșarfe În dungi albe și negre ca niște piei de zebră, genți de satin, șaluri de șifon, pompoane de argint și pantofi, Întotdeauna cu tocuri Înalte. Nu trecuse În nici o zi pe lângă bazarul ăla fără să intre În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
i-a acoperit fața cu o ploaie de sărutări. Părul ei moale și castaniu era legat cu o fundă aurie, aproape la fel de mare ca și capul ei și era Îmbrăcată cu o haină verde, pufoasă, Împodobită cu dungi roz și nasturi purpurii. Arăta ca un brad de Crăciun pitic, decorat de un nebun. — Ți-e foame? Mami o să-ți gătescă mâncare americană adevărată În seara asta! a exclamat Rose. A pus sacoșile pe bancheta din spate, păstrând un pachet de nalbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nalbe Înainte să pornească motorul. Știi că tipul cu care tocmai m-am Întâlnit la supermarket e din Turcia? a zis Rose făcându-i cu ochiul fiică-sii În oglinda retrovizoare. Totul era perfect la copila ei; năsucul ca un nasture, mâinile durdulii, picioarele, totul, În afară de nume. Familia soțului ei voise să-i pună fetiței numele mamei bunicii ei. Cât de mult regreta Rose că nu Îi dăduse un nume mai obișnuit precum Annie, Katie sau Cyndie, În loc să-l accepte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Din când În când, se duce la vechea ei casă, ca o străină care știe fiecare detaliu al unui loc dintr-un déjà vu. Pe drum cumpără Întotdeauna caise uscate, preferatele lui. Odată ajunsă acolo, face puțină curățenie, coase câțiva nasturi, gătește câteva feluri de mâncare, Întotdeauna preferatele lui și face ordine prin casă. Nu că ar fi cine știe ce de strâns, fiincă e un bărbat care păstrează curățenia. În timp ce mătușa Banu muncește, el o privește din apropiere. La sfârșitul zilei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
n-a mai fost loc acolo, Într-o școală din Istanbul În grija câtorva hocahanim, unii binevoitori și atenți, alții distanți și severi. Ca toți copiii de acolo, a fost Îmbrăcată Într-o rochie albă și o haină neagră, fără nasturi. Erau acolo și băieți și fete. Băieții erau circumciși și tuturor copiilor li se dădeau nume noi. Așa s-a Întâmplat și cu Shushan. Toată lumea o striga acum Shermin. I se dăduse chiar și o poreclă: 626. — Ce-i de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-i smulg În plină stradă primul ei sutien, a cărui prezență o ghiceam pe sub bluza albă. Maryse nu purta sutien și Îi vedeam sînii cînd se apleca să mă ajute să fixez trepiedul camerei cu pietre. Avea niște rochii cu nasturi În față și nu le Închidea chiar pînă sus. De Îndată ce putea, Își scotea sandalele și umbla desculță. Nu eram Încă marele perturbat sexual ce aveam să devin mai tîrziu, după cum mi-o reproșau diverse femei - „dragul meu François, nu țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dungă - doar văzusem afișele filmelor cărora Centrala catolică le atribuia cota 5: “Vă rugăm să vă abțineți să vedeți acest film“. Cum aș fi putut presupune că cele două fete zîmbitoare care stăteau la soare În rochițele lor Închise cu nasturi pînă sus erau de fapt niște redutabile consumatoare de bărbați? Ideea că suma de bani destinată „sticlei“ ar putea servi la altceva decît la plăcerea de a bea șampanie nici măcar nu-mi trecuse prin minte. Am inventat nu mai știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și, pentru Întîia oară În viață, o mînă de femeie luă locul mîinii mele și reuși să facă să crească, dincolo de dorințele mele cele mai nebunești, volumul unui sex pe care credeam totuși că-l cunosc bine. Virginia Își descheiase nasturii rochiei pînă În talie și Își dăduse jos sutienul, după cum făgăduise. Îmi dăruia pieptul ei, Îmi oferea sînii, primii sîni de care se apropia gura mea de la Îndepărtata mea Înțărcare! Eram strînși unul Într-altul pe aceeași banchetă și, În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dispoziție cît să-l mai văd strălucind o ultimă oară În mîna mea, temîndu-mă că sora mea se va Întoarce pe neașteptate, l-am strecurat sub haina tatei, În buzunarul de la piept, lîngă inima care nu mai bătea. Am desfăcut nasturii hainei ca să fixez mai bine agrafa capacului la marginea buzunarului și mi-am dat seama că mama pusese deja În acel buzunar Parkerul din argint cizelat pe care i-l oferise cu cîțiva ani În urmă de ziua lui. Stiloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
într-o doară fără să mă mir, cu o seninătate inocentă, așa fac mereu... De ce? s-a amuzat persoana, oarecum nedumerită. Nu știu, am ridicat eu din umeri. Așa se nimerește. Acesta e adevărul și în privința lucrurilor mai importante ca nasturii de la jachetă, pentru că totul se reflectă la scară mică sau mare, în acest univers, totul are o corespondență și o oarecare relevanță, la un moment dat. Acesta e un răspuns care conține adevărul vieții: așa se nimerește... adică nu neapărat
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
politesse, dezvelind o gaură acolo unde incisivii de sus ar fi trebuit să fie. Porfiri era conștient de greutatea pe care această onorabilitate afectată o avea asupra omului. Noul venit purta o veche haină neagră cu cusuturile desfăcute și cu nasturi lipsă. Se înclină vag în direcția lui Profiri, deși ochii lui umezi erau evazivi. ă Domnia voastră, permiteți-mi privilegiul de a mă recomanda. Sunt consilierul titular Ivan Filomonovoci Lebediev. Domnia voastră, repetă el, permiteți-mi onoarea - ah! Se opri neconsolat. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fost arestat, precum și să instrumneteze cazul în fața curții. Conform procedurilor, acesta era superiorul lui Porfiri, relație pusă în evidență și de înălțimea sa impunătoare. Aranjat și fercheziut, Liputin impunea respectul necesar, iar fiecare fir de păr, fiecare tiv și fiecare nasture se aflau la locul lor. Pe lângă acesta mai erau prezenți cei doi martori oficiali ceruți de noile legi, în cazul de față general maiorul Voloconski și consilierul de stat Iepancin, doi domni pensionați, fiecare îmbrăcat acum, cum se cuvine, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fier care cobora spre subsol, dar niciunul dintre atelierele pe care le vedea nu aveau acea configurație. Un grup de tineri ofițeri de cavalerie, amețiți bine, se făcu auzit în apropiere, făcând glume deocheate. Lumina felinarelor se reflecta rece în nasturii și decorațiile de pe mantalelor lor, iar Virginski le recunoscu în voce și în rânjetul vulgar aceeași poftă aspră care îl atrăsese odată și pe el la Fraulein Keller, în compania unui grup similar. Poate, făcu el legătura, se îndreptau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Nu te mai pot asculta, pleacă, te rog! Sam bău restul de vin, apoi Își mai turnă un pahar și Îl sorbi cu poftă. Stinse lumina, dădu drumul la muzică și Încercă din nou să o sărute, În timp ce-i desfăcea nasturii hainei. — Pleacă! spuse Kitty, gândindu-se că ar trebui să cheme portarul sau pe altcineva, ca să o salveze. Simțea că nu mai poate controla situația asta. Se lăsă brusc moale ca o păpușă de cârpă, uitându-se dincolo de el, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
curioasă, fără să spună nimic. Nu mai era tânără, dar nici în vârstă. Avea mâini puternice, de spălătoreasă, șolduri promițătoare și părul roșu; roșul oxizilor de fier. În tinerețe fusese, probabil, chiar frumoasă. Purta o rochie de cânepă aspră cu nasturii desfăcuți la piept, încât i se zăreau umerii și sânii, ce fuseseră odată pietroși, cu siguranță, dar cu timpul își mai pierduseră din obrăznicie, fără să-și piardă și provocarea tulbure pe care o aruncau bărbaților. Tăceam stânjenit. Vroiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să uit de scuze. Am rămas în lumină, cu ochii la rochia ei de cânepă desfăcută la piept și simțeam o căldură plăcută topind jena pentru cele întâmplate. La un moment dat, înțelegând motivul liniștii mele, și-a încheiat grăbită nasturii. Dar am știut în clipa aceea că voi reveni în casa Martei. Și poate și ea a știut. Ceva ca o provocare tăcută ne apropia acum. — Cum te cheamă? am întrebat-o, ca să nu plec fără să-i știu măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă deschizi la pantaloni?” În prima clipă, n-a înțeles. Apoi s-a înfuriat. A crezut că domnul distins și cherchelit își bătea joc de el și n-a gustat gluma. A scos un briceag, apropiindu-se să-i taie nasturii pantalonilor ca să-l învețe minte, ceea ce l-a speriat, firește, pe domnul distins și l-a silit să se lipsească de serviciile marinarului și chiar să se apere. Din pricina unei pete de ulei, Nelson a alunecat, a căzut pe briceagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ținea de ceilalți fără să se amestece totuși cu ei. Rămânea puțin mai departe și asculta; absent, ca praful pe mobile. Nu vorbea aproape cu nimeni. Își strânsese în cameră, într-o cutie veche de conserve, tot felul de fleacuri, nasturi, agrafe, penițe, ace, de care, zicea, putea să aibă nevoie într-o zi și se supăra foc dacă îndrăznea cineva să-i scormonească prin ele. „Feriți bijuteriile Coroanei”, râdea Mopsul, țuguindu-și buzele otrăvite. În general era lăsat în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de a vedea un zeu degradat și descheiat la pantaloni, arătând o grijă divină rușinoasei sale podoabe. Încerci să fii cât mai discret în acest timp ca să nu-l stânjenești pe Jupiter cu muritoarea ta necuviință. El își încheie ultimul nasture, apoi se spală pe mâini și se examinează în oglindă. Tu aștepți, desigur. Nu se cade să vă reflectați amândoi în aceeași oglindă, fie și acolo. Riști să fii fulgerat de divinitatea lui. A fi muritor de rând îți impune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Doctore, când vrei să-ți sculptez bustul?”, l-am întrebat rânjind pe Aristide. „Sau nu mai dorești?” Simțeam nevoia să-l umilesc în fața Martei. Asta mă răzbuna. „Încheie-te, vezi să nu răcești”, și cu țeava puștii i-am arătat nasturii de la pantaloni, după care m-am întors spre poartă. O cioară dormea în vârful gutuiului. Am ochit-o, am tras, cioara căzu între urzici, însângerată. Am apucat-o de o aripă și am azvârlit-o spre Marta: „E cadoul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ușor, exact ca acela al lui Belbo, și Întrebase dacă era englezesc, Belbo răspunsese că era englezesc, marca Burberry, și Începuse din nou să citească. „Sunt cele mai bune“, zisese domnul, „dar ăsta e chiar foarte frumos, pentru că n-are nasturii aceia aurii care prea sar În ochi. Și, dacă-mi permiteți, se asortează bine cu cravata aceea bordò“. Belbo Îi mulțumise și deschisese din nou ziarul. Domnul continua să vorbească cu ceilalți despre dificultatea de a asorta cravatele cu sacourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
I se lansa un apel să ia legătura cu polițiștii. Ceilalți pasageri Își aminteau În mod foarte limpede de bărbatul care lăsase valiza. Trebuia să fie un individ care stârnea bănuieli de la prima vedere. Avea un sacou englezesc albastru, fără nasturi auriți, o cravată bordò, era un tip taciturn, părea că vrea să treacă neobservat cu orice preț. Dar lăsase să-i scape că lucra la un jurnal, sau la o editură, pentru ceva În care era vorba (iar aici opiniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
felul de restaurante: thailandez, mexican, italian, grecesc, indian. Ba chiar și unul rusesc. Wakefield Își termină toaleta și se Întoarce În cameră. Își pune pantalonii și o cămașă curată și o privește pe Maggie cum Îl privește. CÎnd ratează un nasture, Îl Închide ea. Stă atît de aproape Încît el simte cum căldura ei animală Îi inundă trupul. Parfumul ei Îi e cunoscut și Își imaginează cum ar fi să știe ce senzație dă la pipăit pielea ei. Apoi, ea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cei cîțiva miliardari care muncesc pentru Companie. Ideea unui miliardar muncind orice este dincolo de puterea de Înțelegere a lui Wakefield. Un miliard este de ajuns bănet pentru leneveala cîtorva generații, cel puțin. Cămașa Îi e prea strîmtă, Îi lipsește un nasture pe burta rotunjoară care pare nelalocul ei pe un om altfel atît de slab. Ochelarii lui groși, cu rame de oțel, sînt năclăiți. — Paulee, șoptește Maggie. Pilotează avioane. Fustangiu. Paulee bagă de seamă că Wakefield Îl studiază pe Frakas care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]