1,521 matches
-
de Chopin. Un bărbat care știe cine e Roșcova și e Îngrijorat fiindcă Îl persecută pe băiatul lui nu e un bărbat adevărat. Așa gîndea și simțea Susan, mai frumoasă și mai fermecătoare decît toate celelalte mame, fiindcă vorbea cu naturalețe o spaniolă presărată cu cuvinte englezești; așa se gîndea Julius și, Într-una din puținele clipe de repaos, cînd nu-i prindeau o medalie În piept, i-l arăta cu o mișcare a capului pe băiatul acela fără mamă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Ashling. Și deja am udat o pereche de pantaloni. — Cum se comportă părul? —Vezi și singur, spuse ea și făcu o piruetă. Pentru multe alte femei, această mișcare ar fi părul provocatoare și felină; dar ea o făcuse cu o naturalețe atât de caldă, încât inima lui tresări. —Și urechea? Care ureche? întrebă Ashling vesel, după care ridică paharul cu șampanie. Noroc! Acum circulați, vă rog. Lisa și-a petrecut seara primind felicitări. Petrecerea era un triumf: toată lumea venise. O căutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
își păstrează toată prospețimea. Orice grație este un avânt, o bucurie a înălțării. Mișcările grațioase, cu ondulațiile lor, dau impresia de planare deasupra lumii, de zbor ușor și imaterial. Spontaneitatea lor are ceva din ușurința unei bateri din aripi, din naturalețea unui zâmbet și din puritatea unui vis de primăvară. Nu și-a găsit grația în dans forma cea mai vie de realizare? În sentimentul grațios al vieții, aceasta este simțită ca o tensiune imaterială, ca un flux pur de vitalitate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de Agrippa Postumus, pe care l-au surghiunit anul trecut. Scuipă în lături: — ăla se juca de-a pescarul, ăsta face pe derbedeul. Își dă seama că se comportă imprudent, dar nu se poate stăpâni. — Și o face cu atâta naturalețe, de mă întreb uneori dacă nu are cu adevărat suflet de golan. — Întotdeauna e loc de mai rău, murmură încordat germanul. Adaugă cu jumătate de gură: — Este totuși curajos pe câmpul de luptă. L-am văzut cu ochii mei. Faptul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scrierile sale. — Nu!? întreabă ironic împăratul. Nu! replică ea cu duritate. A fost doar un poet erotic. — Și asta e moral pentru tine? tună vocea principelui. Femeia nu se lasă impresionată de tonul lui amenințător. Din contră, declară cu o naturalețe dazarmantă: — A pus în versuri ceea ce facem cu toții la adăpostul nopții și al intimității, dacă-ți mai aduci aminte din tinerețe. Paterculus îi soarbe extaziat cuvintele. Flaminul încearcă dis perat să o calmeze: — Lasă, dragă, lasă... Se întoarce rugător spre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Înainte dumneata te uitai la mine ca și cum aș fi fost un ci devant. Cine trăiește În trecut? Dumneata, care ai vrea să dăruiești acestei țări ororile secolului proletar și industrial, sau eu, care vreau ca biata noastră Europă să regăsească naturalețea și credința acestor fii de sclavi?” „Isuse”, șuieră Amparo, cu răutate, „știți și dumneavoastră că-i un mod de a-i face să stea liniștiți...” „Nu liniștiți. Capabili să cultive În continuare așteptarea. Fără sentimentul așteptării nu există nici măcar paradisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ciudate: o eșarfă pe umeri și în jurul gâtului și două degete de la mâna stângă, inelarul și cel mic, legate împreună. Dar nimeni nu privea cu atenție, căci gesturile sale erau foarte naturale. Și, după cum vor fi de acord toți magicienii, naturalețea în astfel de situații te face invizibil. Se convinse că nu fusese urmărit și, mulțumit parcă de acest lucru, își reluă drumul către locuința sa. Pe stradă, mai puteau fi văzuți alți câțiva oameni îmbrăcați tot în trening și doi-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și o văzurăm zâmbind în același timp în care-i văzurăm părul ca o țesătură aurită învolburându-se precum o spumă care-i mângâia gâtul, între gulerul bluzei și pielea dezvelită. Se opri după aceea în fața rămășițelor steagului, aranjă cu naturalețe florile veștejite într-o glastră, șterse cu un aer indiferent tabla și versurile neterminate, apoi îi zâmbi primarului care stătuse nemișcat, furat de acest surâs de 20 de ani, în timp ce în cel puțin cincisprezece locuri oamenii își tăiau gâtul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
urmăresc cu privirea mișcările picioarelor scurte, unul dintre ele flutură puțin în urma celuilalt la fiecare pas, atât de ușurel merge, parcă ar fi fost binecuvântat de ursita mersului, și nu doar el, toți oamenii din jurul meu își mișcă cu multă naturalețe mâinile și picioarele, de parcă s-ar fi născut din mers, numai Udi al meu, la trei etaje deasupra mea, zace nemișcat, și din nou teama îmi ridică un nod în gât, nu pot să mai înghit bucățica de croissant mestecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
imaginați toate astea ca ducând unilateral către concluzia „bărbații sunt niște porci“... Nu, Smith nu are o teză. Reușește să evite capcanele în care a căzut cu Dinți albi. De data aceasta, îți sar în ochi frumusețea construcției, complexitatea personajelor, naturalețea dialogului, ironia de roman eduardian... Dialogul intens dintre cele două femei nu e altceva decât o oglindă fidelă (spre deosebire de cele două deformatoare atunci când femeile sunt separateă a imaginii reale a celor doi soți... Un Howard care, cu 30 de ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
socialiste, acest aspect al serii mi se părea tare plăcut. I-am întâlnit privirile lui Sebastian peste coafura impecabilă a lui Geneviève. Mi-a zâmbit. Între timp, Belinda saluta pe toată lumea, captând toată atenția asupra corpului ei slab, cu o naturalețe îndelung exersată. Ca și Suki, avea părul blond șuvițat prins în vârful capului: purta o rochie albă fără bretele, din lycra, care venea atât de strâmtă pe corp încât arăta orice denivelare și orice formă care, în cazul ei, însemnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Îți era și greu să-ți imaginezi că aceasta ar fi o stradă principală. Suferise și ea o serie de schimbări, căci orașul Înghițea hulpav din ce În ce mai mult. Și aici strada principală fusese concepută destul de frumos și nu chiar lipsită de naturalețe. Peste drum se afla În construcție un supermagazin cu garaj la subsol. Nu avea aici un rost să mă tot Întreb dacă era pentru că se dovedise foarte descurcăreață sau pentru că pur și simplu așa i-a fost norocul. Eu, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
răsucite ale fetei, apărea la fel de lipsită de expresie ca o carapace de rac de mare. Fata era forțată să stea Într-o poziție imposibilă... Fotografie greu de Înțeles... Nu se descifra nimic obscen, nici un stimul sadic, ci numai lipsă de naturalețe, ceva straniu... aceeași senzație pe care ți-ar provoca-o niște flori aranjate cu cozile În sus. Dacă trebuia să găsesc și o parte bună a fotografiei, atunci aceasta nu putea fi decît cooperarea ciudată a modelului. O Înțelegeam pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
da...! Da, că, dacă l-au luat, îl și pot aduce. Bine, fata mamei! Te pup! Ai grijă de tine! - Da, mami, am grijă mare, stai liniștită. Și eu te pup și te iubesc! promise Iuliana, încercând să dea vocii naturalețe și oftând dureros de adânc imediat ce închise telefonul. Iuliana era pregătită să plece. Își făcea planuri de dialog, acasă, cu mama sa, când a sunat telefonul introdus deja în geantă. L-a căutat în grabă, tare mult îngrijorată și chiar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
spuse Laura, privindu-l adânc în ochi. Tainicele cărări ale iubirii - Este perfect. Felicitări! Ia-mă la braț și spune-mi... în ce direcție facem primii pași, te rog? Nu a mai fost nevoie de cuvinte. Laura a primit cu naturalețe brațul oferit, a arătat cu bărbia direcția de mers dorită și, foarte curând, strângea fericită acel braț cu ambele mâini. Se simțeau bine împreună. Vorbeau cu lux de amănunte despre Sinaia și istoria sa, priveau, se opreau să admire câte
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
noastră până la o extremă aproape comică. Reporterul știe dinainte întrebarea exactă, prezentatorul știe dinainte textul memorat de reporter, astfel încât totul arată extrem de fals, ca o piesă de teatru. Nu trebuie să învățăm totul pe de rost și să ne pierdem naturalețea, ci trebuie să știm despre ce vorbim și să fim pregătiți pentru întrebările care vin din redacție. Oricum, cert este că, indiferent dacă știi sau nu ce urmează să te întrebe prezentatorul, există câteva reguli cu privire la modul în care trebuie
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
cu palma peste frunte, nu face gesturi nepotrivite. Un surâs subtil care arată că ți-ai înțeles greșeala este suficient. Uneori nici acesta nu este recomandat, mai ales dacă subiectul live ului este sobru sau grav. Treci peste greșeală cu naturalețe și ea va fi uitată. De cei care te privesc, pentru că pe tine te va urmări încă o vreme. 16. Când live-ul va fi înregistrat și folosit ulterior ca beta în jurnalele următoare, nu da bună ziua, bună seara sau
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
fel de ritm, ci și pentru că nu detectezi vreo atmosferă, vreun stil regizoral, vreo pregnanță a poveștii sau a unei interpretări. Totul e extrem de plat, de lent, de ne-natural. Sunt foarte puține momente când filmul capătă un pic de naturalețe, cum e secvența de la restaurant, dintre Victor Rebengiuc și Dragoș Bucur, însă în majoritatea timpului ai impresia că ești acasă și vezi un serial pe Romantica sau pe Acasă TV, a cărui acțiune are loc, pentru diversitate, într-o agenție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
sânge ? Oare a fost necesară o transfuzie ? Și durerea ? Cum a suportat durerea ? Cât mai trebuie să aștepte ? Așteptarea asta chinuitoare în fața unei uși închise, fără o vorbă din partea nimănui..." Cursul gândurilor Dorinei se îndreaptă fără voia ei și cu naturalețea vârstei, spre cotidian, spre preocupările și obligațiile, spre prieteniile ei și mai ales spre iubirea ei : "Conceptul tezei, trebuia să îl termin azi... Oare o să mi-l mai primească ? Mâine la prima oră trebuie să îl depun și mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe-aici, nu-i așa ? Mă întreb ce poate căuta aici pe vremea asta o doamnă ca dumneavoastră, îmbrăcată ca pentru o plimbare în oraș ? Dora nu răspunde nimic. Întrebările străinului sunt foarte logice. Acesta continuă să îi vorbească cu naturalețe, ignorând că ea nu răspunde. Se comportă de parcă ar cunoaște-o de când lumea. Nu vă este foame ? Am găsit la bufetul gării, care tocmai se închidea, o franzelă și niște cașcaval iar în rucsac am o sticluță de horincă maramureșeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se mulțumea s-o privească în timpul vizitelor pe care le făcea ea, însoțită mereu de Ștefan, apărătorul, vizite protocolare, pline de ceva fals, ea apărea mereu cu piese vestimentare noi, micile-mari câștiguri pe care încerca să le expună cu multă naturalețe. Carmina o studia înciudată, părea la fel de nevinovată și asta o scotea din minți. Prefăcuta, prefăcuta, murmura pentru sine și nu reușea să-și desprindă privirea din ochii Elenei. Abia în primăvară se împăcă sufletește, cumpără un buchet de toporași din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Fetele au simțit-o plecând și râd, fac glume deocheate pe seama e. "Cumnata" s-a supărat și a hotărât să-și ia fratele înapoi. Mâine îi va cere nerușinatei fotografia. Gata, nu mai sunt rude. Carmina le invidiază simplitatea și naturalețea. Simte în fiecare dintre ele o Elena purtând în pântece un rod neștiut. Aproape regretă că nu poate fi ca ele. Într-o seară la masă, tatăl rostește spășit: N-ai învățat să-ți cultivi răbdarea. Carmina tresare, îl privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
alt loc, sub o altă intensitate și jocul cu nodulul dureros părea s-o excite. Singura atentă, receptivă la toate, cu ochii mari deschiși, Sidonia observă schimbarea intensă a Carminei, paloarea, scăpărările irișilor ce aduceau a om hăituit și, cu naturalețe, stăpână pe ea, stopă discuția privitoare la viitorul celor doi soți. Mai important, nu-i așa, este momentul de față, de fapt am venit să stabilim de comun acord ziua când se vor căsători copiii noștri. Ce spuneți, peste trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Într-o lume românească unde jurnalismul de telepubelă face ravagii prin mintea oamenilor, autoarea cărții Urât mai trăiți, domnilor! e un jurnalist redutabil, de excepție. Și ce spune, Domnia Sa, despre bunul jurnalist? Citez: "Pe lângă pregătire strict gazetărească, tehnică, talent, fler, naturalețe, comportament empatic, bunul jurnalist trebuie să fie un om de cultură, o minte deschisă, cu vederi largi, cu sensibilitate, umor, apetit pentru noutatea de valoare. Dacă are discernământ critic și caracter pe lângă toate acestea, ar fi super, cum spune generația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Aceasta este însă o „rezolvare” de excepție și numai la nivel de individ. Soluția rațională și corectă, la scară națională, este participarea responsabilă la treburile comunitare și globale. Și ar mai fi ceva. Uităm prea ușor, sau chiar ignorăm cu... naturalețe, că primul „act” al globalizării (în cadre strict spirituale) a fost scris de creștini. Uităm tocmai noi, poate cei mai bisericoși est europeni! Prin învățătura lui Iisus (preluată de apostoli), „neamurile” (popoarele) au fost chemate să mărturisească credința în Dumnezeu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]