2,024 matches
-
la practica religioasă, când sinagogile, casele și magazinele evreiești sunt distruse și se anunță zile sumbre pentru evrei nu numai în Germania, ci în toată Europa. Ei își inserează răspunsul în paradigma Legământului. Orice istorie este sub egida lui Dumnezeu, naziștii înșiși fiind instrumentele Lui. Ahiezer din Vilnius îi consideră pe evreii reformați responsabili de ceea ce se întâmplă. Cât despre Elhonon Wasserman, el incriminează îndepărtarea de Tora, asimilarea, sionismul ca act de normalizare și de sfidare față de religia lui Dumnezeu. Amândoi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
asemenea momente omul are în primul rând datoria de a se întoarce către Tora, care potolește durerea. Cu cât puterea răului pare să se întindă, cu cât pedeapsa este mai grea, cu atât suntem de fapt mai aproape de Izbăvire. Astfel, naziștii, sioniștii, ereticii, asimilații și evreii reformați ar fi instrumentele proiectului divin de mântuire. Nu acuzase deja același Wasserman socialismul și naționalismul că sunt două forme de idolatrie care, s-au combinat pentru a da naștere național-socialismului? De fapt, în mediile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și-o punea Berkovits era dacă după genocid credința evreiască în Dumnezeul istoriei mai avea vreun sens. Or, pentru el, Soluția Finală fusese o tentativă de a-l detrona pe Dumnezeu. Afirmarea prezenței lui Dumnezeu în istorie era antiteza renunțării naziștilor la valorile umane universale. Ei înțeleseseră că destinul acestui Dumnezeu era inseparabil de destinul evreilor. Natura existenței evreiești era o mărturie profetică împotriva degenerării morale a ființelor umane și a națiunilor. Auschwitz nu arătase doar ce era omul capabil să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
că crede în Dumnezeu, dar la fel ar fi și să spună contrariul 15. N-au fost puțini, după genocid, gânditorii care au refuzat să-și întemeieze credința pe o abordare tradițională a lui Dumnezeu. Refugiat german care fugise de naziști și devenise canadian, teolog, Emil Fackenheim, în scrierile sale din anii 1968-1970, în special în cartea tradusă în franceză La Présence de Dieu dans l'histoire, reeditată cu titlul Penser après Auschwitz, se arată de acord cu Rubinstein asupra faptului
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
contribui, poate, la îndepărtarea ornamentelor teologico-religioase cu care a fost înzorzonat și la recuperarea statutului de realitate născută din barbaria umană, mereu reproductibilă. Note CAPITOLUL 4 O izbăvire laică? Shoah, Israel și evreii În anii de după război, evreii victime ale naziștilor nu au scăpat în Israel de grila de lectură generală care împărțea populațiile din Europa în eroi și colaboratori. Rapid, genocidul, numit în acea epocă, după cum am văzut, "distrugere", focalizează disputele politice, fiecare parte apropriindu-și eroii și lăsând adversarilor victimele
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
se lovește de puternice reticențe din partea partidelor de opoziție și a populației. Legea este până la urmă ratificată în 1952, și se stabilesc relații diplomatice cu Germania. Knesset-ul a votat încă din 1950 o lege privind procesele care trebuiau intentate naziștilor și colaboratorilor lor și a instituit în anul următor o zi de comemorare a Holocaustului. Urmează procese ale evreilor acuzați de colaborare cu naziștii, care duc la o criză politică și la schimbarea guvernului. Naționalizarea Canalului Suez de către Nasser în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cu Germania. Knesset-ul a votat încă din 1950 o lege privind procesele care trebuiau intentate naziștilor și colaboratorilor lor și a instituit în anul următor o zi de comemorare a Holocaustului. Urmează procese ale evreilor acuzați de colaborare cu naziștii, care duc la o criză politică și la schimbarea guvernului. Naționalizarea Canalului Suez de către Nasser în 1956, campania din Suez, precum și plecarea forțată a evreilor egipteni contribuie la consolidarea locului ocupat de amintirea Holocaustului în presă și în discursul politic
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
prin referiri la Saddam Hussein, Yasser Arafat și la arabi în general în termeni preluați din perioada Holocaustului și a celui de-al Doilea Război Mondial. Arafat capătă, o dată în plus, rolul unui nou Hitler, iar palestinienii pe cel al naziștilor; solicitarea acestora de a avea un stat independent este considerată drept încă un pas spre exterminare, iar recunoașterea pe care le-o acordă Rabin la Oslo drept o trădare. De altfel, opoziția răspândește o fotografie în care acesta din urmă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
înfățișau copii cu brațele ridicate și steaua pe piept, inspirate din celebra fotografie a băiatului din ghetoul Varșoviei, atât de frecvent reprodusă ca simbol al persecuției, scrierea numărului din cartea de identitate pe antebraț, care trimitea la cel tatuat de naziști pe antebrațul deținuților din lagărele de concentrare, urcarea cu forța în autobuze, târâți de soldați, s-a folosit totul pentru ca autoritățile care-i expulzau să fie percepute ca naziști, iar ei ca niște victime nevinovate. Ariel Sharon, întruchipându-l pe
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
folosit totul pentru ca autoritățile care-i expulzau să fie percepute ca naziști, iar ei ca niște victime nevinovate. Ariel Sharon, întruchipându-l pe noul Hitler sau pe șeful unui nou Judenrat (aluzie la consiliile evreiești, de tristă celebritate, create de naziști în ghetouri), a căzut în capcana retoricii de care propriul său partid abuza în trecut atunci când, la manifestații, membrii lui numeau Judenrat guvernul lui Y. Rabin. Recuperarea politică a Holocaustului și a arsenalului său simbolic, odată realizată, se banalizează și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
-se ei înșiși victime ale sionismului, resping victimitatea inamicului. Odată cu consolidarea OEP începând din anii 1970, începe să se elaboreze o prezentare a genocidului în publicațiile subvenționate de această organizație, prezentare în care se cristalizează denunțarea colaborării între sioniști și naziști. Textul cel mai important din acest punct de vedere este lucrarea de doctorat a lui Mahmud Abbas (pe numele său de război Abu Mazen), publicată în 1984, care tinde să cauționeze această teză și care, citându-l pe negaționistul Robert
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de transferlllll semnat de liderul sionist Haim Arlozorov și de guvernul german în 1933 pentru a facilita emigrația evreiască în Palestina. Această acuzație urmărește, bineînțeles, să contrabalanseze accentul pus de sioniști pe colaborarea între muftiul Ierusalimului Hajj Amin al-Husayni și naziști 17. În fapt, această contra-imagine anunță paralelismul construirii reprezentărilor despre Holocaust și tragedia palestiniană Nakba. Cuvântul însuși, care evocă traumatismul major al fondării statului Israel, al exproprierii și expulzării masive a palestinienilor, înseamnă pur și simplu "catastrofă", coincizând cu una
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
el declară: Există în cuvântul "boicot" o conotație sinistră și insuportabilă de care virtuoșii birocrați din consiliul de administrație de la Paris-VI și-ar fi dat seama dacă ar avea cât de cât memorie și cunoștințe. Pe 1 aprilie 1933, naziștii au decretat, pe tot teritoriul Germaniei, boicotul firmelor și comercianților evrei. Pe ușile și vitrinele fiecărui magazin evreiesc au fost afișate sloganuri incalificabile și cuvinte de ordine: "Nu cumpărați de la evrei", "Evreii sunt nenorocirea noastră""23. Mai aproape de noi, în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și virtuților lui se impun apoi ca o constantă a discursului public evreiesc, în ciuda unor voci disonante ici și colo. În anii 1970, în timp ce evreii caută să dea un conținut iudaismului lor, Franța își înfruntă trecutul vichyst și colaborarea cu naziștii, contrazicând mitul unei Franțe rezistente. Memoria în formare a genocidului împinge, totodată, la reevaluarea regimului de la Vichy și a rolului jucat de antisemitismul francez în anii 1930-1940. În acest context este realizat un film ca Le Chagrin et la Pitié
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
al perenității acestei memorii, funcționează cu dificultate dacă nu face conexiunea între vii și morți pentru ca genocidul evreilor să poată dobândi valoare de experiență a răului absolut pentru toți: aici se poate naște empatia față de bărbații și femeile exterminați de naziști. Această necesară istoricizare i-ar elibera pe evreii înșiși de povara prea grea a datoriei de memorie. Aceasta ar fi asumată de istorie, iar ei nu ar mai avea decât să-și amintească. De această eliberare depind, în parte, normalizarea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lumea evreiască. Argumentația ei submina miturile celor care se confruntau cu ea, construite pe distincții nete între bine și rău, oroare și banalitate, nazism și umanitate, călăi și victime, cei care aveau puterea și cei care n-o aveau, între naziști, antisemiți care acționaseră cu o cruzime de nedescris, și un popor evreu neputincios, având în față un dușman împotriva căruia era imposibil să lupte. Chiar dacă toate acestea erau adevărate, granița care le separa nu era chiar atât de clară cum
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
neputincios, având în față un dușman împotriva căruia era imposibil să lupte. Chiar dacă toate acestea erau adevărate, granița care le separa nu era chiar atât de clară cum credeau unii. Pentru scriitorul Aaron Zeitlin, Arendt era o reprezentată a diavolului; naziștii trebuiau descriși ca demoni, iar victimele lor ca sfinți. Această diferențiere trebuia menținută pentru generația postbelică, iar cine i se împotrivea merita să fie condamnat. Refuzând chiar și s-o numească pe adversara ale cărei teze le refuta, Zeitlin, ca să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Solomon, 98-99, 101, 112 Monde (Le), 234, 236 Mongoli, 85 Moria, munte, 65 Musulmani, 104, 214, 285, 289 Nabucodonosor, 30, 168, 175 Nahman din Brațlav, Rabbi, 121 Nakba, 232-233 Nasser, Gamal Abdel, 215, 238 Nathan din Gaza, 104 Navarra, 92 Naziști, 75, 146, 149, 159, 161-162, 170, 173, 178, 202, 211, 215, 224, 229-232, 234-236, 242, 256, 258, 267, 272-274, 280 Neapole, regat, 92 Negri, 13, 34, 270, 277, 282-283, 285 Neubauer, Adolf, 133 Neusner, Jacob, 182, 193, 248 New York, 136
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
altfel, memorialistica de detenție s-a bucurat dintotdeauna de interes din partea cititorilor 2, întrucât detenția reprezintă o experiență ce marchează profund existența unui om. Există în critica actuală tendința de a separa memoriile pe criteriul dat de regimul vizat (cel nazist sau cel comunist sovietic), dar, de fapt, scrierile despre lagăre trebuie discutate independent de această diferențiere, deoarece au fost generate de două sisteme între care s-au stabilit suficiente analogii: "partid unic, ideologie obligatorie, înregimentarea tineretului, proiectul creării unui "om
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
liniște”, tot pentru ,,binele lor” s-a apelat la ajutorul ,,teroriștilor” lui Ceaușescu. Iliescu și camarila au găsit de cuviință că trebuie împușcați niște oameni tot pentru ,,binele lor” și tot pentru ,,idealurile socialismului”. La fel ca și în cazul naziștilor, poate au fost și din aceea care n-au omorât oameni cu mâna lor, dar au fost judecați ca și criminali de război. - Mai departe hoții au fost lăsați să fure, să distrugă țara, dar asta nu oricum; aceștia aveau
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
și a drumului cel mai corect pe care trebuie să meargă colectivitatea. Se știe că politica, adevărata politică, reprezintă un segment al societății care se ocupă cu găsirea celor mai adecvate forme de organizare a acestei societăți. Comuniștii, ca și naziștii, au făcut din politică o „cloacă”, o baltă de noroi în care cei mai mari „porci” să se bălăcească în voie. Iar astăzi, după 50 de ani de comunism, cetățeanul român percepe prin definiție că politic înseamnă automat și excrocherie
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
o baltă de noroi în care cei mai mari „porci” să se bălăcească în voie. Iar astăzi, după 50 de ani de comunism, cetățeanul român percepe prin definiție că politic înseamnă automat și excrocherie! „Noapte și negură” era altădată directiva naziștilor pentru a-și atinge scopurile demonice. „Ceață și negură” este astăzi deviza neocomuniștilor , care pentru a-și face în voie măgăriile, au tot interesul ca societatea să fie cât mai slab pregătită și informată. Astăzi în societatea românească se petrec
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Cui îi păsa de noi? De la cine să așteptăm ajutor? Iubirea aproapelui? N-ați înțeles că omul este lup pentru semenul său? N-ați văzut că cel mai mare dușman al omului este omul însuși? Ați uitat ce au făcut naziștii cu milioanele de evrei nevinovați? Le-a fost milă, cumva, de sărmanii copii gazați și arși?? Poate trăiți cu iluzia că Tatăl nostru ceresc ne veghează de acolo de sus pe toți în mod egal și nepărtinitor? Vai, ce mult vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mâini, tata și-a pierdut echilibrul și s-a prăvălit lovindu-se dureros la cap. Începea calvarul unui drum lung și greu, chinuitor și insuportabil, de nouă ani de zile, cu regim sever, de exterminare, asemănător cu cel aplicat de naziști în lagărele morții, în care singurul punct luminos era familia: soția și copiii lui dragi. Momentul dramatic al arestării tatălui ne-a impresionat profund pe noi, copii, dar în mod cu totul deosebit a șocat-o pe mama, care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lui „face parte din Gestapo”, Revel simte apropierea unei prăpăstii. Există întotdeauna ceva „pe sfârșite” - o dragoste, o aventură artistică, o prietenie. Oportunismul exterminator grăbește asemenea sfârșituri și le dă un gust teribil de amar. (Jurnalul Național, 14 octombrie 2005) Naziști de omenie ( I ) Cele câteva „defenestrări” înregistrate în diferite partide comuniste, gesturile unor lideri comuniști de a critica nu atât sistemul, cât foști lideri ai partidului și foști „tovarăși de drum” au făcut posibilă apariția etichetei „comunist de omenie”. Astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]