3,243 matches
-
te iubesc... După tine mă topesc... de Cristian Gabriel Groman la 22 Decembrie 2010 ... Citește mai mult Puteți urmări clipul cu același nume aici :http://www.youtube.com/watch?feature=player detailpage&v=JHb-mruoDH0... Un fulg de nea ...Un fulg de nea dacă eram...Ți-aș fi bătut ușor în geam...Un fulg de nea dacă aș fi...Pe buzele tale m-aș topi...Asta-i tot ce mi-aș dori...Să te sărut încetișor...Și să îți spun cât mi-e
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
2010 ... Citește mai mult Puteți urmări clipul cu același nume aici :http://www.youtube.com/watch?feature=player detailpage&v=JHb-mruoDH0... Un fulg de nea ...Un fulg de nea dacă eram...Ți-aș fi bătut ușor în geam...Un fulg de nea dacă aș fi...Pe buzele tale m-aș topi...Asta-i tot ce mi-aș dori...Să te sărut încetișor...Și să îți spun cât mi-e de dor... Iar dup-aceea, pot să mor... Te sărut și te iubesc
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
tine! îi spuse Valentin , sărutându-i părul răsfirat pe pernă. Maria aduse medicamentele și după ce se asigură că noua venită le-a înghițit plecă grăbită spre alte destine. Gențianne se așeză pe marginea patului cu așternuturi zdrențuite, dar albe ca neaua. În fața ei, o femeie privea prin ea, dincolo de real.Nu era nici tânără, dar nici bătrână; să fi avut 45 de ani, dar privirea ei, împovărată de nebunie, era tulbure și plecată cu sorcova... -Bună ziua, doamnă! abia șopti, Gențianne
DĂ-MI, DOAMNE, UN PETEC DE CER!-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356162_a_357491]
-
Acasa > Strofe > Timp > IARNA Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 285 din 12 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ninge cu mărgăritare albe, Roiuri adunate-s salbă Ce în vals ușor coboară, Argintând întreaga țară. Moale, neaua se așterne Peste câmpuri și poene, Iar pe brazii din pădure, Cușme călduroase pune. Din flori albe dantelate Sau cristale, diamante A pictat pe la ferestre - Perdeluțe ca-n poveste. Referință Bibliografică: Iarna / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IARNA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356237_a_357566]
-
erau prieteni și erau plini de zel.” De aici povestea continuă alaturi de familii, soții, copii, cu toate aventurile sale și se întoarce acolo de unde plecase, la satul natal, Sebeșul de Sus, pe care îl regăsim neschimbat în amintirile lui nea Mitică și străin totodată în reîntâlnirea după o jumătate de secol. Referință Bibliografică: EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX - o carte rănită de înstrăinare / Tatiana Scurtu Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 285, Anul I, 12 octombrie 2011
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX – O CARTE RĂNITĂ DE ÎNSTRĂINARE de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356238_a_357567]
-
bătând la ușă Și m-a făcut în frig să ies... Încă o dată mai privesc Atentă împrejurul meu Dar nu e nimeni...doar minunea Lăsată-n dar de Dumnezeu: O mare de sclipiri...de alb... Un joc al fulgilor de nea Ce-mi dau sublime sărutări Când cad timizi pe fruntea mea... Dar frigul mă cuprinde-n brațe Și intru-n casă...patul cald Mi-așteaptă trupul zgribulit Să-l poarte-n vise de smarald... De somnul care vine-ncet E
BĂTAIE-N NOAPTE... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368792_a_370121]
-
ce cad pe unde vor ei. Dar nu știu cum a-ntâlnit-o Boboteaza și-a-nșfăcat-o de haină, l-a strigat și pe Ioan Botezătorul s-o prindă de-o mână și-acum, ea coboară lin pe pământ, sub îndrumarea celor două zile sfinte. Albă nea, frumoasa mea, culoare a unui suflet de copil, învelește-ne în puritatea ta și pătrunde puțin prin suflete, ca să fim mai buni! Uraaa! zbiară copiii pe derdeluș, lemnele când troznesc în sobă, oamenii, când își fac cărări cu lopețile, copacii
ALBA-NEAUA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368836_a_370165]
-
iarna sufletele deja împietrite, Și ninge peste noi cu grijile lumii întregi, Pe geamurile inimii deseneaza flori aurite Iar fulgii sărută mâinile cu care-i culegi. Ne spulberă crivățul iubirii de multe, Ne îndoim ca și nucii când i-acoperă neaua, Și-n vise doar focul ști-va s-asculte, Cum trecem prin viață urmărindu-ne steaua... Ne ninge iar iarna cu albe fantasme Din sfântul trecut ce s- a pierdut printre stele, În juru-mi câmpia se transformă ca-n basme
IARNĂ ÎN NOI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368837_a_370166]
-
Par vii steluțe argintii. După atâta zbenguială, Au reintrat în amorțeală Și pe pământul înghețat, În fin omăt s-au transformat. Mantia albă, pufoasă, Pe copii i-a scos din casă, Voioși în grup s-au aranjat, Un om de nea au ridicat. Zăpada este bogăție Și hrană pentru-a noastră glie, Căldură ține la ogoare, Este o bună protectoare. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Referință Bibliografică: ZĂPADA / Marioara Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2198, Anul
ZĂPADA de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368853_a_370182]
-
suie spre armonia celestă a Fericirii. Fecioara îmbrățișează soarele cu dogoarea inimii ei, înveșmântă cerul în Albastru de Voroneț, al ochilor ei cutezători, aprinzând apoi în azur palidele înserări ce se scutură pevisele îngemănate peste care se cerne ca o nea pulberea de stele. Fecioara țese în cerdacul sufletul ei, albastrul fericirii urzit în răsărit de primăveri, cetulburăfarmecul seraficelor ceruri, îmbujorându-le. În sufletul Fecioarei sălășluiește întotdeauna lumina Icoanei purității Cerului frumos. În inima Femeii prisosește permanent nemărginirea de azura zorilor
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
lume, vină? Eu mă-ntreb, de unde-mi vine liniștea ce mă-nfioară, Când din adâncimea nopții, aud scâncet de vioară? Și un vers imploră,-afară să-l slobod, pe-un colț de stea Să-mi aducă-n poezie, dimineți albe de nea... Referință Bibliografică: Și de-ar fi să cânt vreodată... / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1649, Anul V, 07 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ŞI DE-AR FI SĂ CÂNT VREODATĂ... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368927_a_370256]
-
în: Ediția nr. 1454 din 24 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului SUB BRĂDUȚU-MPODOBIT Sub brăduțu-mpodobit Moș Crăciun a ațipit. - Săracul, e obosit! Zice-un puști, abia șoptit. Credeți că la vârsta sa Să umble toată lumea, Când e ger și-atâta nea, Nu e greu, cine-ar putea? Să alergi veac după veac, Să mai duci și-n spate-un sac, În odăi sau în cerdac Să fii puștilor pe plac? Hai să-l mai lăsăm un pic, Să se odihnească zic
SUB BRĂDUȚU-MPODOBIT de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369005_a_370334]
-
-ntr-o dunga și-o șoaptă-mi spune ca-n depărtări e pregătită o cale lungă fără urcușuri și fără zări. S-amân plecarea, mi-aprind luleaua, îmi sprijin fruntea de pumnul strâns și-n timp ce-afară se-așterne neaua în mine ninge ultimul plâns. de Anatol Covali Referință Bibliografica: Ultimul plâns / Anatol Covali : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2009, Anul VI, 01 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ULTIMUL PLÂNS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369054_a_370383]
-
temnița mormânt/ al tinereții mele”. Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, este cea mai frumoasă și cea mai împodobită sărbătoare a Anului care pleacă spre trecutul lui de azur, pregătind decorul cu deosebită culoare și strălucire: cu evlavie, cu bucurie, cu nea, cu tradiții, cu stea, cu păstori, cu magi, cu plugușor, cu datini, cu gazde mari primitoare, cu urări și cântări frumoase ale prichindeilor și a cetelor mai mari, fiind totodată, sărbătoarea familiei, a copiilor, a colindelor, a Maicii Domnului, a
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
le cutremure sufletul și conștiințele și să nu fie un punct de pornire, un punct de înviere a lumii românești”. (Răzvan Codrescu - Cartea Mărturisitorilor. Ed. Rost. Fundația Sfinții Închisorilor. București/ Pitești, 2014, p. 77, p.189,p.190) Fulgii de nea care se așterneau peste tot, dansând parcă o celebră Jienească, făceau celulele parcă mai încăpătoare și mai calde, iar colindele își rezemau tâmplele senine și caste peste zăbrelele care nu mai păreau atât reci și atât de negre. „Ultimul Crăciun
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
de Ajun tânărul Radu Flintașu cu câțva camarazi de suferință s-au așezat la ușa Zărcii cu plugușorul, murmurând și câteva colinde, printre care și colindul favorit al Marelui Gyr: A venit ș-aici Crăciunul,/ Mângâindu-ne surghiunul. Cade albă nea,/ Peste viața mea, Peste suflet ninge.../ Peste viața mea/ Care-aici se stinge. După ultimul „aho, ahoo”, gazda cea mare, Poetul Jerfei și al Suferinței tuturor Românilor le-a mulțumit astfel: „Vă rămân dator măi băieți, cu un colac rumen
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu, auziți toate neamurile.” O undă caldă trece parcă peste frunțile noastre și ne mângâie inimile. Izolați de lume, de după gratii, începem colindele: A venit și-aici Crăciunul/ Să ne mângâie surghiunul/ Cade alba nea/ Peste viața mea/ peste suflet ninge/ Cade alba nea/ Peste viața mea/ Care-aici se stinge... Am cântat toate colindele din copilăria noastră... După acest ospăț sufletesc admirabil am cântat, „Cu noi este Dumnezeu” și ne-am așezat fiecare pe
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
neamurile.” O undă caldă trece parcă peste frunțile noastre și ne mângâie inimile. Izolați de lume, de după gratii, începem colindele: A venit și-aici Crăciunul/ Să ne mângâie surghiunul/ Cade alba nea/ Peste viața mea/ peste suflet ninge/ Cade alba nea/ Peste viața mea/ Care-aici se stinge... Am cântat toate colindele din copilăria noastră... După acest ospăț sufletesc admirabil am cântat, „Cu noi este Dumnezeu” și ne-am așezat fiecare pe scândura lui. Anul Nou 1942 Toată hlamida pământului dac-
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
Am cântat toate colindele din copilăria noastră... După acest ospăț sufletesc admirabil am cântat, „Cu noi este Dumnezeu” și ne-am așezat fiecare pe scândura lui. Anul Nou 1942 Toată hlamida pământului dac-străbun îmbobocește pe urmele pașilor lăsați în neaua afânată ai frumoșilor colindători de toate vîrstele, cu inimile pîlpâind de razele cerești ce țâșnesc miracolul îmiresmat de sub straiele lor popular-regale. Viscolul se înclină transpunându-se deodată într-un iscusit dirijor enescian, iar troienele devin neîncăpătoare pentru lojele serafice ale
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
cunosc doar alb și negru? cum să mă mint de-acum înainte, când inima mea sângerează cuvinte? Stare genele ochilor mei parcă ar fi șine de cale ferată prin care trec trenuri lăsând în urmă nori albi, scuturând batiste de nea peste mine. mă învălui într-un giulgiu impregnat cu doruri, simt că in ochii mei se topesc ninsori și ard se scurg peste trupul meu; evadez din iarna care abia acum începe și mă scurg ca o apă, peste focul
ALB SAU NEGRU de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370856_a_372185]
-
mâncat alături de alți câteva zeci de muncitori. După masă șeful de echipă m-a luat și m-a dus la grajdul din curtea brigăzii spunându-mi că aici voi lucra. Aici la grajd am fost dat pe mâna grăjdarului șef nea Nicolae, care locuia chiar în curte. Grajdul brigăzii găzduia 20 cai dintre care din prima privire l-am remarcat pe armăsarul Cezar. Era un armăsar înalt, de o culoare maronie înspre un roșu vișiniu. Nu știam ce voi păți cu
ARMĂSARUL CEZAR...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370865_a_372194]
-
faini și primitori, De unde am plecat apoi, nerăbdător ca să apuc, În satul Mătăcina, să înoptez, până în zori. Undeva spre dimineață, am mai trecut un munte, Tot la pas, pe cărări necunoscute și abrupte, Ajungând în satul Laz, la casa lui nea Ghiță, Iar de acolo am luat-o prin satul Poienița, Sperând că voi găsii pe frumoasa lui hangița. Am întâlnit prin zonă oameni cu un har aparte, Care duceau cu ei gânduri multe și deșarte, Într-o grădină, din satul
PE CĂRĂRILE SATELOR DIN VINŢU DE JOS de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370886_a_372215]
-
boii, în 13, cu copilu ei Ilie. Întâmplarea a fost că am luat-o pe cărări străine, Iar neavând cum să mă întorc, să întreb pe cine? Am ajuns în satul Inuri, unde am și înoptat, În podul șurii, la nea’ Vasile, în fân uscat. Căutând pământul strămoșesc iată-mă și-n satul Stăuini, Unde în poarta primei case mi-a ieșit zâmbind în drum, Pătru Zdrâncu, care m-a invitat la coasă, ca un om bun. M-am oprit cu
PE CĂRĂRILE SATELOR DIN VINŢU DE JOS de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370886_a_372215]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Jurnal > „DACĂ VREI SĂ REUȘEȘTI ÎN VIAȚĂ FĂ-ȚI CEL PUȚIN UN PRIETEN EVREU!” Autor: Octavian Curpaș Publicat în: Ediția nr. 213 din 01 august 2011 Toate Articolele Autorului Din destăinuirile lui Dumitru Sinu ( nea Mitică!) Dacă a existat ceva care și-a pus amprenta asupra vieții lui Dumitru Sinu, protagonist al unor scene de viață inedite după trecerea granițelor de stat ale României, atunci se poate afirma, fără doar și poate, că evreii pe
„DACĂ VREI SĂ REUŞEŞTI ÎN VIAŢĂ FĂ-ŢI CEL PUŢIN UN PRIETEN EVREU!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370915_a_372244]
-
cunoscut de-a lungul vremii au avut un rol incomensurabil în ascensiunea sa spre o viață prosperă. „Doamnă, vă aduc eu apă! Dar va trebui să beți din gamela mea...” „Pe când ne aflam în lagărul din Iugoslavia - își începe istorisirea nea Mitică - în aceeași încăpere cu cei din grupul de români din care făceam și eu parte, erau mai multe persoane de ambele sexe, cu paturile destul de apropiate ca să se poată auzi în liniștea nopții șoaptele vecinilor”. Fusese una dintre lungile
„DACĂ VREI SĂ REUŞEŞTI ÎN VIAŢĂ FĂ-ŢI CEL PUŢIN UN PRIETEN EVREU!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370915_a_372244]