2,581 matches
-
plângă în hohote și să țipe. Bărbații asudau sub cămașă, li se umezeau cămășile pe spinare, unii și le scoteau, aveau burta rotundă și acoperită de păr, unora le alunecau pantalonii în jos, dezvelindu-le o parte din fundul alb, neatins de soare. Era important să fii priceput la împinsul mașinii, fiindcă locurile de parcare de sub cei câțiva plopi erau dorite de toți. Tata era tânăr, cu pântecele abia în formare, stilul lui de împins ne asigura totdeauna o poziție printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
niciodată, nu vom muri niciodată, nu ne vom aminti nimic, nu vom uita nimic. Iată-i urmărindu-se unul pe celălalt, unindu-și brațele răsfățate, tremurând de plăcere în îmbrățișarea cerului, iată-i înghițind luna, dezvăluind-o imediat întreagă, ieșind neatinsă din strânsoarea lor, iată-i agățându-se unul de altul, apoi risipindu-se într-o clipă, împrăștiindu-se în împărăția fără margini a cerului, îmbrăcând și dezbrăcând forme, urcând dealuri și coborând văi, explodând deasupra piscurilor înzăpezite. Aproape în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
activității. Pe mine mă lăsau rece inițiativele lor și de aceea nu m-a afectat câtuși de puțin înăbușirea grevei. Când m-am dus în septembrie la facultate, mă așteptam să găsesc numai ruine, dar clădirile erau la locul lor, neatinse. Bibliotecile nu fuseseră jefuite, sălile profesorilor și clasele fuseseră cruțate de distrugeri, iar birourile administrative studențești scăpaseră de incendieri. Am rămas trăsnit. Ce naiba făcuseră greviștii aceia? Cursurile s-au reluat, e adevărat, sub supravegherea trupelor de ordine și cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ajungi să mănânci mai târziu, așa că e bine să profiți de fiecare ocazie care ți se ivește. — Înțeleg ce vrei să spui. — De câte ori vin rudele în vizită la spital, mănâncă aici, cu mine, dar toți lasă cam jumătate din mâncare neatinsă și îmi spun: „O, Midori, ce bine că ai poftă de mâncare! Eu sunt prea întors pe dos ca să pot mânca.“ Dacă e să ne gândim serios, eu sunt cea care are grijă de pacient. Ei nu fac decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sunt perverși. Nu-și doresc nimic altceva decât ceea ce nu pot avea. Iar eu nu sunt deloc mai brează. Să luăm exemplul lui Patrick, ce mult l-am dorit - și îl doresc încă - pentru că știam că, în fond, este de neatins. Un psihiatru ar spune că „funcționez la parametri normali“. Mă duc la birou în fiecare zi, ies cu prietenii, merg să-mi cumpăr pantofi. Și, cu toate acestea, mă aflu dincolo de toate. Nu-mi mai aparțin. Mă trezesc dimineața, iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
capul. M-am Îndreptat clătinându-mă către dormitor și m-am trântit Îmbrăcat pe patul nedesfăcut. M-am deșteptat pe la opt dintr-un somn adânc, cleios, și la Început nu mi-am dat seama unde mă aflam. Din fericire, rămăsese neatins un pachet de cafea, și-mi făcui din el câteva cești bune. Telefonul nu suna, nu Îndrăzneam să cobor să-mi cumpăr ceva, temându-mă ca Belbo să nu sune chiar În minutele acelea. M-am Întors În fața calculatorului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
funda mare albastră, eu stând drept, cu nasul În sus În fața unei bănci, iar ea mergând În echilibru pe muchia spătarului băncii, cu brațele desfăcute, cumpănindu-și oscilațiile (delicioase extrasistole), fustița fluturându-i ușor În jurul coapselor rozalii. Fiind sus, de neatins. Schiță: În aceeași seară, mama presărând cu talc pielea rozalie a surioarei mele, eu Înterbând când o să-i crească până la urmă cocoșelul, mama făcându-mă să aflu că la fetițe nu le crește cocoșel, ci rămân așa, fără. Eu dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mea, iar acum sunt osândită”. Să caut cartea cu prima Împărtășanie. Era acolo o ilustrație sau am născocit-o eu singur? Desigur, murise În timp ce se gândea la mine, gândul impur eram eu, care o doream pe Mary Lena cea de neatins fiindcă era alt soi și alt destin. Sunt vinovat de osânda ei, sunt vinovat de osânda oricui se osândește, e drept ca eu să nu fi avut cele trei femei: e pedeapsa fiindcă le-am dorit. Pe prima o pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aveau să fie Închiși cei ce luptaseră pentru Republica din Salò. Distracția principală a băieților din Fundătură era să adune tuburi goale de cartușe și felurite resturi, care după 8 septembrie nu lipseau: caschete vechi, cartușiere, ranițe, uneori cartușe Încă neatinse. Pentru a utiliza un cartuș Încă bun, se proceda așa:. ținând tubul În mână, se introducea proiectilul În gaura unei broaște de ușă și se strângea bine; glontele ieșea și ajungea să facă parte din colecția specială. Tubul era golit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ușurință străinii. Dar poate că Într-o zi vor fi, cine știe, comentă ea. Își lua În felul acesta rămas-bun. Totuși, nu voia să ne lase să plecăm Înainte de a ne fi oferit, nu din coșnițe, care trebuiau să rămână neatinse până la sfârșitul ritului, ci din bucătăria ei, câte ceva din comidas de santo. Ne duse În spatele terreiro-ului, și aici avu loc un adevărat banchet policrom cu mandioca, pimenta, cocos, amendoim, gemgibre, moqueca de siri mole, vatapa efó, caruru, fasole neagră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din minți și să se bucure anticipat de faptul că după aceea Îl va părăsi. Cred că Belbo s-a Îndrăgostit de Lorenza Pellegrini În acel moment, când a simțit că ea i-ar fi putut promite o fericire de neatins. Dar cred că, prin intermediul ei, el Începuse să-și dea seama de caracterul erotic al universurilor automatice, de mașina ca metaforă a corpului cosmic și de jocul mecanic ca evocare talismanică. Începuse să se drogheze cu Abulafia și probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Paris, ce bine că bunicul nu era înmormântat la cimitirul Père-Lachaise! Acolo n-aș fi putut veni după un sfat la o asemenea oră - ăia și duminica țineau cimitirul închis. Sfatul răposatului era să fac cale întoarsă. C XXXVII Lăsase neatins dezastrul de dimineață. De altfel nu mai avea încredere nici în poza aia. Putea fi o făcătură. Mai știi? Poate că Leo fusese chel, cu o cicatrice pe frunte. La fel de bine putea să fi devenit sosia vreunui bancher care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
curbă și o ținem tot astfel, înainte, până la Piața Anton, vorbește Fratele, localnic get-beget, care se născuse și copilărise în zonă. Nici unul dintre amici nu apucase să observe, însă, umbra înaltă, care se desprinsese din peretele cârciumii, dintr-un intrând neatins de iluminatul stradal și care înainta acum, înspre dânșii. Un tânăr chipeș, blond, bărbos și cu alură neîndoielnică de hipiot purtând cu stângăcie o pereche de blugi Dolce & Gabbana gri, mototoliți și un tricou galben, smuls de la uscat (se mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de pânză albă, atârnată ca o închipuire de steag al păcii. ― Ei da, asta e comună de omenie! declară Baloleanu, aflând că nu s-a întîmplat nimic rău și că modestul conac, nelocuit și servind doar ca magazie, a rămas neatins. Un grup de țărani aștepta la primărie sosirea armatei. După ce îi lăudă că au fost cuminți, prefectul le spuse patetic că și guvernul are grijă de nevoile lor și a hotărât să facă toate înlesnirile celor ce s-au purtat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de la unul din ei că își face catehism din Spencer, din Spenceraș, cum îi spune el, și m-am mirat puțin de asta, dar mă întreb și astăzi : ce duh poartă în sine popa Zamă de i-a trăit spiritul neatins patruzeci și cinci de ani în singurătatea de nici o veste și de nici o unealtă tulburată a văgăunii Orheiului ?... Acest popa Zamă este, probabil, cel mai savuros personaj din campania monografică de la Cornova, din 1931, repusă de curînd în pagină cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe măsură ce este revocat... Dar această atitudine poate fi regăsită și în cu totul alt gen de contexte, precum recent inauguratul Drum al Regelui, care traversează Parîngul, mai impresionant decît Transfăgărășanul și care atrage mii de turiști cu spectacolul unei naturi neatinse. Neatinse pînă la Rînca, unde pe vremuri erau doar o bază militară a vînătorilor de munte și o cabană, iar acum sînt sute și sute de vile, care mai de care mai mari și mai urîte, înghesuite una într-alta
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este revocat... Dar această atitudine poate fi regăsită și în cu totul alt gen de contexte, precum recent inauguratul Drum al Regelui, care traversează Parîngul, mai impresionant decît Transfăgărășanul și care atrage mii de turiști cu spectacolul unei naturi neatinse. Neatinse pînă la Rînca, unde pe vremuri erau doar o bază militară a vînătorilor de munte și o cabană, iar acum sînt sute și sute de vile, care mai de care mai mari și mai urîte, înghesuite una într-alta de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în ordine în urmă cu șaptezeci de ani de către Emanoil Bucuța în revista oficială a Oficiului Național de Turism. Și completate, cîteva pagini mai departe, de către Al. Bădăuță, care vorbește despre „România care se ascunde”, adică toate acele „frumuseți rare” neatinse de drumurile descrise mai sus. Mi-a căzut în mînă, întîmplător, acest număr din 1938 al oficiosului Romania, pe care l-am răsfoit deja din scoarță în scoarță. Urmărind „cele mai frumoase drumuri din țară”, așa cum erau ele ierarhizate de către
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Comunicarea nu mai trebuie să comunice nimic, nu mai trebuie să facă eforturi retorice, să se bucure de reușite sau să acumu leze frustrările eșecurilor. Tot ce mai spun sau fac este, de fapt, expresia acestei iubiri în stare pură, neatinsă de gînduri ascunse sau vise neîmplinite. Orice ar face sau ar spune, oricît de inutil sau, uneori, de penibil ar putea fi, nu mai are nici un sens propriu în afara gestului comemorativ de contemplare senină a propriei iubiri. Restul e uitare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
spune evanghelia. Cine caută adevărul nu va fi deziluzionat. Mai adaugă Evanghelia după Ioan, „adevărul vă va face liberi” (In 8,32). Cine se aventurează în lumea exegezei știe că unele convingeri destul de firești pot fi clătinate. Ceea ce părea de neatins se arată deodată fragil. Adevărata credință este însă o căutare permanentă. Nu poate fi confundată cu certitudini imutabile, în special cu formulări care nu pot epuiza conținutul experienței în general și al experienței de credință în special. Dacă Dumnezeul nostru
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și scoțând din ea norme reînnoite pentru viața morală. Poate că rezultatul final va repeta în substanță concluziile clasice ale gândirii umane, dar este esențial, în vederea reînnoirii vieții spirituale, parcurgerea acestui itinerariu, prin urmarea condițiilor caracteristice începutului și a metodologiilor neatinse încă de uzura timpului. Descoperirea socialității Sfera socialului, conținutul și modalitatea raportului intersubiectiv, constituie un alt nivel pe care se pune accentul astăzi: un interes care de multe ori dobândește exprimări pătimașe. Câteva din aspectele descoperirii corporalității se unesc cu
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
întotdeauna soarta și-l ajuta să scape. Tensiunea sa emoțională ajungea la culme când apăsa brusc, strângând ochii și rânjind, pe trăgaci. Se auzea micul declic, după care trupul său cu oasele grele se prăbușea moale pe podea, leșinat dar neatins. Câteva zile zăcea în pat, cu totul golit de vlagă, dar apoi se întrema repede și își relua viața împărțită între cabaret și bordel. Oricât s-ar fi străduit, având totuși o imaginație redusă nu putea cheltui cât câștiga, așa că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în cutia plată, sub un strat de burete, acum mânji cu albăstrui și pembe, o coloană de rujuri de diferite nuanțe, rujuri îmbinate unele în altele, câteva ovaluri cu fard de pleoape, dispuse simetric, acum unele aproape consumate iar altele neatinse, un bețișor de plastic având la capăt o bucățică de burete murdărit cu vernil, un oval mare cu pudră roz, o periuță neagră și unsuroasă de rimel , un creion dermatograf ieftin, care nu făcea parte din trusă și din cauza căruia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în parcul de lângă blocul ei. Îi adusesem o pară uriașă, zemoasă. Mușca din ea și făcea nazuri, țipa. Păi să mai vedem, păi să mai discutăm... Poate peste vreo doi ani... Desigur, în tot acest interval buldogița trebuia să rămână neatinsă ca însăși Imaculata Concepțiune, căci ea vroia să-și merite cununița și celelalte angarale. Și eu, care crezusem că o fac grozav de fericită cu propunerea mea... Am lăsat totul baltă și ne-am despărțit furioși, îi mai spusesem că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sau mai bine zis când îi ridică din jurnal, deveni brusc interesat, pentru că Elena avea sâni foarte frumoși. Semănau cu ai fetei din fotografia la care era silit să se holbeze sărmanul Augustin, în chilia tânărului. Iar acești sâni erau neatinși de o grămadă de vreme. Când saxofonistul, după câteva seri de tatonare și de tot mai tulbure intimitate spirituală, o atinse cu degetele pe obraz (se așezase și el în cele din urmă pe bancheta din spate), Elena făcu ea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]