2,121 matches
-
și a întins arma către înainte, cu degetul pe trăgaci. în lumina palidă a zorilor, proiectată de luna care tocmai se pregătea să se ducă la culcare, femeia a deslușit niște siluete în mișcare. A strigat cu o autoritate de nebănuit la o femeie recunoscută pentru calm și echilibru: - Stai! Cine sunteți? Umbrele sau oprit locului. îndată s-a auzit o voce: - Stai liniștită, madame, că suntem oameni pașnici... chiar dacă suntem militari. - Ce căutați pe proprietatea mea, în plină noapte, dacă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
aceste evenimente, de dans al morții pe tăișul iataganelor destinului, n-au fost consemnate de cronicari sau de istorici, spre a arăta urmaașilor prin ce arderi și come de infarct a trecut acest demn și frământat domn, în vremuri de nebănuite cumpene, îmbătrânind și uzându-se prematur. Totuși, când mai târziu frații Golești, aflați în străinătate, au relatat lui Alexandru Ioan Cuza, cu lux de amănunte, preripețiile principeluli Alexandru Dimitrie Ghica la Sultan, Cuza uimit, a înțeles apreciindu-pe pe curajosul domn
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
considerație, la masa pașalelor, tratați ca niște funcționărași turcomani oarecare, umiliți și sfidați de oficialități. Aroganța și vocația cu care umilea Poarta Otomană pe cei mai înalți reprezentanți ai unui popr, atinsese apogeul. Toate aceste degradande umilințe și multe alte nebănuite, au săpat răni adâînci în sufletul de crin imperial al principelul Alexandru Dimitrie Ghica, îmbolnăvindu-l prematur, fără nii o recunoștință de la urmași. Nedreptul comportament al moștenitorilor și beneficiarilor frământatelor zile ale domniei principelul Al. Dimitrie Ghica, măcar acum în
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
după talentul și puterea fiecăruia. Creațiile din prezentul volum surprind aspecte sau emoții diverse, viziunea transpusă literar a unor mici ”scriitori”. Compozițiile, generate de acel elan al copilului de a-și exprima trăirile în proză sau în versuri, parcurg ”drumuri” nebănuite: copilul trăiește cu intensitate un moment al zilei, se bucură de copilărie ori visează cu nostalgie la aceasta, scrie ”răvașe” vacanței, călătorește într-o ”țară a dulciurilor”, evocă satul natal, amintind cu mândrie de Palatul domnitorului Cuza, emblemă a Ruginoasei
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
nu mișca niciun pește și era o liniște tulburătoare... Deodată, pârâiașul, ca printr-o minune, se transformă într-un iaz în toată firea și un vârtej mă prinse de picioare, răpunând o mulțime de copaci, purtându-mă haotic spre lucruri nebănuite încă de lume. M-am trezit pe un râu, spre mirarea mea, din suc de portocale. Pluteam lin pe o cascadă parfumată de șerbet cu gust de portocale. Am ieșit din acel deliciu curgător, neștiind încotro s-o apuc... Iarba
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
abitir, înhămați la ghidul turistic, să hălăduim prin muzee europene, prin catedrale, provincii și cartiere pitorești, de-a lungul Senei și Vltavei, pe Tejo, Main și Arno (Tania și pe Tamisa), colecționând cu excitație juvenilă informații năstrușnice, imagini hipnotice, senzații nebănuite, alături de cogitațiuni savante, fie și la botul calului. Și - Doamne! - ce bine mi-a prins pe patul de spital derularea obsesivă, anesteziantă și vindecătoare cât cuprinde a stop-cadrelor herborizate cu grijă benedictină la cutiu ța cu nostalgii! Muzeul jucăriilor din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
studiilor de etapă Corespondam zglobiu zilele trecute cu Corina Șuteu, directorul Institutului Cultural Român din New York, strălucitoare și contaminantă energie managerială. O admir părintește de pe când era studentă, prin anii ’80, apoi la cârma asociației „Ecumest“, cea care a fecundat nebănuit de multe repere intelectuale pe harta noastră artistică. De câțiva ani, Corina se luptă să-mi deturneze spre filmul românesc măcar un procent din patima cu care am devorat de când mă știu teatrul aceluiași hărțuit, hărtănit, otrăvit, dar sublim teritoriu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
marele salon", iar dimineața doarme până târziu. Cuplul cel mai redutabil este, însă, cel format din "Monseniorul" (Adrian Popescu) și "Biju" (Ioan T. Morar). Preocupat de Sfântul Francisc, "Monseniorul" nu e, totuși, un "franciscan". Are un apetit apreciabil și resursei nebănuite de umor. "Biju" îi vorbește pe un ton ceremonios, ironic: "Monseniore, pot să vă pun sacoșa lângă a mea?" Intrând perfect în joc, "Monseniorul" îi răspunde cu o onctuoasă smerenie, prefăcută, bineînțeles: "De acord, fiul meu". Am înțeles demult, și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
apă. S-a bucurat foarte mult și a început să care apă, cu găleata, pentru a pregăti leșia cu care voia să spele rufele. Era greu la anii ei, dar simțea cum o forță misterioasă o întărea, îi dădea puteri nebănuite. După ce a umplut toate vasele din casă, a început să care apă în adăpătoare. A cărat o zi, a cărat două, a tot cărat la apă, fără să ostenească, mai multe zile, până ce s-a umplut adăpătoarea. Ea a cărat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
Au ba?” Ca întotdeauna, ai avut dreptate, părinte. „Și acum ai să dai peste un înscris al lui Gavril Movilă, domn muntenesc, care la prima vedere nu ți-ar cam folosi, dar, studiat cu băgare de seamă, îți dezvăluie lucruri nebănuite.” Tocmai țin în mână actul despre care vorbește sfinția ta. „Ce scrie, fiule?” Gavril Movilă „voievod a toată Țara Românească” scrie din Târgoviște la 12 februarie 1618 (7126) că el împreună cu frații lui: „Petru voievod, și Ion voievod și Moisi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
soți, fără descendenți direcți. Acel discurs generss pronunțat de Rim nu putuse face bunei Lina altă impresie clecît aceea că ilustrul ei soț îi făcea o favoare neașteptată. Aportul moștenirii, acel ,,noi", aluzia la viața comună, erau probele unui devotament nebănuit, ee o copleșea pe buna Lina, înecată de recunoștință. Așadar, acel trai nesuferit era numai manifestarea unui caracter dificil. Lipsită de mândrie, în genere, față de mărinimia lui Rim, Lina devenise un otrep. Ajutorul bătrânei soacre și lichidarea datoriilor îi reveneau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
un quartet valoros, unde domnul Schmidt, farmacist, ținea contrabasul, profesorul Rim vioara sau flautul, domnul Tuchte de la Kunstverein din Viena - acum patronul unei lăptarii model - profesa violoncelul, și doamna Schmidt pianul. Adunare virtuoasă și virtuoză! Colț de lume tihnit și nebănuit în zgomotul orașului. într-una din acele zile blânde, în pauza danturilor de Brahms, doamna Schmidt, ca glumă, pusese o placă la gramofonul nou al tânărului Schmidt, o haimana de licean, francofil aprig, și care proclama că neamțul Schmidt e
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Sia în sufragerie și, lovind cu pumnul în masă, îi poruncise să plece. Fata dase din umeri și spusese că nu pleacă decât atunci când o va lua de acolo Lică, ce-o adusese. Lina, înfuriată, răcnise răgușit, dar cu puteri nebănuite: Are s-o azvârle în drum! Amenințat în interese, Rim apăruse în ușă, cerând liniște și declarând că el poruncește în casă. Alte zile neschimbate urmase. Lina acum își redusese lupta la un obiect unic: să plece Sia! Era gândul ce
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
plăcută și vă urez noi succese în apărarea sănătății oamenilor. Al dvs. Al. M. Am pregătit un volum pentru prof. Elena Popoiu, care va vorbi la lansare și va scrie un articol în „Academia Bârlădeană”, cu următoarea dedicație: „Sinuoasă și nebănuită este realitatea vieții. Ieri, ca dascăl, te apreciam înciudat că nu te puteam nota peste maximum admis de regulamentul școlar, iar astăzi, eminenta elevă de atunci, trebuie să dea notă fostului profesor. Al. Mânăstireanu, 13 aug. 2009. Sâmbătă 15 aug.
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
în liniște deplină. Dar, cineva, un jurnalist mai ascuțit la minte, de la o publicație de scandal, a sesizat faptul. Fapt, pe care, l-a așezat în paginile gazetei la care lucra. Și bomba a explodat. A explodat, cu o putere, nebănuită de nici unul dintre autorii ei. S-a dus vestea în oraș, la inspectoratul județean,în întreaga țară. L-au preluat cățelele de televiziuni centrale, care, numai asta așteaptă: să apuce un capăt de fir, pentru a înșira scandalul în întreaga
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
musafiri, la acea cină de pomină.” Sunt ultimele cuvinte consemnate în finalul cărții. Judecata ei, poate fi în fel și chip. Emilian Marcu lansează o provocare filosofică către cititori, filosofică și poematică. Cheile ei misterioase pot fi găsite pe căi nebănuite și destul de diferite. Cine mai încearcă? * EMILIAN MARCU SUBURBII MUNICIPALE, roman, Editura PIM, Iași. Publicată în revista Onix nr.3, martie 2013.
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
un model de gândire, fără să-l înțeleg, de fapt. Aspiram să mă înalț la dezabuzare! Socoteam dezgustul filosofic forma cea mai subtilă a spiritului! Mă străduiam să aprofundez greața de a trăi, convins că numai nefericirea poate deschide orizonturi nebănuite. Mimam suferința, cu o înduioșătoare credință că mă aflam pe un drum important. Încercam să-mi vâr în cap că nimic nu are sens, în vreme ce spionam, la cinci după-amiaza, din spatele unei ferestre acoperită cu hârtie vânătă, sânii unei necunoscute ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fluturi în zbor - pierduți printre-aceiași tei se țin de mână plimbări tot mai lungi printre cireși în floare - bătrâni, de mână priviri materne - în fiecare mugur o nouă viață vrăbii ciugulind - repetiții timide la muzicuță hoinăreală-n parc - căile petalelor nebănuite drum prin Voroneț - de jur împrejur cerul tot mai albastru țarcul fără miel - cântecul învierii printre morminte sfârșit de mai - tot mai puține cireșe ispitind grauri
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
sumbre decât au fost inițial. Se întâmplă, însă, ca sobrietatea să se împlinească straniu cu tenta optimistă. Sinusoida vieții capătă, astfel, un plus de insolit și totul se-ndreaptă, încetul cu-ncetul, către imprevizibil, către incontrolabil și, poate, către imperceptibil. Nebănuite resorturi se pun, atunci, în mișcare, se declanșează evenimente care-și au locul cu ani în urmă sau înainte. Unele secvențe se leagă de altele cu care, în mod veridic și logic, n-ar avea nici în clin, nici în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
a întâmplat, însă, și ca anumite evenimente, cuibărite în cine știe ce sertăraș al memoriei, cărora, la vremea lor, nu le-a fost acordată semnificație aparte pentru că, la prima vedere, nici n-o aveau, să iasă din anonimatul lor și să capete nebănuite dimensiuni. Subconștientul are alte criterii de alegere. Îmi amintesc, bunăoară, că, pe când eram mic (aveam mai puțin de patru ani), chiar în ziua când venea pe lume fratele meu, am găsit poarta deschisă și, cum mă plictiseam tare să mă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
echipaj mărinăresc. Pe când înotam de zor ca să-mi salvez viața și să ajung la un liman, întâmplător, am săltat capul în sus, iar privirea mea s-a înălțat deasupra nesfârșitei întinderi de apă, peste care am zărit, la dimensiuni uriașe, nebănuite, infinite, podul peste râul meu, așa cum arăta atunci și cum este și astăzi. După o perioadă de zbucium, a apărut într-o barcă de salvare unchiul. Avea, evident, înfățișarea unui gigant căci, probabil, și în vis, proporțiile sunt respectate și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
of consciousness, cum ar spune amicul meu Cornel. Ce-o să mai râdă când am să i spun că am conversat în somn. Dacă și el va fi visat același lucru... Prostii! Poate nu-s tocmai prostii. Telepatie, biocurenți, etc, etc. Nebănuite sunt tainițele sufletului. Ce e mai interesant e că am reușit să stau de vorbă cu el și cu cei de pe tărâmul celălalt. Și asta e posibil, în somn, desigur! S-au mai văzut cazuri... tic-tac, tic-tac, tic-tac... ...“Vă salut
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vreme, din păcate, din ce în ce mai puține) îi place să citească ceva bine scris, să vadă un film sau un teatru... Dar, nu prea mai e timp pentru așa ceva, sarcinile... Pronunțând acest ultim cuvânt, chipul lui suferă, parcă, o radicală transformare, o nebănuită metamorfoză: devine deosebit de serios, foarte grav, ai crede că-și leapădă o față, o mască, pentru a recurge al serviciile alteia... ...tic-tac, tic-tac, tic-tac... ...Nebănuită fantezie! Îmi dau seama că am reușit să creez poveștile unor vieți, despre care, de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pentru așa ceva, sarcinile... Pronunțând acest ultim cuvânt, chipul lui suferă, parcă, o radicală transformare, o nebănuită metamorfoză: devine deosebit de serios, foarte grav, ai crede că-și leapădă o față, o mască, pentru a recurge al serviciile alteia... ...tic-tac, tic-tac, tic-tac... ...Nebănuită fantezie! Îmi dau seama că am reușit să creez poveștile unor vieți, despre care, de fapt, nu știu mare lucru. Abia dacă-i cunosc pe oamenii aceia; să fie vorba de puțin har al prozatorului? Poate că amicul meu, Corneliu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
în gând, cinci minute, încă cinci minute, doar cinci minute să mai rezist, cinci minute de cântat și legănat, chiar dacă legănatul și-a pierdut orice ritm și-a devenit o bâțâială dezarticulată, iar cântatul un suspin gâfâit, într-o clipă nebănuită somnul te va cuprinde în brațele sale ocrotitoare, și-atunci mami va rămâne o vreme încremenită de fericire, nici măcar nu va mai respira de teamă să nu destrame miracolul, te va privi doar cu o nesfârșită duioșie, dar și cu
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]