1,595 matches
-
lucreze imediat după absolvirea facultății, aveau deja la activ șase luni de muncă În posturile lor modeste și păreau cu toții decepționați. Fie că lucrau la bănci, În firme de publicitate sau În edituri - nu contează unde - păreau cu toții teribil de nefericiți. Se plângeau de zilele lungi de muncă, de colegii de serviciu, de politicile de la locul de muncă, dar, mai mult decât de orice altceva, se plângeau amarnic de plictiseală. În comparație cu școala, sarcinile de serviciu li se păreau stupide, inutile, sarcini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În stare să citească un cuvânt În limba engleză“. Iar acum se străduia să găsească un mod de a-i ajuta. Mi-am strecurat mâna pe sub tricoul lui și am Început să Îl masez pe spate. Arăta, sărmanul, atât de nefericit, Încât mă simțeam vinovată că Îl deranjam cu amănuntele interviului, dar simțeam pur și simplu nevoia de a vorbi cu cineva. — Știu. Îmi dau seama că În postul ăsta nu voi face muncă de redacție, dar sunt sigură că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
drept după cât de ticălos se purtase cu Lily și pentru că nu eram singura care se târa la serviciu la o asemenea oră obscenă. Probabil era plătit cu o sută cincizeci de mii de dolari pe an ca să fie atât de nefericit, dar nu conta, măcar nu eram singura. Benji m-a salutat, iar țigara aprinsă lumina ireal acea semiobscuritate matinală de iarnă, și mi-a făcut semn să mă apropii. Eu eram cam neliniștită la gândul că o să Întârzii, dar Eduardo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fiecare a treia sau a patra zi, ea se pregătea să ia prânzul pe undeva și suspina: „Ahn-dre-ah, dă-mi o eșarfă“. Mă consola gândul că eu aveam să fiu plecată de mult când eșarfele acelea aveau să se termine. Nefericita care va fi prin apropiere va trebui să-i spună că nu mai există nici o eșarfă albă Hermès și că nimeni nu mai putea fabrica, trimite, crea, forma, expedia, comanda sau produce vreuna. Simpla idee era cumplită. Tocmai pe când deschideam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
facă. Un munte de scrisori pe care neglijasem să le deschid amenințau să Îmi dărâme biroul, iar sub el, de jur-Împrejurul picioarelor mele, erau Îngrămădite haine murdare adunate de trei zile. Un suspin uriaș, ca să anunț lumea Întreagă cât sunt de nefericită, și am sunat la curățătorie. — Bună, Mario, eu sunt. Da, știu - n‑am vorbit de două zile. Poți să trimiți pe cineva după haine? Grozav. Mulțumesc. Am Închis telefonul și m‑am chinuit să iau câteva din haine În poală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
regret și, pentru un scurt moment, mi‑a părut mai rău pentru el decât pentru mine. Era clar că nu‑i plăcea cine știe ce să‑mi dea o asemenea veste. — Grozav al dracului, am bombănit eu, după care am observat ce nefericit a părut Monseur Renaud. Mi‑am lipit pe față un zâmbet cuceritor și am Început din nou: — Vă rog să mă scuzați, a fost un zbor teribil de lung. Îmi poate arăta cineva unde o pot găsi pe Miranda? — Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu indiferența religioasă?141 Adevărat este că atunci cînd s-a reușit obținerea acestui lucru din partea poporului creștin, atunci s-a reușit și pervertirea sa, distrugerea creștinismului în sufletul său, lăsîndu-l numai în voia obișnuințelor; și un popor atît de nefericit, care printr-o corupere tainică, lentă și constantă, a pierdut fără să își dea seama principiul religios, un astfel de popor, spun, ale cărui interese religioase sînt adormite, este deja, în fapt, independent de Episcopii 142 săi, indiferent față de ce
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
regalia în ceea ce privește toate acele bunuri care nu sînt adevărate feude originare, iar pentru bunurile Bisericii să se plătească impozite la fel ca pentru toate celelalte." 225 Pascal al II-lea cunoștea bine faptul că această chestiune era tulburată de unii nefericiți și, de aceea, îi scria regelui Angliei în felul următor: "În mijlocul atîtor contradicții pe care, oh, rege, nu le lăsa să-ți tulbure inima, să nu crezi că vrem să îți diminuăm puterea în vreun fel sau că vrem să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
făcut, pentru eliberarea poporului lui Dumnezeu am făcut-o și pentru omenire, căci eu nu sînt decît praf și pulbere. Recunosc că am acționat greșit, iar voi toți înălțați rugăciuni pentru mine înaintea lui Dumnezeu, să mă ierte. Și acel nefericit înscris, care a fost făcut într-o tabără militară și care a fost un sacrilegiu, îl condamn anatemei, așa încît nimeni să nu-și mai amintească de el și vă rog pe voi toți să faceți același lucru." Ș toți
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fără mine ajunsă în halul ăsta. Nu sunt decât o povară. —Trebuie să te aduni. Nu te mai lăsa târâtă de toate toanele. — Nu pot să mă adun, sunt prea nefericită, i-am răspuns. — Se mai întâmplă să fim și nefericiți. Asta-i viața. Poveștile de dragoste se mai termină și prost. Se mai întâmplă și lucruri neplăcute. Dar trebuie să le faci față, nu să te apuci să faci gesturi egoiste ca luarea unei supradoze. Dacă ai fi tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
a dispărut. Prietenul dumneavoastră, domnul Crawford, a fost aici, acasă la dumneavoastră. Înțeleg că de-acum o să fim vecini. (Aruncă o privire spre vilă; chipul său Împrumutase culoarea părului argintiu.) Poate a luat-o Crawford cu mașina. I-am zîmbit nefericitului cît de liniștitor puteam, dîndu-mi seama pentru prima dată ce impact emoțional avea asupra femeilor un psihiatru vulnerabil. — S-o ia cu mașina? Da, cred că s-ar putea. Presupun că da. Dacă Îl vedeți pe Crawford, dacă vă sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe care o suspectam de vrăjitorie. Femeia asta mă părăsise hodoronc-tronc, dar probabil că pe bună dreptate, după cum am spus deja. Rămăsesem cu poezia, dar n-aveam ce-i face, resortul era acolo. Fusesem al naibii de Îndrăgostit, acum eram teribil de nefericit. Atârnam. Oftam. De fapt, nici măcar nu pot spune că scriam. Bolboroseam În minte tot felul de presupuneri. Din când În când mi se părea că pot trage o concluzie, de fapt ajungeam la capătul puterilor. Mă cutremuram Încă, deși eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și speriați, continuă totuși să lupte cu forțe inegale împotriva stihiilor dezlănțuite. În tot acest tablou neguros, undeva departe, firave raze de lumină străpung perdeaua întunecată a norilor. Se arată primele semne ale zilei care, cine știe, poate aduce salvarea nefericiților. Magistrală simbolistică pentru speranța vieții care nu dispare niciodată, nici în cele mai disperate situații. Hai să păstrăm în mintea și în inima noastră acest sâmbure de putere! încheie ea zâmbind. Marius o privește lung câteva clipe și apoi ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
oameni. Câte un strigăt slab și epuizat răzbate peste forfota generală: "Apă ... vă rog, apă!". Grăbiți, șoferii dau și ei o mână de ajutor personalului medical care se agită ager și precis. Mai multe garnituri sosiseră de pe front și alți nefericiți îi așteptau să se întoarcă pentru a fi preluați cât mai repede. Sub soarele călduț, mirosul prafului umed de la ploaia scurtă care tocmai sfârșise se înfășoară cu cel al cauciucurilor înfierbântate și al iodului turnat peste rănile purulente. În mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe care justiția din țările lumii libere n-a cunoscut-o niciodată, pentru ea de neimaginat. Întorceam direcțiile acelor legi, dîndu-le un sens uman, prin savante interpretări lăturalnice. Dar cui ai fi putut să spui aceste adevăruri fără riscuri definitive? Nefericiți, și fericiți totodată, ne aflam În fața puterii statale pe care numai noi știam că o Învingem prin simpla ignorare a prezenței ei, un anumit fel de ignorare, ultima abilitate a justiției. În care altă profesiune s-ar fi putut Întîmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
tătari, pe o întindere de două ceasuri lățime. Acești tătari se așază însă cu condiția de a se judeca singuri ei între ei, numai având judecăți cu moldovenii să aibă a se judeca înaintea autorităților moldovenești. În veacul al optsprezecelea nefericitul Dimitrie Cantemir se aliază cu rușii. Toma Contacuzin, generalul de cavalerie al Domnului Valahiei, trece asemenea la ruși. Turcia pierde încrederea în Domnii pământeni și trimite fanarioți. Această alianță cu Rusia ne-a făcut să pierdem Domnia, armata, dezvoltarea noastră
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
deși slabă, deși locul era ocupat de trupe turcești. Dar până a sosi la capătul veacului al 17-lea și la începutul veacului al 18-lea, la slăbiciunea statelor noastre sub fanarioți, a cărei cauză e tocmai Rusia și alianța nefericitului Cantemir cu Petru cel Mare, vom stabili mai întîi drepturile țărilor pentru timpii în cari nu era vorba de precumpănire turcească la noi. Acest petec de pământ, precum îl numesc corespondenții ziarului "Le Nord", locuit de tătari sub corturi și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
au mai amenințat, să prezinte spectacolul unui război civil în momentul în care am fi avut război cu străinii. Despre asta nu ne îndoim, pentru că cunoaștem înaltul patriotism de care sânt insuflați acești copii mai mult importați decât importanți ai nefericitei noastre țări. Cât despre estrema noastră fericire de-a fi scăpat prin război de darea m judecată, declarăm că nu sîntem în stare de-a înțelege de ce ni se perpetuează fericirea. Lucrul se poate corige foarte lesne - rugăm pe roșii
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
-și părăsi vetrele străbune spre a emigra în... America, oare mai e îndoială că aceleași elemente de corupție și spoliarea tind a uza de aceleași mijloace, a ajunge la aceleași scopuri pe cari le-au atins în acea parte a nefericitei Polonii? Dacă astăzi, când n-au plenitudinea drepturilor civile și nici pe cele politice, au pus mâna pe tot negoțul și pe toată industria mică din Moldova, dacă astăzi se lățesc înspăimîntător asupra șesului Țării Românești, dacă azi se încuibă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
-lea]cu funcționari și arendași în restanță, s-au făcut din alegeri cestiune de familie, de postomanie si de interes, s-au falsificat în ora supremă voința nației cum nu s-au mai falsificat niciodată. Numai Moldova pământ înzecit de nefericit si înzecit de sfânt, ai cărei eroi dorm somnul de veci în umbra pajurilor străine, pe a cărei moaște sfinte calcă picior străin, numai Moldova s-a scuturat ca un leu, menit spre junghiare o dată, poate pentru cea din urmă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și nu te-am silit să mă lovești când eram mic. Nu te gândi acum că o să mai îndrepți ceva când sânt mare. Stai liniștit, că discutăm noi. Ți-am spus că vreau să-i spun ceva mamei." " Spune-i, nefericitule, dar dacă nu-ți pui frâu la vorbă în casa asta n-ai ce să mai cauți!" Da, i-am răspuns, cunosc, clasica gonire de-acasă a unui fiu care a apucat pe căi greșite, plecarea lui, apoi suferința mamei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
astfel de sinucideri spectaculoase..." E clar, gândii înfiorat, după ce medicul plecă și rămăsei singur în patul meu cu ciudata mea boală care nu da semne de ameliorare, o să mor și eu, am jucat cu Petrică în aceeași piesă. Eu, el, nefericitul de taică-său și Matilda. S-ar putea să murim toți patru, adică toți protagoniștii... Cosașul îndrăcit al lui Van Gogh, gândii mai departe cu ochii pe lumina soarelui care îmi inunda patul, nu avea ezitări înaintînd în lanul de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era aproape normal: fetița asistase la scene și mai înspăimântătoare, atunci când creaturile invadaseră colonia. Privea oare ecranele postului de operații când soldații pătrunseseră în sala cu coconi? Văzuse fața femeii care o implorase pe Dietrich să o omoare? poate că nefericita era... Nu, imposibil! Dacă ar fi fost vorba de mama ei, copila s-ar fi cufundat în psihoză și ar fi fost închisă între zidurile nebuniei. ― Ți-e bine? Trebuia să-i vorbească banalități. De altfel, simțea dorința nevoia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
plictisitoare pentru tine. Urmă o pază și apoi - altfel decât se așteptase - o strâmbătură deformă fața copilului. - Bănuiesc, spuse băiatul, că ai câteva presupuneri de data asta și crezi că vreau să mă întorc pe nava aia idioată, la toți nefericiții ăia. - Ești pe aproape; dar poate vrei să te întorci la mama ta, răspunse Gosseyn. Dar chiar în timp ce vorbea, se adaptă în sinea sa la analiza făcută de Enin. Nu era rău, după toate mofturile acelea de copil. Dar trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
văd unde s-a dus..." Un bărbat îmbrăcat în cămașă și vestă. Aceasta era sursa vocii amenințătoare. Cercetările rapide pentru găsirea lui Enin îl duseră pe Gosseyn în jos, prin holul întunecat, la reședința paznicului. Și acolo îl găsi pe nefericit pe podea, bolborosind despre un băiat care - reieși în cele din urmă - îl "arsese" de câteva ori înainte să-i devină clar că numai o confesiune îl putea salva de însușirile speciale ale acestui pui de drac... Numele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]