2,511 matches
-
prea populat, pruncii cautăm pe mama și pe tata în mulțimea solitară, elementul tău minimal, tema călătoriei: toate sînt de schimbat a XXIII-a oară, Vulturești Negrești linia de lumini, lunca neagră cu ele urcă mai sus și le acoperă, Negrești prea îngrijit pentru patru trenuri pe zi, așa e tema morții unica temă posibilă, ca și nădejdea ori dorul, cînd omul a plecat să locuiască în altă parte decît acasă, se lamentează apoi că deșertul urban, că omul-text plecat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și Gavril din Tătărași, dar din motive politice, de asemenea, nu a obținut aprobarea. În consecință, văzând împotrivirea de la Iași, la cererea să a fost numit preot paroh în partea de nord-vest a țării, în zona Oas sau Ugocea, la Negrești mai întâi, apoi la Vasad Curtuiuseni. Aici preotul paroh Dragoș Bucescu a păstorit cu demnitate și pricepere pe credincioșii creștini ortodocși până la 1 iulie 1972, care a fost ultima zi a nefericitei sale vieți. După accidentul din acea noapte nefasta
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93296]
-
1949. Activitatea legislativă este executată de președinte și Adunarea Legislativă (aleasă pe 4 ani), iar cea executivă de un cabinet numit și condus de președinte. Suprafața: 51.100 km2. Capitala: San Jose. Locuitori: 4.017.000 (din care albi 94%, negri 3%, amerindeni 1%, chinezi 1%). Religie: romano-catolică, protestantă. Limbi vorbite oficiale: spaniola, engleza. Costa Rica este situată în America Centrală, între Nicaragua și Panama, având ieșire la Marea Caraibilor și Oceanul Pacific. Țara este muntoasă, cu depresiuni de coastă înguste și care devin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, unul dintre cei mai mari entomologi români contemporani. Prof. dr. Victor Ciochia, de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, membru al Academiei de Științe Agricole și Silvice, elev al profesorului Constantineanu. Cercetător pr.I dr. Ștefan Negrea, de la Institutul de Speologie „Emil Racoviță” București, un prestigios cercetător al peștilor din România și din lume și taxonomist și sistematician al Crustaceelor Cladocere. În calitate de decan al Facultății de Biologie am reușit să realizeze o reparație morală pentru unele cadre
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Botnariuc și Acad. Prof. dr. Cristian Ioan Hera iar cel de „Profesor Onorific” al Universității „Alexandru Ioan Cuza” domnilor Acad. Prof. dr. Ion Dediu (Rep. Moldova), Acad. Prof. dr. Traian-Marian Gomoiu, Prof. univ. dr. Victor Ciochia, CS I dr. Ștefan Negrea și Prof. univ. dr. Teodosie Perju. Ca organizator de manifestări Științifice, activitatea Prof. Gh. Mustață a fost la fel de prodigioasă ca activitatea didactică, cea administrativă sau cea publicistică. La acest capitol, mă voi referi doar la organizarea Simpozioanelor cu titlul generic
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
succes, să mă asociez acelora ce se rugau, căci nu toți se rugau. O bună parte din mulțimea așezată în bănci era formată din turiști curioși cum celebrează evreii, la Roma, sosirea Reginei Shabat, o bună parte dintre ei erau negri și, probabil, mulți creștini. Acustica de sub bolta înaltă a sinagogii era stridentă, iar eforturile de a descifra cuvintele pierdute în dicțiunea hazan31-ului nu prea dădeau roade și atunci mi-am adus aminte de seara de Yom Kippur și de Kol
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
orice preț de băncile universității, dacă am fost găsit nedemn să studiez disciplina aleasă de mine, unica disciplină care mă interesează, și să plec. În aceeași zi am primit însă invitația să vin să stau de vorbă cu profesorul Armand Negrea, în mod formal omul numărul doi în ierarhia universității, dar de fapt, ca director de studii, el era, și nu rectorul, conducătorul prestigiosului institut de înalte studii. Știam că Negrea (născut Schwartz) era evreu, dar originea noastră comună nu a
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
invitația să vin să stau de vorbă cu profesorul Armand Negrea, în mod formal omul numărul doi în ierarhia universității, dar de fapt, ca director de studii, el era, și nu rectorul, conducătorul prestigiosului institut de înalte studii. Știam că Negrea (născut Schwartz) era evreu, dar originea noastră comună nu a fost evocată în conversație. A spus că m-a invitat ca să mă consoleze pentru hotărârea nedreaptă luată împotriva mea și ca să-mi propună să mă înscriu la o altă facultate
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
primară la actul de izgonire din facultate nu mai era identică cu cea din anul precedent la Cluj. De astă dată nu am refuzat cu dispreț instantaneu propunerea unei alternative așa cum procedasem în legatură cu ideea propusă de profesorul Armand Negrea. Deprimat și cu inima frântă, am decis să iau în considerare propunerea administrației Universității de a mă înscrie la Institutul de Chimie Alimentară, iar când am venit să întreb dacă sunt într-adevăr dispuși să mă primească, decanul mi-a
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Duhan, îngroapă-le, nu le arunca la bulboană. Sînt bolnave, o să transmită boala peste tot. Și ce? Dure-m-ar capul pe mine... Rîde și limba îi iese prin găurile lăsate de dinții lipsă. Lasă că și cei rămași erau negri ca smoala. Dar de ce să facem rău la alții? Cu ce ne-au greșit? Dar mie? Eu cu ce le-am greșit? Mie cum mi-au trimis boala asta la găini? N-au făcut-o voit, omule. Nimeni nu ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
are prea multe lipsă. Doar coada, care stă la picioarele calului. Are o sîrmă și încerc s-o pun la loc. Chiar reușesc pentru un timp. Primul proprietar era sculptorul X, are o mulțime de încercări în pod. Pereții sînt negri de la fumul perindat pe acolo în decursul timpului. În prima cameră ne întîmpină un fum greu de respirat. Am aprins focul în șemineu, ca să creez un pic de atmosferă..., se scuză avocatul. Ați reușit pe deplin, răspund înțepat inexplicabil. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
înconjoară grădina, n-avem nicicum siguranța inviolabilității. Privesc cum, cu o ușurință de maimuță, un om se cațără pe gard și apoi coboară pe un arbore mai apropiat. După el vine altul. Un al treilea așteaptă în stradă. Toți sînt negri ca smoala. Înăltuți și subțiri ca trestiile. Nu știu dacă trebuie să-mi fac simțită prezența și un timp oscilez între a acționa într-un fel sau în a aștepta. Optez pentru a doua variantă. Cei doi cărau cu ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu viață dar este puțin cam surd. Și celălalt? L-am iertat și pe acela. Se lasă un moment de tăcere. Cum și eu scriu proză scurtă, trebuia să mă arăt critic, cît de cît. Știi, Hassan, să nu fie negri, să fie latino-americani... Cine? Hoții. Noi, mereu, cînd scriem, eroii negativi sînt negri. Mi-i milă de ei... Dar erau negri... se răstește Hassan. Cum "erau negri", ce, nu poți pune ce vrei? Rîde cu poftă. Constantin, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe acela. Se lasă un moment de tăcere. Cum și eu scriu proză scurtă, trebuia să mă arăt critic, cît de cît. Știi, Hassan, să nu fie negri, să fie latino-americani... Cine? Hoții. Noi, mereu, cînd scriem, eroii negativi sînt negri. Mi-i milă de ei... Dar erau negri... se răstește Hassan. Cum "erau negri", ce, nu poți pune ce vrei? Rîde cu poftă. Constantin, dar nu-i poveste, este adevărat! Strigă: Rogelio! Negrul stilat vine cu un mers lent și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trebuia să mă arăt critic, cît de cît. Știi, Hassan, să nu fie negri, să fie latino-americani... Cine? Hoții. Noi, mereu, cînd scriem, eroii negativi sînt negri. Mi-i milă de ei... Dar erau negri... se răstește Hassan. Cum "erau negri", ce, nu poți pune ce vrei? Rîde cu poftă. Constantin, dar nu-i poveste, este adevărat! Strigă: Rogelio! Negrul stilat vine cu un mers lent și cu o ținută demnă. Uite-l, el este... Se întoarce spre Rogelio și-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
școala și internatul era pe undeva în spatele Mitropoliei sau Trei Ierarhi - (era vorba de o școală de contabilitate), am fost numit contabil la o cooperativă de consum din localitatea Rafaila. Apoi am fost mutat la Uniunea Cooperativelor de Consum raională Negrești, județul Vaslui. Ca, până la urmă, să ajung șef contabil la cooperativa de consum Negrești. Astea se întâmplau în anii 1949-1952. Prin anul 1950, sau poate 1951, mă trezesc la Negrești cu cinci practicanți (la practică de contabilitate, pentru o lună
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
o școală de contabilitate), am fost numit contabil la o cooperativă de consum din localitatea Rafaila. Apoi am fost mutat la Uniunea Cooperativelor de Consum raională Negrești, județul Vaslui. Ca, până la urmă, să ajung șef contabil la cooperativa de consum Negrești. Astea se întâmplau în anii 1949-1952. Prin anul 1950, sau poate 1951, mă trezesc la Negrești cu cinci practicanți (la practică de contabilitate, pentru o lună de zile). Printre aceștia se aflau și frații Cehan. Erau, după câte îmi aduc
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Apoi am fost mutat la Uniunea Cooperativelor de Consum raională Negrești, județul Vaslui. Ca, până la urmă, să ajung șef contabil la cooperativa de consum Negrești. Astea se întâmplau în anii 1949-1952. Prin anul 1950, sau poate 1951, mă trezesc la Negrești cu cinci practicanți (la practică de contabilitate, pentru o lună de zile). Printre aceștia se aflau și frații Cehan. Erau, după câte îmi aduc aminte, prin ultima clasă a unui liceu comercial din Vaslui, sau așa ceva, și urmau să facă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de măr în cel câmp verde frumosu grupa 2. Este-o verde de livadă, hei ler, flori de măr O livadă și-o cetate Și-n cetate cine-mi șade, hei ler, flori de măr Șade (Lina), d’ochi-s negri Ea ședea și chindiseară, hei ler, flori de măr Tot gulere voinicești Și prapore-mpărătești, hei ler, flori de măr Și scandile mari, domnești Pe-acolea cine-și trecea, hai ler, flori de măr Trece marele ei crai Și din grai
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pe șesuri, norii sunt lungi...17 Ceva mai în spate, spre stânga, cuminte și discretă stă bisericuța familiei, amintită în proza poetului: țintirimul și biserica noastră erau alături cu grădina. [...] Era multă și clară lumină de lună... ramurile salcâmilor erau negri, gratiile de la capela noastră, cu vârfurile aurite, străluceau și vântul atingea de clopot... clopotul abia atins suna dulce, foarte dulce și melodios 18. Corespondența biunivocă între elementele satului și poet este omniprezentă. La vremea când Eminoviceștii locuiau în Ipotești, curtea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
biserica, trec din arealul curții ipoteștene în lumile rarefiate ale imaginarului: Țintirimul și biserica noastră erau alături cu grădina. Cum plecă mama, luai o pătură și mă dusei în țintirim... Era multă și clară lumină de lună... ramurile salcâmilor erau negri, gratiile de la capele noastră, cu vârfurile aurite, străluceau și vântul atingea de clopot... clopotul abia atins suna dulce, foarte dulce și melodios... Mă-nfășurai bine, deschisei portița de la gratii și mă culcai pe piatra mare de deasupra 108. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a băgat mâna în buzunar, a scos ordinul de chemare, o jumătate de coală împăturită în două, a dezlipit-o și a citit-o. Că el, săracul, știa oleacă de carte. Eu n-avusesem parte. A citit și s-a negrit la față. Apoi a oftat iarăși și-a dejugat boii, trântind jugul de pământ cu ciudă, încât am crezut că se desface și se preface într-un braț de lopățele și surcele. Ce-i, măi omule? Ce te-a apucat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să toci la bani și mai bine te făceam un căcat lângă gard. Îi auzeam din ce În ce mai slab tot Încercând să disting o tresărire de complicitate În surâsul și Încruntarea ce pulsau pe figura Ortansei. Ochii ei trași spre tâmple erau negri și neverosimil de mari, ca niște găvane a căror strălucire părea un revers al privirii mele de animal deprins să vadă În Întuneric, și nici pe ea n-o mișca balamucul din casă. — Și până la urmă te-ai Însurat? — Păi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
într-o parte, cu mustață neagră, mică, fiindcă „aducea” cu Hitler.. era poreclit.. „Hitler”. Drept, exigent, sever dar fără răutate, și numai indolența și mediocritatea îl făceau să-i fulgere privirea. Făptură înaltă, dreaptă ca lumânarea, cu pasul hotărât, ochii negri pătrunzători; eleganța sa desăvârșită dar neostentativă, semn al bunului gust și al unui rafinament deosebit, sporeau plăcerea prezenței sale. Își făcea îndatoririle profesorul, cu maximă conștiinciozitate. Adesea dur și poruncitor... niciodată nedrept. Așa era profesorul nostru de fizicochimice, pe care
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Articolul 1 Se eliberează din funcția de vicepreședinte al Colegiului Oficiului Național de Turism al Republicii Socialiste România tovărășii: - Porfir Negrea - Petrachi Trofin - Gheorghe Teodorescu. p. Președintele Consiliului de Miniștri, ILIE VERDET ---------
HOTĂRÂRE nr. 1.861 din 26 decembrie 1970 privind eliberarea unor tovarasi din funcţia de vicepreşedinte al Colegiului Oficiului Naţional de Turism al Republicii Socialiste România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127544_a_128873]