2,984 matches
-
scufundau în neodihna nopții”... Acasă„m-am visat/ cu toate păsările/ rotindu-se în jurul meu/ le mângâiam/ zborul”... Acasă, „somn adânc/neprețuit/ ascunde/ bătăile inimii -/ povestea/ logodnicului din lună...”. Acasă „strâng uitări/ și gânduri goale/ pe un petec dinainte/ înnod/ negura cea grea/ ... eu aștept/ fie ce-o fi/ răsărit/ alt zori de zi...”. Acasă „asfințește cuvântul/ de această dată/ fără farse/ fără trădări”... Acasă, „când ploaia/va mușca flămândă/ din dorul ce mi-l fură azi/ ... îmi bat în piepturi
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
religiozitate, o datorie sfântă de a imortaliza vremurile, destinele oamenilor, așa cum au fost ele în vremurile apuse. Nu basme, nu superstiții, ci întâmplările reale de demult, atât de bogate, ale satului din ținutul natal, care se pot pierde ușor în negura uitării dacă nu se găsește un scriitor care să le scoată la lumină. M.C.: Cum se împacă informatica cu literatura? V.D.: În mod paradoxal, se împacă bine, de minune chiar. Se împacă foarte bine și cu matematica. Matematica, informatica, dar
INTERVIU CU SCRIITORUL VIOREL DARIE DE MARIA CIOBOTARIU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347363_a_348692]
-
rup. Vioaie, către lume, zilnic, iese. Dezbracă de pe umeri nopțile uitate, Un vechi ecou - din ochii plini, cobor, O, ziua ei, închisă în cetate - Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor. Aromele pe gura-i aprinse zări adună Și zdruncină din neguri întinsuri sufletești - Încâlcit în vise, timpul mă sugrumă Lăsându-mă cărare dorinței omenești. Femeia ce nu încape în propriul său trup Și vorba-i strâmtorată între rude, Zadarnic anii din viața mea o rup - Voința ei mă află pe oriunde
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
ca niște umbre. Chiar și flăcările focului iau forme hidoase, iar scânteile pocnesc în aer. Din când în când tăciunii aprinși sar din foc. La ferestrele castelului se aprind torțe, iar pe ziduri ard focuri de jur împrejur. Deodată, din negură, pe lângă flăcările focurilor, țâșnește un vultur cu aripile larg desfăcute. Planează de câteva ori pe deasupra turnurilor sub ochii holbați ai oștenilor, iar la atingerea pământului se transformă în făptură umană învăluită într-o pelerină roșie. Este un bărbat vânjos între
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
pâraie, grăbite să ajungă cât mai curând în luncă, și populată de atâtea sălbăticiuni? Pentru că acesta era, încă de pe vremea când se afla numai în rândurile boierilor, și stăpânul satului și moșiei Hurezului, sat ale cărui începuturi se pierd în negura vremii și care purta, ca și râul ce curge prin el, numele păsării al cărei bocet se aude noaptea din adâncul acelor păduri străvechi: Huhurezi sau, prin prescurtare, Hurezi. Atras de poziția geografică a acestei moșii încă de când a cumpărat
COMORI ALE SPIRITUALITĂŢII VÂLCENE LA HUREZI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU-HUREZI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347405_a_348734]
-
interpretei Margareta Pâslaru, dovadă că onorurile pot fi date imediat și luate înapoi fulgerător, pe când asupra iubirii lucrează timpul luându-i durata și dându-i eternitatea. De câte ori reînvie un cântec, se spulberă un nor care a călătorit prin văzduh. O negură mare a trecut prin fața stelelor muzicii ușoare românești, dar a plecat.. Artiștii se văd iar pe cerul cu șiraguri de mărgăritare și safire de cântece.Ce mult am așteptat-o pe Margareta Pâslaru...! Nu se poate concepe ce ar fi
MARGARETA PÂSLARU. MUZICA, BUNĂ PENTRU SUFLET, PE CÂT E ZIUA PENTRU VIAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347455_a_348784]
-
rup. Vioaie, către lume, zilnic, iese. Dezbracă de pe umeri nopțile uitate, Un vechi ecou - din ochii plini, cobor, O, ziua ei, închisă în cetate - Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor. Aromele pe gura-i aprinse zări adună Și zdruncină din neguri întinsuri sufletești - Încâlcit în vise, timpul mă sugrumă Lăsându-mă cărare dorinței omenești. Femeia ce nu încape în propriul său trup Și vorba-i strâmtorată între rude, Zadarnic anii din viața mea o rup - Voința ei mă află pe oriunde
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
o rup.Vioaie, către lume, zilnic, iese.Dezbracă de pe umeri nopțile uitate,Un vechi ecou - din ochii plini, cobor,O, ziua ei, închisă în cetate -Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor.Aromele pe gura-i aprinse zări adunăși zdruncină din neguri întinsuri sufletești -Încâlcit în vise, timpul mă sugrumăLăsându-mă cărare dorinței omenești.Femeia ce nu încape în propriul său trupși vorba-i strâmtorată între rude,Zadarnic anii din viața mea o rup -Voința ei mă află pe oriunde.NU FAC
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
rup? - Vioaie, către lume, zilnic, iese. Dezbracă de pe umeri nopțile uitate, Un vechi ecou - din ochii plini, cobor, O, ziua ei, închisă în cetate - Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor. Aromele pe gura-i aprinse zări adună Și zdruncină din neguri întinsuri sufletești - Încâlcit în vise, timpul mă sugrumă Lăsându-mă cărare dorinței omenești. Femeia ce nu-ncape în propriul său trup Și vorba-i strâmtorată între rude, Zadarnic anii din viața mea o rup - Voința ei mă află pe oriunde
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
o rup? -Vioaie, către lume, zilnic, iese.Dezbracă de pe umeri nopțile uitate,Un vechi ecou - din ochii plini, cobor,O, ziua ei, închisă în cetate -Nesfârșită aripă-i, lăsată de cocor.Aromele pe gura-i aprinse zări adunăși zdruncină din neguri întinsuri sufletești -Încâlcit în vise, timpul mă sugrumăLăsându-mă cărare dorinței omenești.Femeia ce nu-ncape în propriul său trupși vorba-i strâmtorată între rude,Zadarnic anii din viața mea o rup -Voința ei mă află pe oriunde.... XIX. TRĂIESC
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
ecran. După câteva minute, timp în care am fost introduși în atmosferă, lumina se reaprinde și suntem invitați să trecem în sala de cinema. Pe un fond muzical asemănător celui din sala alăturată, lumina se stinge progresiv. Pe măsură ce se instalează negura, ecranul este invadat de imagini colorate. Ce vedem ? Un grup de copii care se joacă de-a războiul. Imediat îmi vine în minte povestea «Stejarul din Borzești» scrisă de Eusebiu Camilar (soțul poetei Magda Isanos) și urmăresc cu interes mai
WATERLOO de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348719_a_350048]
-
forma lor exterioară și pentru un moment se predă profunzimii unui simbol. Doar așa poate lua naștere un nou pas al recunoașterii. Mă intreb deseori, câți nu trec pe langă simboluri sacre fără să le cunoască noima - uneori pierdută în negura vremurilor, - redescoperită de puțini care urmează calea luminii. Când au apărut simbolurile, de unde provin ele? Din timpurile străvechi, de pe vremea legendarilor, învățătorii spirituali s-au confruntat cu o problemă dificilă, de a nu putea exprima și transmite auditoriului în cuvinte
POESIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348772_a_350101]
-
te impulsionează, pătrunde in sânge, acționează ca o supapă a gândului ... pompează prin vene, încălzește inima și urcă spre creier. Explozia de scântei inundă centrul vital. Te privești în ochi.. În jurul tău flăcări se ivesc pe rând, ard si mistuie negura. Zidurile trosnesc, vârtejul ridicat de nicăieri te smulge, te absoarbe nesățios. Liniște deplină ... În spate se întinde tunelul nesfârșit, ca un subsol din clădirile vechi, luminat slab cu câte un bec rătăcit pe alocuri pe tavanul crăpat și coșcovit. Te
CALATOR.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348867_a_350196]
-
din care a curs apă, și din astfel de inimi curg lacrimile de pocăința care spală întinăciunea păcatului. Dacă n-ar fi harul Botezului în noi n-ar curge nici lacrimile cele mântuitoare ale pocăinței. Harul Sfântului Botez, învăluit în negura păcatelor, se trezește în noi ca dintr-un somn greu, ca dintr-un mormânt, prin lucrarea pocăinței”. Trebuie subliniat faptul că pocăința nu este lucrarea unei clipe, a unui singur moment din viața noastră. Nu putem s-o încheiem într-
DESPRE PILDA FIULUI RISIPITOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346720_a_348049]
-
rochii de mireasă Va îngheța pe veci de-atâta frig în casă... Cum Dumnezeu, poți fi un Dumnezeu de friguri Să ne îngropi cu tot cu păsări, flori și linguri În bezna de la geam, sub streașina drept stradă În albele morminte din neguri de zăpadă...? Iar porții de colivă din arpacaș de cruci Ne fi-vor hrana vie când ai să ne usuci În gheața altor lumi mai bune și mai drepte... Dar, cât mai trebuie românul să aștepte? Cum Dumnezeu, îi congelezi
BLESTEM DE SIBERII (MANIFEST, ROMEO TARHON) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346755_a_348084]
-
simțită prezența în spațiul poetic ( relativ târziu) în perioada matură a existenței. După propria-i mărturisire - încercările de versificare încep în jurul vârstei de 9 ani. În perioada liceului a strâns câteva poezii într-un jurnal care s-a pierdut în negura timpului. Iat-o revenind cu energii, acumulări noi - după o lungă absență. În decurs de 6 ani a citit intens, s-a familiarizat cu noile orientări, stiluri din spațiul cuvântului scris... reușind să editeze volumele: Fata sihastra, ed. Timpul, Iași
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
de a-și constitui state) care se identifică prin indubitabile elemente definitorii și față de care nu mai ai reflexe spirituale decât atunci când ți le pierzi și pe cele fizice. Din satul de pe malul Moldovei, cu peisajul lui "auroral", mărginit de negurile care trag perdeaua înspre Ceahlău, spațiu magistral zugrăvit prin cuvânt de cel mai mare contemplator al Creației, inegalabilul Sadoveanu, n-am ieșit apoi decât în taberele și excursiile în care mi-am dus elevii în vacanțele de vară, căci condiția
FRUMOASA VALAHĂ DE PE METEREZELE ROMÂNISMULUI TRANSNISTREAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346242_a_347571]
-
și locuri comune, de care volumul abundă: albul zorilor, albă nea, adâncul suferinței, cer spuzit în clar de lună, câmpia de mătase, paleta de culori, petalele de flori, stea nemuritoare, câmpul plin de flori, revărsarea dimineții, firul vieții, voal de neguri, firavele petale, dulcea adormire, clipe efemere, dulcea liniște a nopții, dans zglobiu, dansul apei de izvor, dulci cuvinte, surâsul cald, ( de mai multe ori folosit); blândă privire, ruginiu de toamnă, sufletu-mi pustiu; a stelelor sclipire, dansul elegant al fulgilor
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
Crăiasa în straie albe te subjugă cu farmecul noptii. Sărutul ei este șoapta neterminată din căușul palmei. Pe gene se ofilesc umbre dulci din clipirea luceferilor ascunși în bolta limpede. Carul Mic duce poveri de doruri nestinse ... tăceri nevindecate în negura vremurilor pierdute. Stelele sclipesc..licurici prinși de perdeaua cerului senin. O cometă grăbită trece pe neașteptate învăluind în strai de azur liniștea nopții. Ți-a tulburat gândul. Obosit iți culci obrazul pe Steaua Nemuririi.. Spiritul nopții iți mângâie fruntea și
STELE ÎN OCHI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346475_a_347804]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > INTRIGA Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 438 din 13 martie 2012 Toate Articolele Autorului Intriga Pe scena uriașă a lumii, întotdeauna și-a făcut loc cu ușurință, intriga. Rădăcinile ei se pierd undeva în negura timpului. Se poate infiltra în medii mici, cu oameni simpli, obișnuiți, dar și în medii înalte, acolo unde se țin frâiele puterii. Intriga este o țesătură de trăiri întunecate, ce macină sufletul și-l cufundă în adâncuri de unde nu mai
INTRIGA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348290_a_349619]
-
și de efortul poetului de a construi, cărămidă cu cărămidă, un adăpost pentru poezie, aidoma unui ‘'Eutih al gratuității'': (Polen stelar îți voi aprinde în plete/ Și rug de trandafir pe suflet o să-ți pun!, Recviem; Tristeți de toamnă-n neguri mă apasă,/ Te caut în ungherul sufletului meu./ Te regăsesc, te pierd, dar cu îi pasă/ Când singuratic cert pe Dumnezeu, Tristeți de toamnă). Lumea e goală, tristă și greu suportabilă, fără oameni și poeți ca Vasile BURLUI. Mă gândesc
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]
-
alta?! Nuu!... Noaptea cu cerneala ei, a făcut farmece! ... Fereastra, s-a transformat în oglindă... Mă caut în apele sticlei, dar... chipul care mă privește din geam nu-i al meu. Este al... nevestei care oftează cu privirea pierdută în negura așteptării. Vede lacrimi care au făcut șanț pe fața îngrijorată. Nu-i pic de ciudă. Nu-i revoltă... Știe unde întârzie! Știe că are pe...''cineva'' și că acel cineva sunt eu! Știe, și-l așteaptă cu masa caldă. Așteaptă
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
gheață otrăvitoare din punct de vedere moral. M-am intors mi-am luat haină și am pornit din nou pe stradă în noapte, erau puțini trecători și mă gândeam că toți care trec pe lângă mine au poate noaptea lor de negura și gheața din care se zbat spre ieșire și nu reușesc, nu se face lumină nu vine izbăvirea niciodată și mâine va fi la fel. Am ridicat ochii în sus, nu mai era nici o steluța doar nori negrii ce acopereau
AMINTIRI DIN NOAPTEA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348452_a_349781]
-
vânătorii de munte - și-o ia la pas. Burnița toacă mărunt, mărunt - vestea sosirii. Vântul se prăvălește peste călător, îl cuprinde ca pe-o jucărie și șăgalnic îl împinge pe la spate purtându-l spre locurile natale - un cătun rătăcit în neguri. ”Alo! Lisandre!... Of! Bine că am reușit să prind semnal; mulțumesc lui Dumnezeu, frate! Am încercat de mai multe ori să dau de tine, dar cu peregrinările tale, abia acum am reușit. Iartă-mă pentru veștile rele pe care ți
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
orice ar fi în jur, orice s-ar petrece, undeva, acolo, pâlpâie flacăra vetrei - acolo! e ”acasă”. Cu fiecare pas, distanța spre ”luminiță” descrește și bucuria lui devine mai adâncă; iubește tot ce se petrece în jur, se contopește cu negura, devine însuși făptura vremii, se lasă purtat de vânt, se unește cu fiecare picătură de apă și se strecoară tiptil, pe firul potecii, spre final - ”acasă”. *** Nici nu știe cum a trecut timpul. Citea și recitea scrisoarea, apoi ridica privirea
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]