2,225 matches
-
un tânăr diacon care ieșeau în acest moment, au avut de furcă să-și țină pălăria pe cap. Asta nu l-a împiedicat pe cel mai în vârstă să continue să comenteze predica. El lăuda elocvența lui Paneloux dar se neliniștea de îndrăznelile de gândire de care părintele dăduse dovadă. Socotea că această predică arăta mai multă neliniște decât putere și că, la vârsta lui Paneloux, un preot n-avea dreptul să fie neliniștit. Tânărul diacon, cu capul în jos ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
El lăuda elocvența lui Paneloux dar se neliniștea de îndrăznelile de gândire de care părintele dăduse dovadă. Socotea că această predică arăta mai multă neliniște decât putere și că, la vârsta lui Paneloux, un preot n-avea dreptul să fie neliniștit. Tânărul diacon, cu capul în jos ca să se apere de vânt, l-a asigurat că se ducea des pe la Paneloux, că era la curent cu evoluția lui și că tratatul său o să fie mult mai îndrăzneț, și n-o să capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
bine să nu se proclame încă victoria. Cum s-ar zice, observase Cottard, nu se știe nimic, poate să reînceapă de la o zi la alta ? \ Da, după cum e posibil ca și mișcarea de vindecare să se accelereze. Această incertitudine, care neliniștea pe toata lumea, îi produsese lui Cottard o ușurare vizibilă și, în prezența lui Tarrou, el se angaja cu negustorii din cartierul lui în conversații în care încerca să răspândească opinia lui Rieux. E adevărat că nu-i era greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la acele apocaliptice vremuri cu tot cortegiul de suferințe? N-a fost destul prin ce au trecut câteva generații? N-a fost destul oceanul de sânge care strigă din morminte necunoscute o dreaptă răzbunare? Până când nostalgicilor veți agita și veți neliniști lumea cu vechea Stafie a comunismului? Destul! Opriți-vă! și vedeți-vă de ale voastre monstruoase crime la care cu siguranță ați participat și pregătiți-vă să dați socoteală în fața Istoriei și a Dreptății divine! Locul vostru este la lada
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a remarcat nu numai ca teoretician, ci și ca om al faptei. Încă din perioada vieneză a studiilor el a organizat tineretul studios fiind deci și un om al faptei. În cadrul societății Carpatia a acționat în așa măsură încât a neliniștit și pus în alertă serviciile secrete ale Germaniei, Austro-Ungariei și Rusiei, care-și vedeau amenințate intențiile lor politice. La fel și serviciile secrete ale guvernului român, care nu voia ca alianța cu Puterile Centrale să se afle de masele populare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Armatei. S-a promis alegeri parlamentare, dizolvarea parlamentului și abolirea constituției. Chiar și după aceste promisiuni de schimbare, piața Centrală din Cairo e plină d manifestanți care serbează victoria obținută. Egiptul, prin poziția geografică pe care o are, produce încă neliniști factorilor politici ai marilor puteri. îngrijorare deosebită în Israel, care are deja încheiat un acord de pace cu Egiptul și care se pronunță cu toată prudența față de situația existentă. Fenomenul de revoltă în lumea islamică continuă să se propage și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe știrile de la televizor. Dacă nu ar fi fost imaginile cu jafurile din Bagdad, lucrurile ar fi putut merge ca înainte. Dar după ce le-au văzut, golirea marelui muzeu cu roaba și sacul, mai-marii de la Londra și New York s-au neliniștit. Nu puteau fi complici la această mare crimă culturală. Așa că li s-a trimis vorbă funcționarilor oficiali ai vămilor, caselor de licitații și curatorilor muzeelor de la Paris la Los Angeles: nimic din Irak. Ceea ce însemna că Jaafar trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acum din negru argintiu. Femeia se întoarse și cei doi începură să vorbească în arabă. Îi explica ce s-a întâmplat, arătând din când în când către Maggie. Acum ești în siguranță, spuse el, aruncându-i un zâmbet care o neliniști. Se întoarse cu spatele și Maggie îndrăzni să respire din nou; nu-l voia aici. Dar nu plecă: se dusese pur și simplu să ia o scrumieră. —Ești din America deci? —Sunt irlandeză, spuse Maggie cu o voce slabă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îi murise tatăl. Îi plăcea să-l privească. Rămase mult timp întoarsă pe-o parte, privindu-l doar, și simți un fel de pace răspândindu-i-se în tot trupul. Trecu aproape o oră așa, până când Maggie începu să se neliniștească. Se dădu jos din pat, apucând tricoul mare pe care îl luase din dulapul lui Edward când își împachetase lucrurile, duminică după-amiază. Statul să aibă grijă, Comerțul sparge tot se putea citi pe tricou: un suvenir de la jocul interdepartamental de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care apărea în jurul insulei de fiecare dată când se apropia. Nu puteți intra pe parcelă - nu sunteți membru al grupului. Capetele de iepure rămaseră nemișcate prin apropiere. Erau și ele blocate în afara cordonului, dar ceva legat de neclintirea lor o neliniștea pe Maggie. Se gândi la cei care îi mânuiau, oricine ar fi fost aceștia, chinuindu-se cu algoritme complexe, utilizând programe de deparolare serioase, lucrând la spargerea barierei lui Guttman. Dacă acești oameni fuseseră destul de inteligenți pentru a o urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
secunde de care avu nevoie calculatorul pentru a se încărca, se afla din acolo planând deasupra apei de un albastru strălucitor și a malurilor înverzite ale lacului. Căută insula lui Guttman cu conturul ei inconfundabil. După o primă examinare, se neliniști: nici urmă de ea. Lucrul acesta trimitea la o idee sumbră. Dacă urmăritorii ei nu mai avuseseră nevoie de avatarul lui Liz odată ce îi condusese la insulă, atunci cu siguranță se puteau lipsi și de aceasta după ce îi aflaseră secretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ca apoi să se îndrepte spre Cartierul Francez. — Băiete, de ce s-a agățat polițiștii’ de tine? — Nu voi ști niciodată. Dar probabil că peste câteva minute, de îndată ce termină cu fascistul acela bătrân, se va lua după noi. — Așa crezi? se neliniști doamna Reilly. — Așa îmi imaginez. Părea hotărât să mă aresteze. Probabil că are de îndeplinit o normă, sau așa ceva. Mă îndoiesc amarnic că o să mă lase să-i scap cu atâta ușurință. — Ce-ngrozitor! Toate ziarele o să vorbească de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Răspunsul este afirmativ. Cu toate acestea, dacă peste 50% dintre americani beneficiază de medicamente prescrise psihoactive, care pot avea efectul de diminuare a apetitului pentru atitudine opozantă, nu înseamnă că ceva este în neregulă cu societatea americană? Nu toti suntem neliniștiți, depresivi, sau afectați de disfuncționalitate mental, nu-i așa? Se poate să se ajungă la abuz de medicamente și aș îndrăzni să afirm că s-a abuzat de medicație, ca un antidot administrat oamenilor care au personalități opozante. Unii consideră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
a ridicat capul și i-a aruncat o privire lui Mustafa. — Ce vârstă fatidică, a șuierat dintr-odată printre dinți. Vârsta la care a murit tatăl tău, la fel ca și tatăl lui și bunicul lui... Trebuie să fii destul de neliniștit acum, că ai Împlinit patruzeci de ani, frate... Moartea e atât de aproape... Tăcerea care a urmat era atât de mormântală, Încât Asya s-a tras instinctiv Înapoi. Cum poți să-i vorbești așa? Bunica Gülsüm s-a ridicat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din casă, cu burta plină și ochii somnoroși. A trasat un cerc În jurul lor, Înainte să se ghemuiască lângă mătușa Zeliha. Pentru un timp a părut preocupat să-și lingă meticulos o labă, Însă apoi s-a oprit, uitându-se neliniștit În jur ca să se lămurească ce anume putuse să tulbure liniștea. În loc de răspuns, un strop călduț i-a căzut pe nas. Apoi a urmat alt strop, de data asta pe cap. Pisica s-a ridicat Încet, profund nemulțumită și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încredere În mine? În realitate, nu suportase ideea că mă interesează și altă formă de gîndire decît a lui. Dacă aș fi pastișat un text al lui Claudel despre Biblie, sau inefabila proză a prietenului Daniel-Rops, nu s-ar fi neliniștit. Într-o compunere care, după părerea mea, ar fi fost lipsită la fel de mult, dacă nu și mai mult, de bucurie și de iubire, tata și profesorul meu ar fi regăsit locurile comune ale unui catolicism care Îi liniștea zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ai pierde mințile În brațele mele“? Din păcate, nu se punea problema. Era tîrziu și trebuia să mă Întorc acasă, altfel Tina ar fi fost cea care și-ar fi pierdut mințile, iar eu nu voiam ca ea să se neliniștească. Doar dacă nu cumva...“. Nu cumva ce? - Doar dacă nu cumva mă aduci Înapoi acasă cu mașina?“. Isabelle a acceptat și am cunoscut astfel, cu ea, ceea ce tata ar fi numit „dezmăț și trădare“. Pentru Tina, mă Întorceam de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a scris. „Neliniștea nu mă părăsește“, scrie el gîndindu-se la două din fetele lui care, În timpul vacanței, plecaseră la plimbare și nu se Întorseseră Încă. Recunoaște singur: sînt de-acum mari și el știe prea bine unde sînt, dar e neliniștit. E seară. Dat fiind contextul, nu are a se teme de un accident de circulație... Surorile mele aveau optsprezece și douăzeci de ani, iar tatăl lor Își spune: „Au rămas În ele destule urme ale iubirii tale ca să ai Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
există decît o singură atitudine valabilă: să am Încredere, să mă sprijin pe acești ani Îndelungați În care copiii mei au trăit din dragostea noastră, În dragostea noastră, și să-i las mereu În mîinile lui Dumnezeu. Cu toate astea neliniștea nu mă părăsește. O las să-mi dea tîrcoale, o las să pătrundă În mine În voia ei. Simt că sufăr. Ofer această suferință drept ceea ce este: tresărirea unor nervi obosiți sau conștiința paternității mele treze, nu știu prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu asta? Întrebă Alexander Grigorevici, ținând bancnota disgrațios între buricele arătătorului și degetului mare. ă Dă-o orfanilor, spuse Porfiri, fără a se uita la el. Capitolul trei Genele investigatorului Lilia tremura din nou în timp ce ieșea în ceața înghețată. Așchii neliniștite de gheață îi penetrau hainele și pielea. Picioarele îi erau umede și amorțite de frig. Pentru un moment nu avea nici cea mai mică idee unde se afla și nici cum ajunsese acolo. Tot ce își putea aminti era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
afla În București, de fapt oriunde În lume, fără Matthew, o Îngrozea. Ar fi vrut să poată opri timpul În loc, să nu se mai Întoarcă niciodată În New York. Tot ce-și dorea se afla acolo, În camera aceea. Se uită neliniștită la un ceas oval de pe perete. Secundele continuau să se scurgă una după alta, cu Încăpățânare. — E timpul să mergem, zise Matthew. Am rezervat o masă la un restaurant italienesc adorabil. Todd Îl știe. Sper să-ți placă. Restul serii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
două motive de îngrijorare care-i justifică aerul preocupat. Unul dintre ele, demersul comercial care-l duce la Centru, nu are evident nevoie de o mențiune particulară, dar celălalt, care nu se știe cât timp îl va mai afecta, îi neliniștește mai mult spiritul, fiindcă, trecând pe lângă intrarea pe strada unde locuiește Isaura Estudiosa a simțit impulsul, cu adevărat neașteptat și inexplicabil, de a merge să ceară vești despre urcior, dacă utilizarea lui a scos în evidență vreun defect ascuns, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
toate surprizele care i se ivesc în viață, pentru că nu poate ști dinainte dacă cele bune nu vor deveni rele și cele rele nu vor înceta să fie ce-au fost, așadar câinele Găsit se puse pe lătrat, mai întâi neliniștit când figura stăpânului păru că dispare în penumbra cuptorului, pe dată fericit văzându-l reapărând întreg și cu o expresie schimbată, sunt micile miracole ale iubirii, să-ți placă ce faci ar trebui să merite tot acest nume. Când Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aleseră ce li se părea necesar pentru o călătorie care nu are o destinație cunoscută și care nu știe nici cum nici unde se va termina. Furgoneta a fost încărcată de bărbați, ajutați de lătrăturile încurajatoare ale lui Găsit, deloc neliniștit azi de ceea ce era, cu o limpezime totală, o nouă mutare, pentru că mintea lui de câine nici măcar nu-și punea problema că va fi din nou abandonat. Dimineața plecării aduse un cer cenușiu, plouase în cursul nopții, în curte erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o femeie grasă, corpolentă, cu părul puternic oxigenat care a strigat cu o voce autoritară, de hochmarschall: „Mefista, ce cauți aici?” Da, Mefista, de la Mefisto. E drept, un Mefisto feminin cu chip de înger, la care numai ochii sumbri te nelinișteau. Femeia grasă, cu părul puternic oxigenat, era Moașa. Arhivarul stătea în spatele ei, respectuos și tăcut. Blondă, masivă, cu buzele violent rujate, ca niște lipitori roșii, cu sânii mari, umflându-i provocator halatul, Moașa mă cântărea fără menajamente din priviri. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]