2,065 matches
-
niciodată în palme urmele cuielor?... Și vorbeam de iertare. Numai noi am fi în drept să iertăm. Mai întîi neputința. Și apoi crimele. Dar Dumnezeu nu vrea iertare. Pentru că iertarea l-ar limita. Ar arăta că puterea lui nu e nemărginită și că Dumnezeu mai poate și greși. Or, ce tiran a fost dispus să accepte asta? Prin urmare i-am trimis o scrisoare preotului... Ceea ce mă separă de credința dumneavoastră, i-am scris, nu este atât faptul că dumneavoastră credeți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din fire. Fusesem croit să înfrunt primejdia, să calc porunca, să înfrîng disciplina. Or, aici aproape totul îmi era îngăduit. Încercam impresia celui scăpat din închisoare, căruia i se pune la dispoziție dintr-o dată deșertul Saharei, ca să se bucure de nemărginită libertate. De aceea simțeam că mă împrăștii, că mă dizolv în marele anonimat, fără vreo posibilitate de regăsire. Locuiam în strada Amzei, unde aveam o cameră la etajul al IV-lea, într-o clădire veche, cu o puzderie de chiriași
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care-l citea. Egal cu zero! Simțeam nevoia să înfăptuiesc ceva extraordinar, afară din obișnuit, să intervin mereu în viața ei, să le fac bine, nu atâta pentru plăcerea de a face bine, cât mai ales să-mi potolesc setea nemărginită de a fi regretat de fosta mea soție, de a-i arăta marele meu preț. Dar îmi lipseau împrejurările favorabile. Și-mi băteam capul ce să mai născocesc, ce faptă bună să mai fac ca să rămân necontenit viu și actual
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sla vi lor, infantil-iluzoria omnipotență americană, alintul nar cisiac al francezilor, flegmatismul imperial, subtil-co lonizator (și țăcănit cât cuprinde) al englezilor, sentimentalismul orto dox, pitorescul rebel protestant, severitatea coregrafică, de minaret muzical, a islamicilor, misterul colorat, dar de-o cruzime nemărginită, al asiaticilor etc. Florența nu avea cum să facă excepție. Pe de o parte, am observat cu stupoare cum nu (mai) am, brusc, organ pentru Leonardo și Michelanghelo, dar mă absoarbe tot ce ține de firea solară, luminos năstrușnică a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
neliniște sufletească și durere fizică, trebuie să și lucrez la o scriere care cere toată liniștea și o concentrare a cugetărei de care mai nu sunt capabil în împrejurările de față. Vă rog mulțămiți din partea mea domnului ministru pentru bunăvoința nemărginită ce a arătat-o și cu această ocazie. Mă tem că nu voi fi niciodată în stare să-i pot fi atât de recunoscător pe cât mă simt îndătorat la aceasta. Chiar acuma voi scrie și acasă și sper că, de unde
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mea despre el întotdeauna - și desigur că a fost mai nenorocit decum merita să fie. El n-a avut pentru nimenea ură în lume, n-a avut nici o patimă urâtă și, dac-a greșit, nu din răutate, ci dintr-o nemărginită slăbiciune a greșit. El era un copil bătrân și astfel ar fi trebuit tratat. Acuma - se-nțelege că e prea târziu pentru orișice. Mi-ar părea bine dacă ați răspunde cât de curând, pentru ca să știu cum să scriu secretariului agenției
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
face una cu alta? Ce sunt * toate * de azi împrejurul * tău *... Măști, oameni cari peste-o sută de ani or fi cenușă și nimeni nu va ști să-i distingă... pe când tu - tu nu ești acum tu... ești amorul meu nemărginit, nebun, copilăros... acel amor care va esista și peste o sută de ani. Tu zici că nu mă iubești? Nu te cred. Mă iubești fără s-o știi, făr s-o vrei s-o mărturisești, căci inima ta e atât
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
scrisoarea din 22 sunt iarăși sarcastică și rea; te rog cu procente să mă pedepsești când ne vom vedea; însă până atunci fii gentil și nu-mi băga în seamă toate răutățile, cari au unul și același izvor: "dragostea mea nemărginită și o gelozie pe care adesea mi-e rușine să ți-o mărturisesc" - și sunt geloasă de sufletul tău, iar că petreci nu m-ași prea supăra și totuși, m-ași supăra foc! Mițule, tare am plâns după ce am primit
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
se mai zărea în întunericul ce se lăsase de-a binelea. Cu fața către Vert-Galant, dominam întreaga insulă. Simțeam cum mă năpădește un uriaș sentiment de putere și, cum să vă spun, de împlinire, care-mi umplea inima de o nemărginită bucurie. M-am îndreptat de spate și tocmai mă pregăteam să-mi aprind o țigară, țigara pe care o fumezi când ești mulțumit, dar, chiar în clipa aceea, în spatele meu cineva a izbucnit în râs. Uimit, m-am uitat repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să mai aștepte, la fapte. Iar eu câștigam și încă de două ori, de vreme ce-mi satisfăceam astfel nu numai dorința de a le avea, dar și dragostea pe care mi-o purtam, dovedindu-mi de fiecare dată puterea nemărginită. Lucrul e atât de adevărat, încât chiar dacă mi se întâmpla ca unele să nu-mi ofere decât o plăcere mediocră, încercam totuși să reiau din când în când legătura cu ele, ajutat, fără îndoială, de acea stranie dorință pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
găsiți că-i una din cele mai minunate priveliști negative? Vedeți la stânga noastră acel morman de cenușă numit de cei din dună, digul cenușiu, la dreapta, plaja vânătă la picioarele noastre și, in față, marea de culoare leșiatică și cerul nemărginit în care se răsfrâng apele palide? Un adevărat infern, dar un infern nu prea fierbinte. Numai linii orizontale, nici o strălucire, spațiu incolor, viață moartă. Nu așa arată oare sfârșitul lumii, neantul, văzut și pipăit? Nici țipenie de om, da, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
o regulă de joc, care nu era serioasă, dar pe care ne plăcea să o socotim ca atare. Chiar și acum, stadionul înțesat de mulțime, cu meciurile lui de duminică, și teatrul, pe care l-am iubit cu o patimă nemărginită, sunt singurele locuri din lume unde mă simt nevinovat. Dar cine ar admite că o asemenea atitudine e legitimă când e vorba de dragoste, de moarte sau de salariul celor obidiți? Și totuși, ce era de făcut? Nu-mi puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
spiritul său domnește peste toate timpurile, iar durerea de a trăi nu mai există pentru el. Într-un sens, trăisem întotdeauna în desfrâu, de vreme ce dorisem întotdeauna să fiu nemuritor. Și nu-i oare acesta străfundul firii mele precum și urmarea acelei nemărginite iubiri de mine însumi despre care v-am vorbit? Da, râvneam cu toată ființa să fiu nemuritor. Mă iubeam prea mult pentru a nu dori ca prețiosul obiect al dragostei mele să nu dispară niciodată. Și cum în stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cu o idee despre care știi de mult că-i adevărată, că acel strigăt care, cu atâția ani în urmă, răsunase în spatele meu deasupra Senei, călătorise prin lume în tot acest răstimp, purtat de fluviu către apele Mânecii, peste întinderea nemărginită a oceanului și că mă așteptase aici, până în ziua când l-am întâlnit. Și am mai înțeles că mă va aștepta mereu pe mări și pe fluvii, pretutindeni unde se află apa amară cu care fusesem botezat. Spuneți-mi, oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
din armamentul cu care luptau împotriva noastră, acești evrei români, era armament românesc. Trăgeau în noi cu mitraliere românești...le furaseră din Basarabia în 1940 când i-au omorât pe ofițeri în retragere...’’ “Drama îmi umplea sufletul de o suferință nemărginită...nici moartea camarazilor noștri, nici rănile lor sau rănile noastre nu ne-au durut atât de mult. Acum, în inima Crimeii suntem împușcați cu aceste arme jefuite de la unitățile noastre în retragere, în 1940”. „Niciodată nu voi putea descrie mânia
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cu patru, cinci, șase locuințe; te întrebi ce vor fi făcând cu ele?), vile în țară și străinătate, mașini de lux, etc. Acum, vedem că politica este mijlocul cel mai sigur de îmbogățire, nu activitate economică.” Un amar, o mâhnire nemărginită se instalează în uimirea sa și face conexiunea cu o poezie inedită și primită de la un coleg de suferință în detenție, dar cu care a schimbat, în treacăt, câteva vorbe, doar de două- trei ori înainte de evenimentele din Decembrie, ca
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
suit literatura română la altitudini nesperate, stârnind interes cultural și dincolo de țară. Și-n romanul Zahei orbul, enigmaticul este observabil, ca și “taina laboratorului său poetic...”. Un adânc de taină e și cel al combustiei intime a poetului ca și “nemărginitul și complexul său, descifrabil doar în operă” și Papadima conchide: “Opera e fascinantă prin neobișnuita complexitate a lumii pe care o închide și prin altitudinile de artă ale cristalizării ei”. În evocările lui Ovidiu Papadima descifrăm efervescența culturală românească dintre
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
De ziua mea, am înotat cât am putut de mult, am colindat întreg orașul și am mers chiar în două insule. Acolo găsisem liniștea absolută: case de țară în jurul golfului, bisericuțe noi care se animau doar la hramuri. Pretutindeni, liniște nemărginită, locuri unde sălășluiesc mituri, unde zace forța pânzelor încă nepictate, a poeziilor încă nescrise. Dar și aici mă enervam, mă simțeam priponit cu o funie legată prea strâns. Nu mă gândeam nicidecum la viitor. Curba destinului meu era evident coborâtoare
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Mă crezuseră dispărut. Le-am spus adevărul, pentru că nu aveam o altă justificare a tăcerii mele îndelungate. Consideram că nu merita să-i mai înșel. Le-am promis solemn că mă voi întoarce curând acasă. Mă cuprinsese deja un dor nemărginit. La două zile după sosirea mea în Anglia, primiseră acasă un anunț oficial că eram dat dispărut, probabil decedat. Ei nu s-au mai speriat însă. Fericiți că mă auziseră și mă văzuseră pe camera web au rupt hârtia. Am
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
loialitate și bravură" - calități a unui "frate bun" . Este preocupat ca iubita lui să obțină un rol într-o piesă, fiind convins de talentul actoricesc al femeii care, când a evoluat pe scenă, l-a "emoționat până la lacrimi", având "încredere nemărginită în talentul dumitale și o teamă vagă că nu vei fi înțeleasă..."; contrar părerii admirative a lui Ladima, se conturează atitudinea disprețuitoare a lui Fred care, urmărind-o pe scenă, concluzionează: Emilia îi relatează lui Fred despre relațiile ei ci
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
Varlaam Mitropolitul Moldovei și Sfântul Cuvios Ioan de la Râșca și Secu În toate timpurile, mănăstirile au slujit ca locașuri de adăpost și reculegere pentru cei care „au părăsit lumea” și și-au închinat viața singurătății pentru a lăuda puterea cea nemărginită a lui Dumnezeu, dar, mai cu seamă, aceste așezăminte au slujit ca lăcașuri de mângâiere în necazuri și în dureri, pentru ca apoi, în vremurile de restriște, mănăstirile să reprezinte veritabile cetăți de apărare în fața năvălitorilor străini. Mănăstirile noastre sunt mărturii
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
același foc mistuitor, mistuitor, care ne-a mistuit pe toți? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes nu s-au mistuit În noapte? Nu i-a mistuit focul veșnic, În liniștea orășelelor, cu acea foame devoratoare, acea pasiune sălbatică, acea dorință nemărginită pe care au simțit-o În Întuneric tinerii acestui pămînt? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes n-au așteptat, așa cum am așteptat și noi, cu buzele Încremenite, cu inima bătînd, cu trupul străbătut de teamă, Încîntare, bucurie și groază, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
șlepuri din lemn și fier, șalupe elegante, remorchere și orice mai poate pluti sau naviga, toate împodobite și pline cu oameni voioși, rîzînd și țipînd din nimic, doar pentru că soarele strălucește și ei nu simt pămîntul sub picioare, pentru bucuria nemărginită a unei zile frumoase, fără griji, petrecute pe rîu. Am ajuns să cunosc rîul și în momentele lipsite de glorie, sub nori apăsători, cu valuri care se lovesc unul de altul și fac cea mai robustă navă să se simtă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
patul de moarte se înzdrăvenește și-și avertizează prietenii să se ferească de beția literaturii. Mai este cartea englezilor despre Adam și Eva. în această carte sînt descriși un Satan eroic și constructor de imperiu, un Dumnezeu amoral, ironic și nemărginit de creator, ambii concentrîndu-se asupra unui cuplu căsătorit și a stării casei și grădinii lor. Ei nu dau ascultare proprietarului și sînt dați afară, dar el le promite o locuință în propria lui casă dacă trăiesc și mor în penitență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
numai de mine, intrasem în măreția altor legi și ele nu mă făceau neputincios. Eram cum eram, stăteam cum stăteam, dar ce simțeam nu semăna deloc a moarte, îmi aminteam bine : odată, când murisem pentru un timp, mă năpădise o nemărginită melancolie plăcută și senină. Atunci, mă cufundam într-un fel de bunătate duioasă și resemnată, pluteam în zonele unui regret imens, nedureros, ci doar îndoliat. Acum, nimic din toate astea : stăteam ca o piatră sau ca o creangă sau ca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]