2,065 matches
-
știi când a venit perirea de care vorbeam mai adineauri. Numai că chermeza asta de-acu, de mă pun s-o fac și de-o fi să vină și de-o fi să fie, e cu creieri zburați, cu vieți nenorocite, cu pocnete și zât! N-aveți voi tămâie, câtă ar trebui să tămâiați în urma lor. “ Vicarul porni spre ușă. Goncea îi făcu semn să nu se grăbească. „Apropoz. Ce e cu toată povestea asta cu ăia de care vorbește toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a înfiat și a vrut să-l facă om, cum a murit?! N-a luat-o damblaua la agenție la Periuță? Și n-a damblagit și Pancratz, diplomatul? Vorbește bietul cu pomii pă bulevard și-i bate cu o curea nenorocită. Mai vrei să-ți spun? Că mai știu! Astea face Tomnea ăsta, de când s-a întors. Damblagește oamenii! “ Burtăncureanu aprobă, abătut, din cap. Nu mai dorea amănunte. „Dar mâine seară l-ați chemat aici“, îi aminti totuși generalului. „Așa mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mine! L-am văzut cum trecea spre căpitănie cu profesoara aia, Magda, și m-am răzgândit.“ Izbucni în râs, disprețuitor. „I-am urmărit cu binoclul ăla de pe masă. Eram curios să văd și eu cum arată marele filantrop. Știi cum? Nenorocit și calic, dom-le. Abia își trage mațele după el. Te-ai prins? Și pă unul de-ăsta să-l iau în seamă? Replace all, mi-am zis. Cum e acum la calculatoarele astea. Nu numai că m-am răzgândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fum ruginiu se ridica dintre ape. Plutea odată cu Dunărea, întins ca un giulgiu peste ea. - Și ăia, din Sudica, urmă Tomnea, tot așa o țin. Au niște ierburi pe care le trag pe nas și se veselesc întruna, oricât de nenorociți ar fi. Văd fel de fel de năzăreli și cred în ele și le povestesc de la unul la altul. Mai târziu cred că astea fac parte chiar din istoria lor. Așa cum e și cu stejarul de care povesteai. Așa cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
În timp ce toată lumea se echipa am văzut din nou pescărușul care ne însoțea în fiecare noapte. Acum coborâse pe punte și se uita la noi curios. Am aruncat în el cu ochelarii subacvatici. - Ce-i cu tine? se miră Fiona. - Dobitoc nenorocit... Cel puțin l-am lovit. - Ești nervos? întrebă din nou și se oferi să mă ajute la montarea buteliei de oxigen. E urât să lovești animalele. Nu m-am răstit la ea, așa cum aș fi vrut. Acum nu era cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Își ținea o palmă lipită de coapsa-i îmbrăcată în piele neagră, astfel încât să putem aprecia contrastul. —Popo! îi spuse Bill, în scârbă. —O, asta e noua culoare din gamă? Presupun că e un violet închis. Cât de minunat. —Pervers nenorocit ce ești, zise Bill. Ăștia ca tine și ca macaronarul ăla pitic nu merită numele de actor! — Ce idee extraordinară, răspunse Hugo cu glas suav. Și chiar te sfătuiesc să nu cumva să-i spui lui Sally în față că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
IUBEȘTE! strigă femeia către două fete care treceau pe lângă ea. Fetele nu se așteptau la una ca asta și tresăriră, surprinse. Amândouă aveau părul îndreptat și dat cu gel, într-o coafură densă, lucioasă, cu aspect fals, dar exuberant. —PĂCĂTOASE NENOROCITE! adăugă ea, ca precauție. Ce dracu’, nu-mi vine să cred! zise una dintre fete, suficient de tare s-o pot auzi. Cealaltă nu se putea opri din chicotit. M-am oprit la semafor, iar ele au traversat prin fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ia un interviu. Ți-era teamă că dacă le mărturisea le-ar fi spus că tu știai totul de la început, nu? —Partea aia i-ar fi plăcut cel mai mult, zise Ben, cu amar. M-ar fi târât după el. Nenorocit nerecunoscător. Practic eu conduceam teatrul în locul lui. — O știai pe Shirley de la facultate, nu? Parcă mi-a și spus Hazel că ați fost colegi, dar n-am făcut legătura. Ți s-a confesat? — Da, Shirley și cu mine eram destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că ai nevoie de o pauză. În ultima vreme, ai muncit de ți-au sărit capacele. —Știu, a bolborosit Alice cu gura în birou. Dar unde să mă duc? N-am energie să-mi aranjez nimic. Și, a adăugat ea nenorocită, nici nu am cu cine să merg. Ar trebui să ieși mai mult în lume, a sfătuit-o Sherry. Să cunoști oameni. N-am timp, a spus Alice frecându-se la ochi. Dar știa, așa cum știa că și Sherry știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a declarat el din senin. Vreau s-o cumpăr. Hugo a plecat cu mașina chicotind. Până la urmă, se dovedise că nu-și ieșise din mână- ba chiar era departe de situația asta. Și totuși, era de necrezut că prostul ăla nenorocit mușcase din momeala cu cei care urmăresc trenurile. O casă de lux pentru cei înnebuniți după trenuri! Pe dracu’! Cei cărora le plăcea să urmărească trenurile nu făceau parte din categoria persoanelor care cheltuiesc mult și pot fi convinse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în cel mai rău caz, articolele alea erau pline de minciuni. Dar de ce era asta o surpriză? Ea ar fi trebuit să știe, mai bine decât oricine, că stilurile de viață promovate de reviste erau doar niște închipuiri. Ce cretină nenorocită fusese! * * * Și Hugo se gândea tot la serviciu. Neil tot bătea darabana că-l voia înapoi la Dunn și Dustard. Concediul de paternitate al lui Hugo se apropia de sfârșit și agenția avea nevoie de el. Erau foarte aglomerați; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
urlatul. Era clar că nu avea de gând să adoarmă la loc. Hugo s-a uitat la ceasul de mână și a văzut că era șase fără un sfert. De vreme ce, în mod clar, copilul își începuse ziua, Hugo a acceptat nenorocit inevitabilul. —E vremea pentru biberon și baie, Theo, a anunțat el cu toată veselia de care era în stare. Care, la drept vorbind, nu era prea multă. Hugo detesta să-i facă baie lui Theo. Copilul era la fel de ușor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
țevile noastre? Alice s-a gândit c-o îngrijora mult mai puțin decât gândul că urma să încerce să curețe baia cu oțet. Pentru că, evident, curățarea casei cu bicarbonat de sodiu și oțet cădea în sarcina ei. Tocmai situația asta nenorocită care o aștepta o făcuse să plângă în autobuz. Alice era epuizată după o noapte obositoare cu Rosa. Sânii tumefiați o săgetau la orice mișcare, iar oasele o dureau surd, de parcă era răcită, ceea ce, dată fiind abordarea din ce în ce mai restrictivă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Dacă am noroc, o s-ajung la toaletă înainte să mi se facă din nou rău. * * * Conducând, în sfârșit, către birou, Hugo s-a frecat la ochi. Spiritul de familie de la creșă se evaporase, iar acum bărbatul se simțea epuizat și nenorocit. Teama de separare a lui Theo era un coșmar, scoțând astfel la lumină sentimentul de vină și, în general, de incompetență, care pândea sub suprafața formată din tentativele de comportament parental. Unde greșea? Hugo își dorea s-o poată întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care amenința să-i scape. Și-a dat seama că nu avea nici un sens să mai insiste. Sau să-i ceară numărul de telefon. Alice putea să presupună că e nebun, poate chiar periculos. Și poate că așa și era. Nenorocit, s-a uitat după Alice care plecase. Apoi, i-a venit inima la loc când a văzut cum, pe neașteptate, aceasta s-a oprit din mers și s-a întors. Oare se răzgândise? Până la urmă, gândul la o doză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care era respectivul motiv. Jake pusese interesele unui grup de copaci - unui grup nenorocit de copaci - mai presus de interesul ei. Într-un final, Alice a ridicat ochii și l-a privit pe Jake. —Ticălosule! a spus ea simplu. Ticălos nenorocit, cretin și iresponsabil ce ești! Capitolul 18tc "Capitolul 18" Lui Hugo i se părea că acum, deoarece lui Theo îi crescuseră patru dinți, băiețelul avea cel mai adorabil surâs. Tatăl s-a uitat la el hipnotizat, incapabil, preț de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
agresiv. Singura metodă prin care sunetul putea fi oprit era să apeși pe butonul de pe spate. Ceea ce Hugo și făcuse la exact cinci minute după ce desfăcuse jucăria din ambalaj. Dar Theo se pricepea să-i dea drumul la loc bestiei nenorocite. Din fericire, pentru moment animalul părea a fi destul de tăcut. Hugo s-a întors în sufragerie, la Alice. Aceasta stătea pe marginea canapelei, surâzând răbdătoare. Arăta obosită, dar tot încântătoare. Ba chiar mai încântătoare, și-a spus Hugo. Fiindcă motivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nici o urmă de sânge. Sub braț, avea ceva ce semăna cu o jucărie mare de pluș. Iar pe chip purta o expresie rușinată. — Ce s-a întâmplat? a șuierat Alice în timp ce el închidea ușa. Hugo a scuturat jucăria. Câinele ăsta nenorocit pe care l-a trimis Amanda. M-am lovit de el mai devreme și probabil că, nu știu cum, i-am dat din nou drumu’. O ia razna - sau, mai curând, face pe dulăul- dacă te apropii la câțiva centimetri de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a trecut o șuviță de păr după ureche și i-a surâs lui Hugo stânjenită. — Ar trebui să plec. Sigur, a spus Hugo cu o grimasă, blestemând câinele. Vorba ceea: caninus interruptus. —Ai un număr de taxi? — Da. Stai puțin. Nenorocit, Hugo s-a dus în bucătărie. Știa că erau niște numere de la câteva companii de taxi pe meniul de la Taj Mahal. —Eu dau telefon, cât tu te ocupi de Theo și de, ăăă, câine, i-a propus Alice venind în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Trebuia să punem mâna pe comisionul de la depozitele alea când ai apărut tu, cu pungi în picioare. Până când n-ai intrat tu în peisaj, hambarul ăla era o vânzare sigură. Apoi a fost chestia cu câinele. Iar cu casa asta nenorocită - clientul te-a cerut pe tine în mod special. La ce alt avantaj mai grozav puteai să speri? Dar tu ai făcut-o de oaie. Le-ai făcut pe toate de oaie, nu-i așa, Fine? Neil începuse să respire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
eu sunt, dacă-mi permiți să-ți reamintesc, mama lui. Mamele știu ce e mai bine. Iar eu sunt tatăl lui. De luni de zile am grijă de el, de unul singur. Amanda a căscat. —Of, mai schimbă placa asta nenorocită, da? —Să ai grijă de un copil e o treabă grea. N-ai liniște nici o secundă... nici nu-ți poți imagina. Hugo și-a auzit vocea virând de la o furie plină de hotărâre la un ton implorator și disperat. Haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fiind temperatura mereu nepotrivită din casă. Ușa de la dormitor s-a deschis, lăsând să pătrundă în cameră o felie de lumină. —Al! a șuierat Jake. Vreau să vorbesc cu tine jos. Acum. Alice s-a furișat, vinovată, de sub plapumă. Bănuia, nenorocită, că Jake aflase de Hugo. Dar cum? —Drobușor! a explodat Jake, în chip de explicație, când Alice a ajuns, desculță și tremurând de frig, în sufragerie, ca să descopere că bănuielile ei fuseseră adevărate. —Drobușor? a întrebat ea înfigându-și unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mult decât orice ședință de consiliere. M-a ajutat să mă cunosc. Să înfrunt lucrurile pe care până atunci nu avusesem curajul să le recunosc. —Ca de exemplu? l-a întrebat Alice obosită. În primul rând, că sunt un idiot nenorocit. Într-o seară, când am ieșit cu Tarquin la cină... —Cină! Alice a deschis ochii larg. În tot timpul de când se mutase în Vechea Morgă, ea și Jake nu ieșiseră nici măcar o singură dată la cină. Da, i-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de pauză, dar nu pentru că au răpus-o gândurile, ci pentru că a răpus-o, fii atent la ceea ce spun acum, dubla realitatea în care trăiești de multă vreme. Tresări. Mi-au răspuns gândurile sau mi-a dat replica același Magician nenorocit care vrea cu tot dinadinsul ca spectacolul să nu se mai termine niciodată? Tuși, apoi continuă să vorbească, făcându-se că nu a înțeles nimic din acele două realități menționate de vocea interioară: - Adevărul este că scenariul pare foarte simplu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de la fereastră. În dreptul oglinzii se opri și se privi... Trebuia să se vadă... Își examina îndelung fața palidă ca de mort... Apoi după o clipă, murmură rar pe un ton, al cărui amărăciune, e cu neputință de redat în cuvinte. -... Nenorocită făptură e omul... tare nenorocită!... și, încet, se lăsă să alunece în pat. Se simțea ca o floare tăiată... un ram rupt dintr-o tulpină neștiută... Și, în ochi îi licări acea flacără mistuitoare, care la ființele simțitoare, vestește lacrimile
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]