2,101 matches
-
arpantam în sala de așteptare la analizele trimestriale de sânge. Proastă programare, mi-am spus: să te duci la descusut sângele taman după ce, cale de două zile, ți-ai serbat ziua de naștere! Oroare!!! Păi cum să nu te biciuiască, nenorocitule, zeul Colesterol și nimfele trigliceride? Cum să vii la eprubetă cu sângele doldora de delicii interzise!?! Atmosfera o știți: luni dimineața, figuri buhăite, cearcăne, scrâșnet, tropăituri nerăbdătoare, țâfnă, nimeni nu vede pe nimeni, am venit să mă rezolvați, nu mă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și pentru bacalaureat. Examenele erau deosebit de exigente iar numărul celor reușiți era mic. De obicei, învățătorii, după o așteptare de 5-6 ani de la absolvirea școlii normale se însurau, în majoritatea cazurilor tot cu o învățătoare, și trăiau cum puteau din nenorocitul de salariu pe care-l primeau și ciuntit și cu întârziere sau mai deloc, așa cum s-a întâmplat în 1932, când după opt luni de neplată s-au dat bonuri de impozit în loc de bani, bonurile de o sută fiind imediat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
intrarea oaspeților mult doriți curentul dintre ferestre și ușă a făcut avioane din hârtiile atât de importante. Ele avioane, notarul cuc și altă pasăre, după cum și-a dat seama și gardistul trimis să-l aducă la oficiali. Ce-ai făcut, nenorocitule, cu hârtiile statului?!, a întrebat pe octavă superioară, pretorul. Păi, conform ordinului primit... le-am adus la... curent! Mândrul vânător Și iată-mă pe fix 1 noiembrie 1932 cătană la poar ta Regimentului 3 Vânători din Bolgrad, renumitul regiment "Trei
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
armată era clar: Pentru jaf și viol, pedeapsa cu moartea”. Dar cine se ocupa de așa ceva în timpul războiului? Locotenent colonelul Abdenagor Constantinescu, comandantul regimentului nostru, pe cât era de sever, pe atât de bun era la suflet. Dați măi pâine și nenorociților ăștia că mor de foame, fiindcă nu-i minut în care să nu mai rămână câteva pâini. Dați-le ca pomană de la morții noștri”. Soldații și ofițerii se întrebau ce căutăm noi peste Nistru. Și mâncam amărâți pâinea pe jumătate
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
În urmă, ar fi rugat pe amicul său, V. Sidorescu, să-i aducă o pereche de pantaloni negri, negri de tot - ceea ce se realiză acum. Cu această ocaziune, introducîndu-ne cu mai toți amicii mai sus precizați aci, am găsit pe nenorocitul Mihail Eminescu, dezbrăcat, silindu-se să închidă ușa-i ca și avea aerul de a fi speriat de vederea noastră în număr de 4 - 5 persoane, între care și d-l Constantin Simțion. Am zis numitului Eminescu, că n-are să
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
tot aștept și tu nu-mi răspunzi nimic. Acea scrisoare era totodată răspuns la mult duioasele tale șiruri, pe care se vede că într-un moment de negîndire mi le-ai adresat - iartă dacă sunt răutăcioasă, eu cred că toți nenorociții sunt răutăcioși. Până acuma n-am făcut nici un pas pentru a-mi regula pensiunea mea. Nu știu dacă te-ai supara de ț-aș cere un sfat, anume, n-ar fi mai bine să viu eu însumi în București mai
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Însă, ca o afirmațiune a presupunerei mele, și a temerilor mele, primesc scrisoarea ta din 31 oct., care, iartă-mă, e o mărturisire tainică a multor lucruri: "viața ta compusă din suferinți fizice și rele morale; dorești ca amorul unui nenorocit ca tine să nu fi aruncat o umbră în viața mea senină; iubește-mă și-mi artă păcatele", ce înseamnă toate aceste? Și eu, care descoperisem // ceva nu aveam dreptul să cred că, deși târziu, dar totuși vii a-mi
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
a pornit un concert exasperat de claxoane. Eram din nou pe verde. Atunci încă zăpăcit, în loc să-l scutur puțin pe individul care strigase la mine, m-am întors cuminte la mașină și am demarat, în timp ce imbecilul mă blagoslovea cu un "nenorocitule" de care mi-aduc aminte până azi. Întâmplare lipsită de importanță, veți spune. Desigur. Numai că mi-a trebuit multă vreme s-o uit. Aveam, totuși, scuze. Mă lăsasem lovit fără să răspund dar nu puteam fi acuzat de lașitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
în mașină, fără nici cea mai mică reacție, sub privirile ironice ale unei mulțimi cu atât mai bucuroase cu cât în acea zi purtam, îmi amintesc prea bine, un costum albastru foarte elegant, în urechi îmi suna din nou acel "nenorocitule" care totuși, mi se părea întemeiat. Dădusem înapoi în public. De vină fuseseră împrejurările, e drept, dar împrejurări există totdeauna. Cu întârziere, îmi apărea limpede ce-ar fi trebuit să fac. Mă vedeam doborându-l la pământ cu un pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ei trei să meargă mai devreme. Puteau astfel conversa înainte de sosirea muzicanților. în realitate 233 se gândise la intrarea penibilă a prințului într-un public străin proa numeros. Elena îi primise cordial. Nu arătase nimic din uimirea ei pentru schimbarea nenorocitului Maxențiu. In afară de impresia pe care i-o făcuse decrepitudinea, prezența lui nu-i pricinuise nici o emoție. Ieșise cu totul din ciclul de existență care cuprindea pe Maxențiu; intrase in ciclul muzicei de Bach. Maxențiu, dimpotrivă, fusese de îndată năpădit
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a fost supus și atenției conducerii țării. Acum, se așteaptă, să se vadă ce se va întâmpla, dacă, evident, se va întâmpla ceva. Cei mai mulți au convingerea că nu se va întâmpla nimic. Ei, afirmă, cu dispreț: spânzurații cu spânzurații!; și nenorociții cu nenorocirile lor! Ce, ar dori, poate, cineva, să se întâmple ceva? Chiar, bună întrebarea: ce? Și de ce? Și pentru ce? FAMILIA DE BASME Nuța și Nuțu Rastel n-au avut copii. Au fost, afirmau unii, știri. Alții - că la
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mătușii Alba, se așează la rând,începând cu miezul nopții, iar, după ivirea zorilor,începe înghesuiala, pentru pachetul oferit din mila cuiva.Către amiază, după ce scapă cu pomana, boțită și vlăguită ca vai de ea, mătușa Alba, printre șirurile de nenorociți ai timpului, se târăște spre casă, ca o rază neagră, prin griul intens al omenirii; se târăște cu pași mărunți, cu privirea impăienjenită, cu mâinile prelungi, ca ale maimuței, din cauza greutății pachetului, pe care, din timp în timp, și-l
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Nu era momentul să se arate milos. Un imperiu atacat nu se dă în lături de la cele mai aspre acțiuni. Orice slăbiciune se poate dovedi dezastruoasă. În timp ce sclavul fu condus afară de către gărzi, acesta strigă o ultimă insultă peste umăr. - Nenorocitule - spuse el - o să ajungi acolo unde îți este locul când Czinczar va veni aici. Clane nu răspunse. Găsea drept îndoielnică ideea că noul cuceritor ar fi fost ales de soartă pentru a pedepsi pe toți răufăcătorii din Linn după cum merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
bluză decentă? —E bluza mea preferată. — Nu merge, când stai de vorbă cu un doctor. El ridică un braț rigid și-l îndreptă spre ea. Nu ești șefa mea. Nici măcar nu știu de unde vii. Din câte știu eu, poate că nenorociții ăia de teroriști arabi te-au parașutat aici, cu forțele speciale. Furtuna trecu la fel de repede cum apăruse. Indignarea îndreptățită se topi în suspine. Își deschise palmele, rânjind la Weber. Ești de la FBI sau de-astea? Un deget se întinse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ești doctor, nu? Ar trebui să știi că nimeni nu e „Ceea Ce Pare“. Se aplecă, uitându-se printre ghilimelele pe care le trasa în aer, lângă urechi. Dar înțeleg ce vrei să zici. Am eu un amic, Rupp. Eu și nenorocitul ăla facem totul împreună. Și lui i s-a întâmplat ceva ciudat. Falsa Karin l-a spălat pe creier sau de-astea. Și mi-au înlocuit dracului câinele. Îți vine să crezi așa ceva? Un border-collie superb, alb cu negru, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și liniști câinele, îndeajuns să întrebe: —Arabia? De ce? —Cruciadele. Armaghedon. George contra Saddam. —Ești total varză. Știam eu că ești total varză. Cui îi folosește așa ceva? — Runda a doua, spuse Rupp. De data asta nu-i de joacă. Sărim pe nenorociții care au dărâmat Turnurile. Sunt morți, spuse Mark, mai degrabă pentru câine decât pentru Rupp. Au murit în momentul impactului, într-o minge de foc. Apropo de moarte. Rupp bătea cu picioarele în pământ și scâncea de frig. Se îmbracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
alții, căci a omorî numai pe dușman, era după părerile lor a-i face un bine; trebuia deci să-1 chinuiască spre a-l pedepsi. De aceea ei erau cumpliți cu dușmanii lor; chiar femeile lor luau rolul de călăi pe lângă nenorociții prinși de războiu romani. Ele se văd pe tablourile columnii arzând pe aceștia la cap și la umere cu niște făclii. Înaintea zidului unei cetăți se văd înțepate mai multe capete de soldați romani și rămășițele corpului unuia sunt arătate
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
asemenea conversație la o petrecere? Abia ne-am cunoscut și mă întrebă dacă m-a omorît cîndva. Ce taifas mai e și asta? Se întoarse spre unul dintre cei care priveau îera McPake) și-i zise: Luați-mă de lîngă nenorocitul ăsta. Cei doi începură să danseze, McPake făcîndu-i cu ochiul lui Lanark cînd trecură pe lîngă el. Acesta o căută disperat pe Rima, apoi își făcu loc spre ușă, ieși și închise ușa în urma lui. Holul era gol și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pereți asemenea unor copaci și-și amestecau culorile ca ramurile pe tavan. Deschise ochii și privi în zare spre cîmpii și păduri, la povîrnișul întunecat de căldură din Campsies. Pe obraji îi curgeau lacrimi de autocompătimire și murmură cerului albastru: „Nenorocitule, îmi dai idei fără a-mi da forța de a le folosi“. își trase un pumn în cap șoptind: „încaseaz-o, pentru că-ți vin idei. Și pe-asta“. începu să chicotească, se ridică în picioare și se întoarse în salon. — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușă. Ritchie-Smollet îi despărți, iar vocea lui izbîndea printre VUUMuri ca o șoaptă îndepărtată: — ...numai vina mea... situație delicată... eșec al legăturii...“ Dincolo de ușă era mai liniște, iar Jack îi aștepta cu halate și papuci. Rima nu contenea să bolborosească: „Nenorociții“ în timp ce era ajutată să se îmbrace. — Nu le place spațiul, și zgomotul pătrunde peste tot, zise Ritchie-Smollet conducîndu-i prin naos. Vina îmi aparține în întregime. M-am dus cu un bărbat care credea că-i pot salva căsătoria pentru că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
motocasă nu merită o locuință decentă. — Eu nu sînt de genul ăla! Nu mă cunoașteți deloc! strigă Macfee. — Mi-am dat seama cum sînteți din momentul în care am dat cu ochii de dumneavoastră, zise Pettigrew blînd. Sînteți un mic nenorocit grețos. Macfee îl privi fix, își încleștă pumnii și trase mult aer în piept. I se umflară umerii și păru că devine mai înalt. — Domnișoară Mageen! spuse Pettigrew tare, dacă mă amenință, fă-l bucăți. Domnișoara Maheen veni între Macfee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încercăm să ucidem Unthank-ul, zise el visător. Unii dintre noi. — Iisuse, dar asta nu-i o veste nouă. în ateliere știm asta de secole! Prea bine, am zis eu. Să moară, dacă micuții mei or să fie salvați. Dar voi, nenorociții ăștia, chiar ne puneți pumnu-n gură, nu-i așa? Nu-i așa? Macfee schimbă mîna să-l ia pe Lanark de nas și să-i acopere gura. Lanark își dădu seama că urmărește o răsfrîngere feței lui și a mîinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
delegatul! Identificați sine. — Cum să mă identific fără servietă? Unde-i Gloopy? O să depună mărturie pentru mine, e un proxenet foarte important; chiar acum l-ați lăsat să treacă. Sau Wilkins, trimiteți după Wilkins. Sau Monboddo? Da, contactați-l pe nenorocitul de Lord Monboddo, el mă cunoaște mai bine ca nimeni. Chiar în urechile lui, cuvintele păreau stridente și neconvingătoare. Vocea din buzunarul omului de pază suna ca un disc care se rotea încet, gata să se oprească: „Responsabilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de tine, nu s-ar fi întîmplat nimic de genul ăsta. Ți-ai dat seama cine a provocat toate astea? Nu învinovățesc pe nimeni în afară de mine. Rîse aproape vesel și zise: — Asta e o scuză nemaipomenită pentru a le permite nenorociților să te calce în picioare... Chiar nu știi cine ți-a întinse capcana? — Gloopy? — Sludden. O privi. Ea se încruntă și zise: — Poate că și Monboddo e implicat, dar nu, nu cred. Marele șef preferă să nu cunoască anumite detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că și Monboddo e implicat, dar nu, nu cred. Marele șef preferă să nu cunoască anumite detalii. Mai curînd Wilkins și Weems, dar dacă-i așa, Sludden a fost mai deștept decît ei. în loc să împartă cinstit Unthankul Mare în numele consiliului, nenorocitul de Sludden, fostul meu bărbat, l-a pus cu cățel și purcel în brațele Cortexinului. — Sludden? — Sludden, Gow și toți ceilalți băieți veseli. Cu excepția lui Grant. Grant a obiectat. Grant poate reușește să înceapă ceva. — Nu te înțeleg, zise Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]