1,301 matches
-
a buclei Ringstraße). Ea a fost construită ca sală nouă de concerte de către "", pe o bucată de teren pusă la dispoziție în 1863 de către împăratul Franz Joseph I al Austriei. Proiectul său a fost realizat de către Theophil Hansen în stilul neoclasic al unui templu grecesc antic, cuprinzând o sală de concerte și o sală mai mică pentru muzică de cameră. Clădirea a fost inaugurată la 6 ianuarie 1870. Un donator important a fost Nikolaus Dumba, al cărui nume a fost dat
Wiener Musikverein () [Corola-website/Science/328608_a_329937]
-
Unul dintre cei care au participat la "onorurile funerare festive" a fost regizor de teatru Emanuel Schikaneder al cărui libret a fost folosit de Mozart pentru "Flautul fermecat". Fațada actuală a fost construită de Ernest Koch în 1792 în stil neoclasic, un stil tipic pentru domnia împăratului Iosif al II-lea. Deasupra intrării, pe partea de sus a frontonului, așezat pe coloane dorice executate de Antonio Beduzzi, se află un grup de îngeri înaripați și cu Sf. Mihail ucigându-l pe
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
A sfârșit prin a trece sub control venețian, devenind cetate întărită a Republicii până la dizolvarea ei în 1797. În secolul al XVI-lea, vestigiile palatului au atras atenția arhitecților și învățaților europeni, și au avut o anumită influență asupra curentului neoclasic. După două decenii de apogeu al puterii, longevitate nemaivăzută de Roma de la sfârșitul secolului al II-lea, împăratul Dioclețian părea obosit și măcinat de responsabilități: la 20 noiembrie 304, cu exact un an după ce a sărbătorit "vicennalia" (noiembrie 303), a
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
realizare arhitectului italian Andrea Palladio care le-a adnotat: aceasta l-a determinat pe E. Hébrard să-i atribuie acestuia paternitatea lor. Anecdota este totuși semnificativă pentru impactul important pe care l-a avut redecoperirea palatului lui Dioclețian asupra arhitecturii neoclasice. Cărturarul lyonez Jacob Spon și botanistul englez George Wheler au fost primii care au propus reconstituirea ansamblului complexului în publicarea călătoriei efectuate de ei împreună în Italia în 1675. Abia în 1721 însă, odată cu opera "Schițe de arhitectură istorică" a
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
61 planșe ilustrate, opera lui Clérisseau. În ciuda unor greșeli, fără îndoială cauzate de simplificări în numele căutării simetriei, desenele au rămas, până la începutul secolului al XX-lea opera de referință pentru palat. Ea a avut și un anumit impact asupra arhitecturii neoclasice europene. Una dintre clădirile construite ulterior de Robert Adam și de frați săi la Londra, pe malul Tamisei este direct inspirată din fațada maritimă de la Split. Câteva decenii mai târziu, în 1782, pictorul francez Louis-François Cassas a realizat, la rândul
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Mavrocordat (4 iunie 1844 - 18 martie 1907) s-a căsătorit cu Lucia Cantacuzino-Pașcanu (19 mai 1862 - 26 martie 1930). După căsătorie, Alexandru Mavrocordat a dărâmat vechiul conac și a ridicat cu meșteri italieni un palat cu 36 camere, în stil neoclasic. Cei doi soți au avut împreună trei copii, care s-au născut în conacul de la Popești: Olga (1884-1971), Maria (1885-1976) și George (1887-1907). Principele Alexandru Gh. Mavrocordat a murit la Paris, la 18 martie 1907, iar sicriul cu rămășițele sale
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
astfel încât "qașīda" a reapărut în secolul X în contextul neoclasicismului dominant. Deși păstra monorima, pasajul introductiv, numit "nasīb", era mai restrâns și făcea vagă referire la iubita absentă, iar "madḥ"-ul sau elegia se caracteriza, în general, prin hiperbolă. Ecourile neoclasicilor arabi precum al-Mutanabbī s-au propagat până în al-Andalus, unde poeți precum Ibn Hănī al-Andalusī (-970) sau Ibn Darrăğ al-Qașțallī le-au călcat pe urme. În zorii secolului XI, căderea califatului de la Cordoba și, totodată, distrugerea orașului au produs o descentralizare
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
demolată, cu excepția subsolului. În locul său a fost ridicată actuala „Imarat-e Brelian”. Ultima clădire adăugată la Golestan a fost „Kakh-e Ab'yaz” în 1891. Spre deosebire de celelalte clădiri din complex, această clădire dreptunghiulara cu două etaje are o arhitectură complet europeană și neoclasica, cu nicio urmă de modele și influențe islamice sau ornamente. Această clădire, situată în colțul de sud-vest al grădinii Golestan, găzduiește în prezent „Muzeul Etnografic din Teheran”. În această perioadă, citadela „Arg” a suferit modificări semnificative. Deși atât Reza Shah
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
cea de-a cincea stea în august 2009. El este unul dintre puținele stabilimente hoteliere ce au supraviețuit în activitate de la începutul secolului al XX-lea și unul dintre ultimele hoteluri independente din această clasă. Fațadele sale au un aspect neoclasic, cu o ornamentație opulenta cvasi-barocă. El figurează că și hotelurile Sacher din Viena, Ritz din Paris sau Astoria din Bruxelles printre locurile mitice ale industriei hoteliere de lux. Pe 13 iunie 2003, fațadele și acoperișurile ansamblului de clădiri, precum și salonul
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
fost achiziționat de bancherii din familia Treves, baroni de Bonfili: ei s-au preocupat de îmbogățirea interioarelor, fără a modifica fațadă neterminata. Fără a-i schimba într-adevăr aspectul, familia Treves a redecorat și renovat complet casă într-un stil neoclasic. În special, lucrările au fost urmărite cu interes de Jacopo Treves, cunoscut, de asemenea, ca mecena: el a așezat în palat lucrări de Angelo Pizzi, Giuseppe Borsato, Giovanni Demin, Sebastiano Sânți, Francesco Hayez, Michelangelo Grigoletti, Antonio Bosa și alții. De
Palatul Treves de Bonfili () [Corola-website/Science/333460_a_334789]
-
și Caterina, proaspăt căsătoriți. Patru picturi monocrome reprezintă Științele: Istoria, Astronomia, Geografia și Astrologie. Celelalte patru, cu șarpante mixtilineare reprezintă Artele: Pictura, Sculptura, Muzica și Poezia. Frescele de deasupra reprezintă "Meritul" și "Abundența". Acest ciclu întreg este influențat de tendința neoclasică care cucerise întregul orașul în această perioadă, prin motivele sale ornamentale, sculpturi antice, sarcofage, amfore și vaze, împreună cu "harul Olimpic" al chipurilor sale. Salonul este, de asemenea, cunoscut sub numele de "Camera Înțelepciunii", deoarece evidențiază ideea artelor și științelor care
Palatul Minotto-Barbarigo () [Corola-website/Science/333483_a_334812]
-
o impresionantă pictură interioară. Somptuozitatea picturii este resimțită tot mai mult pe măsură ce se ajunge la etaj și culminează cu decorația „Sălii de Consiliu”. Bogata pictură murală, cu care este decorată Sala de Consiliu, situată central la etajul clădirii, prezintă motive neoclasice, vegetale și florale cu influențe clare ale barocul italian. Deasupra celor cinci căi de acces în sală se întâlnește pictat câte un peisaj cu monumente reprezentative din Târgoviște (Curtea Domnească, Mitropolia nouă) ori împrejurimi așa cum le-a văzut pictorul de
Muzeul de Artă din Târgoviște () [Corola-website/Science/331337_a_332666]
-
datate după 1800. Alături de aceste icoane sunt prezentate, ca o excepție și în același timp ca o evoluție firească a picturii religioase după contactul unor artiști cu mediul academic central-european, icoanele, de mici dimensiuni, realizate de Gheorghe Tattarescu în stil neoclasic, datând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (cca. 1863-1864) prin intermediul cărora se realizează o trecere subtilă de la pictura religioasă la cea de șevalet situată la etaj. Astfel, cu personajele miniaturale de influență occidentală, în interioare destul de sumar
Muzeul de Artă din Târgoviște () [Corola-website/Science/331337_a_332666]
-
efort edilitar mai amplu, în care și-au unit forțele autoritățile locale și cetățenii, construcția unui Palat de Justiție între 1901 - 1902, în imediata apropiere a sediului Prefecturii (1895), nu a fost deloc surprinzătoare. În 1918, clădirii construite în stil neoclasic și caracterizate prin sobrietatea volumelor și echilibru i se va adăuga etajul. În septembrie 1986, edificiul se va prezenta publicului sub o nouă imagine odată cu inaugurarea noului Muzeu de Istorie. Parterul este destinat în special expozițiilor temporare; o sală modernă
Muzeul de Istorie din Târgoviște () [Corola-website/Science/331340_a_332669]
-
efort edilitar mai amplu, în care și-au unit forțele autoritățile locale și cetățenii, construcția unui Palat de Justiție între 1901 - 1902, în imediata apropiere a sediului Prefecturii (1895), nu a fost deloc surprinzătoare. În 1918, clădirii construite în stil neoclasic și caracterizate prin sobrietatea volumelor și echilibru i se va adăuga etajul. În septembrie 1986, edificiul se va prezenta publicului sub o nouă imagine odată cu inaugurarea noului Muzeu de Istorie. Parterul este destinat în special expozițiilor temporare; o sală modernă
Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” () [Corola-website/Science/331338_a_332667]
-
interactive a căror elaborare este condiționată de colecțiile care alcătuiesc patrimoniul muzeal, categoriile și fluxul de public, interesele vizitatorilor și particularitățile comunității locale. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Monument istoric și de arhitectură construit în 1936 în stil neoclasic.
Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” () [Corola-website/Science/331349_a_332678]
-
este un muzeu județean din Ploiești, amplasat în Str. Toma Caragiu nr. 10. Clădirea în care funcționează muzeul istoriei prahovene a fost construită în stil neoclasic după planurile arhitectului Al. Orăscu, autorul proiectelor Universității din București, a Librăriei Academiei, etc. Grație valențelor sale artistice și istorice, clădirea se înscrie în categoria monumentelor de arhitectură din România. De la punerea pietrei de fundație la 31 mai 1865 și
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
abordează situri din a doua jumătate a mileniului I p. Chr., cercetarea acestei perioade fiind într-un regres vizibil. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Clădirea muzeului este monument de arhitectură și a fost construită în 1865, în stil neoclasic. A avut diverse destinații: 1865 - 1878 gimnaziu; 1878 - 1898 liceu de stat; 1898 - 1944 internat, școală comercială, 1944 - 1967 liceu de fete, școală pedagog
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
bosaje de tip rustic, și cel superior, cu ferestre deasupra cărora sunt dispuse elemente în relief, fie sub formă triunghiulară, fie sub formă de bare orizontale, alternând grupat. Clădirea are un stil arhitectural eclectic, trăsăturile baroce îmbinându-se cu elemente neoclasice caracteristice edificiilor destinate să găzduiască instituții administrative austriece. La data de 2 iulie 2004, pe fațada clădirii, în stânga intrării principale, a fost amplasată o placă memorială din marmură albă, cu prilejul comemorării a 500 de ani de la moartea lui Ștefan
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
ruins of the Palace of Diocletian“, 1764. Pe baza acestui studiu arheologic a elaborat (împreună cu fratele său A. James 1732-1794) principii arhitectonice în care elemente ale clasicismului antic se îmbină în mod fericit cu tradiția engleză, dând naștere unui curent neoclasic („stilul Adam“) care va marca pentru mult timp dezvoltarea artei engleze.
Robert Adam () [Corola-website/Science/334154_a_335483]
-
înmormântare indiferent de ranguri sociale, precum și politici liberale față de comunitatea evreiască, inclusiv de a permite înființarea unei școli evreiești și primul ziar evreiesc din Germania. L-a angajat pe Friedrich Wilhelm von Erdmannsdorff să construiască Palatul Wörlitz (1769-1773), prima clădire neoclasică din Germania. În 1774 Leopold l-a angajat pe von Erdmannsdorff să construiască o mică reședință cu un mic parc englezesc ca un cadou pentru soția sa; în onoarea ei, castelul a luat numele de Schloss Luisium. De asemenea, Leopold
Leopold al III-lea, Duce de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334407_a_335736]
-
Thuasne a blamat „despoticul gust al Pléiadei de prelungita eclipsare a interesului în (opera lui) Villon, după ediția din 1542 a lui Marot numele lui Villon a căzut într-o uitare aproape completă” (). Jean Favier a dezavuat și el, mentalitatea neoclasică franceză, pentru această uitare: „În cele din urmă Malherbe a învins. Am încetat să-l citim și să-l imprimăm pe Villon ... și iată-ne în plin romantism. Villon a revenit în biblioteci și antologii” (). Începând cu „Semincerul” ("Le Lais
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
este un lăcaș de cult greco-catolic ce servește drept catedrală a Eparhiei de Lugoj. Edificiul a fost construit între anii 1843-1854 în stil neoclasic, după planurile arhitectului L. Oettinger. Catedrala a fost ocupată în mod abuziv de Biserica Ortodoxă Română în perioada 1948-1990 și retrocedată Eparhiei de Lugoj la 21 ianuarie 1990, prin bunăvoința mitropolitului ortodox Nicolae Corneanu, fiind prima catedrală episcopală greco-catolică retrocedată
Catedrala „Coborârea Sfântului Spirit” din Lugoj () [Corola-website/Science/335792_a_337121]
-
biserica "„stătea pe aceste temelii de 45 ani”, "deci din 1807 C "Documentar fotografic. Pisania". 1807 - începe reconstruirea bisericii Sf. Dimitrie, la inițiativa Episcopului Buzăului, Costandie Filitti. Lucrările durează și sub Gherasim Episcopul Rătescu, urmașul lui Costandie. Se adoptă stilul neoclasic, de ambianță germană (austriacă) - țările germanice se aflau sub influența lui Winckelmann, teoreticianul neoclasicismului. 1819 - se încheie prima fază a reconstrucției bisericii. Autorul proiectului a fost Iosif Weltzbau, sau „arhitector”. 1826 - se pare că în acest an ar fi fost
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
o parte a picturii 1837-1843 Octombrie 26 - se reiau lucrările la biserica Sf. Dimitrie, acestea fiind finalizate de către Episcopul Buzăului Chesarie, unul dintre cei mai activi ierarhi din secolul XIX pe tărâmul construcțiilor. Biserica este finalizată, probabil, tot în stil neoclasic. Cu acest prilej, pereții interiori sunt împodobiți cu o pictură nouă, în stil realist, occidental, datorată lui Carol Pop de Szathmary. Este unicul ansamblu murală de pictură religioasă păstrat de la acest maestru al artelor dinainte de Unire. Se păstrează contractele dintre
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]