1,365 matches
-
Constantinopol. — Oare s-ar putea el aștepta la ceva mai bun decât la o binecuvântare a Sfântului Părinte atunci când este vorba de a pecetlui o alianță cu necredincioșii? comentă florentinul. După care adăugă, vizibil încântat să mă ia astfel pe nepregătite: — Am menționat prezența ta alături de mine și faptul că știi turcește, iar Maiestatea Sa m-a întrebat dacă ai putea face oficiul de tălmaci. Cu toate astea, când emisarul otoman a intrat și a început să vorbească, am rămas mut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
strada a fost pe dată degajată. Oare de câte ori am fost opriți în același mod înainte de ajunge la destinație? De douăzeci de ori cu siguranță, poate chiar de treizeci de ori. Dar în nici o clipă Hans n-a fost luat pe nepregătite. Organizase admirabil această expediție, obținând un teanc de permise de liberă trecere, semnate de viceregele de la Neapole, de cardinalul Colonna, cât și de diverși șefi militari. În plus, era înconjurat de „frații“ lui saxoni, niște zdrahoni bine clădiți, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am dat drumul la bandă fără jenă: - Pentru că modelul său economic s-a dovedit falimentar În competiția cu modelul capitalist, pentru că regimurile comuniste au restrâns până la desființare libertățile cetățenești și au transformat democrația Într-o odioasă dictatură a proletariatului - clasă nepregătită și incapabilă să-și asume cu competență rolul conducător care i s-a atribuit voluntarist... Pentru că tovarășii au recurs la represiune și au eliminat elitele, au atentat la echilibrul de fond al naturii umane, pe care l-au sacrificat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prea des; n-am fost lângă ea nici când a murit, În ajunul celui de-al Doilea Război Mondial. De câte ori reușeam să ajung totuși la Praga, simțeam Întotdeauna acel fior inițial pe care-l simți exact Înainte ca timpul, surprins nepregătit, să-și azvârle din nou masca familiară. În locuința mizeră pe care o Împărțea cu Însoțitoarea ei cea mai dragă, Evghenia Konstantinovna Hofeld (1884-1957), care o Înlocuise, În 1914, pe Miss Greenwood (care, la rândul ei, o Înlocuise pe Miss
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și, după ce a murit Într-adevăr de angină pectorală, singur singurel, la Paris, la sfârșitul anului 1916, În vârstă de patruzeci și cinci de ani, ne-am amintit cu strângere de inimă de acele incidente petrecute după-amiezile În salon - valetul nepregătit intrând cu cafeaua turcească, tata aruncându-i o privire (Întrebătoare și resemnată) mamei, apoi (dezaprobator) cumnatului lui Întins pe jos În calea valetului‚ apoi (cu curiozitate) spre ciudata vibrație a serviciului de cafea pe tava ținută de mâinile acoperite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de „Gambrinus“, într-o după-amiază grea de iarnă, cu zăpezi mocirloase, cu îmbulzeala troleibuzelor înșirate pe tot lungul Bulevardului, cu obișnuitul tembelism al mulțimii într-o astfel de zi, disperarea surdă că a venit, iată, grozăvia și i-a prins nepregătiți, de parcă atunci ningea pentru prima dată peste neam, a oprit în dreptul meu o mașină lungă, lungă, semănând perfect cu dricul motorizat din anii ’40 ai veacului trecut al fostei primării de Galben. O blondină, cu o căciuliță de Moș Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de cinste decât iubirea, nici în cer, nici pe pământ.”. Felicitări autoarei și lectură plăcută! Roman, 15 noiembrie 2014 RUGĂCIUNE Eu nu cer, Doamne, viață lungă Și zile multe pe pământTe rog, să nu mă iei subit, Cu sufletu-mi nepregătit. Eu nu cer, Doamne, avere mare Și niciodată nu cer baniTe rog, să nu mă lași nicicând, Ca să devin cuiva dușman. Nu cer prieteni mulți, o, Doamne, Nici rude nu-mi doresc bogateDă-mi mie frați întru Hristos Și dă-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
primăverii să mângâi mugurașii abia plesniți pe rămurelele încălzite de soare. Apoi auzeam glasul broscuțelor în apropierea Paștelui, al brotacului verde care anunța ploaia, al greierului care cânta vesel vara și din ce în ce mai trist toamna, când anotimpul rece îl prindea mereu nepregătit. Poveștile livezii spuneau de întâmplări petrecute demult în care zmeii furau merele de aur și erau prinși de voinici, când copacii ocroteau privighetori vorbitoare, când oamenii care greșeau erau transformați în copaci. Dar mai mult îmi plăceau poveștile care înfățișau
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
parfumurile. In "Miorița" e ca în viață : virtutea se află în minoritate. Oboseala este generată de insatisfacții, nu de muncă. Misiunea unor critici e să scoată stafidele din cozonac. Viitorul e ca prima zăpadă a iernii. Orice ai face, tot nepregătit te surprinde. Există o literatură pentru cei mulți, alta pentru cei puțini și una pentru nimeni. Când toate dorințele se împlinesc, Paradisul capătă irizări de Infern. Socrate poate fi considerat prima mare victimă a democrației. Mulți oameni se plâng că
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
celălalt să se ferească, și nici n-aveau de ales... Cu gâtul gros, întins, ochii însângerați, privind într-o parte, cu colții enormi rânjiți, cu tot trupul vânjos încordat, animalul părea gata sa se arunce și să sfâșie... Anton, prins nepregătit, pentru o clipă se crezu pierdut, și fiori de gheață îi cuprinseră întreaga ființă. Cu razele lunii în față, lupoaica apărea înspăimântător de clar. Ochii îi ardeau ca doi cărbuni, blana avea sclipiri argintii, luciul palid al colților deveniseră, strălucitori
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
este o greșeală; este ca și cum te-ai sinucide lent, în fiecare zi, cu un ștreang al cărui laț nu este foarte bine strâns! Totuși, oricât de mult s-ar fi putut spune despre Osvald că era prea firav și prea nepregătit, ca să întâmpine o așa încercare abătută asupra sa, el nu se demoraliză defel. Însă, rămas acum fără mâna dreaptă - acel izvor al său de speranțe viitoare -, prima și cea mai importantă întrebare, pe care și-o pusese el, fu: „Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Poți să ai nevoie de ceva În toiul nopții, nu? Îi rânji cu subînțeles: — Cred că sunteți doctor. Am fost cândva doctor, recunoscu omul. — Și mergeți la Belgrad? El o privi scurt, cu un sentiment de neliniște, și o prinse nepregătită, cu silueta ei pătrățoasă Înveșmântată În tweed și aplecată puțin În față, cu strălucirea inelului cu sigiliu, cu fața flămândă și congestionată. Nu, spuse el. Nu atât de departe. — Eu mă duc doar până la Viena, spuse domnișoara Warren. El spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tot, iar noul chelner e un francez. A mai apărut un cinematograf nou lângă Parc. O, da, există o schimbare! Au construit ceva unde a fost grădina de vară a lui Kruger. Apartamente pentru funcționarii publici. El rămase tăcut, destul de nepregătit să facă față acestei noi mișcări a adversarului. Deci Kruger, cu luminile feerice, umbrelele În culori luminoase și țiganii care cântau Încet de la masă la masă pe Înserat, nu mai era. Carl plecase și el. Pentru o clipă, se simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din picior Herr Kolber. Voi afla adevărul chiar de va fi să te țin aici toată noaptea. Nu admit să vină aici bărbați care să-mi seducă fata În casă. Cuvântul „bărbați“ Îl luă pe Josef pentru o clipă pe nepregătite. Ideea coaptei Anna ca obiect al dorinței Îl amuză și zâmbi. Anna Îi văzu zâmbetul și-i ghici motivul. Ea Îi spuse lui Herr Kolber: — Aveți grijă! Nu pe mine m-a vrut. El... Dar Josef Grünlich Îi preluă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vreme, măcar, să facă o mișcare. Câinele-lup a și sărit asupra sa, imobilizându-l. Ce tâlhar de duzină, nătăfleț, ar fi exclamat unul dintre oamenii legii, în timp ce-l încătușa, pe iubitorul de bijuterii din aur,furate. Ce nătăfleț, domnule! Ce nepregătit, pentru ce a făcut, și ce neinspirat loc pentru repaos și-a ales! O, doamne! Nu, dragul meu... Se cunoșteau de mai bine de doi ani. În timpul acesta, viața lor s-a adăugat vieților celorlalți copământeni, ca a orcărui soț
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
om meticulos și era greu să nu anticipeze toate evenimentele ocazionate de sărbătorile de iarnă. Știa pînă la cele mai mici amănunte cum se pregătește un gospodar pentru aceste nopți speciale. Din acest motiv, n-a fost luat niciodată pe nepregătite, nu i s-a furat toporul, barda și nici cîrnații afumați. Bătrînul avea bani mărunți, mai mici și mai mărișori, după cum erau și urătorii. În tindă avea un imens coș cu mere, culese din curtea casei lui. Cînd prichindeii veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
viermuind din corpurile lor conceptuale primitive, din spatele marilor ochelari fumurii ai lui Nimeni. Veniră și alții; cinci, șase, șapte, opt, încolăcindu-se și căzându-i de pe față. Am pornit cu spatele spre arcadă, dar Nimeni se mișcă repede și pe nepregătite, făcând pași mari spre marginea cerului de lumină și... călcând pe unul dintre dictafoane. — Nu! Cuvântul, aerul ieșiră din mine ca o rană. Nimeni lovi din nou tare cu călcâiul și carcasa mică, din plastic se crăpă. Cercul scârbos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
distanță toate lucrurile importante și practice despre care ar fi trebuit să mă întreb pe mine însumi. Habar nu aveam cine era de fapt bărbatul acela sau ce fel de relație avusese cu Primul Eric Sanderson. Intrasem în asta complet nepregătit. — Nu înțeleg..., continua gura mea să-ncerce să spună, ... care-i.... — Dar ai făcut-o, nu-i așa? Te-ai dus și ai făcut-o și te-a durut în cot de... — Termină, Trey, spuse Scout și am simțit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sfârșit, punând o mână pe umărul meu. Știu că nu puteai să faci nimic. — Nu ajungeam la el. Am încercat să-l prind, dar n-am fost destul de rapid și... — N-a fost vina ta. — Vinciul s-a desprins pe nepregătite, eu am... — Eric, te rog. — Ce? — Ascultă-mă atent. Încerc să-ți spun ceva important, bine? Am privit-o. Ridică o mână și-o așeză tandru pe obrazul meu. — N-ai greșit cu nimic, spuse ea. Uneori lucrurile merg rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe lîngă mașina de scris, Rowe putu desluși următoarele cuvinte dintr-o scrisoare Începută: „Distinsa lady Cradbrooke Îi mulțumește doamnei J.A. Smythe-Philipps pentru amabila donație, În ceai și făină...“ Apoi intră În cealaltă Încăpere. Loviturile soartei Îl găseau Întotdeauna nepregătit pe Rowe: dragostea poate fi desăvîrșită numai cînd obiectul ei este inaccesibil. Să fi fost culoarea părului sau prin silueta ei fragilă - o făptură mică, simplă și incapabilă, ai fi zis, să facă vreun rău. Rămase șovăind În pragul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de familiară, ca o colegă, cu o mască de sfârșeală și împli nire pe chip. Ceva lubric și matern, deopotrivă. Părul despletit, fusta sucită, fața umedă, palidă, transpirată și o bluză albă, neîncheiată la toți nasturii. De parcă ar fi sărit nepregătită din ascunziș, după somn sau după nesomn sau după, după orice. Sânii se clătinau, goi, aburiți, sub bluza desfăcută. — Mulțumesc. Ai fost cuminte. Nu l-ai provocat. Cuvintele abia se auziră, atât de încet murmurate. Mâna tot urca, parcă, de pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ele îndrăznețe se așezară la masă. Nu serviră decât o băutură răcoritoare și una din ele vorbi, sorbind din pahar, uitându-se la ei plină de nonșalanță, - Fără popou... în rest tot ce doriți! Liniștea ca o șopârlă îi prinse nepregătiți... o secundă se insinuă subversiv și tăcerea se prăbuși printre ei după care unul, chipurile revoltat vru să precizeze cât mai exact, - Adică acceptați tot fără c..r? De ce? Dacă unul dintre noi vă cere așa ceva voi nu-l slujiți
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nou motiv În plus să-l iubesc pe tati. Altul ar fi pus Întrebarea ca la tribunal: „Ia spune, ce probleme ai?” ― Da’ nu cumva tu umbli cu lingușeli? ― Iar m-ai ghicit. Niciodată nu pot să te iau pe nepregătite - a sfârșit Despina, cu Înfățișarea celui Învins. ― Atunci, deșartă sacul cu „povești”. Sunt numai urechi... ― Să nu mă cerți, tati, că nu i-am spus mai Întâi lui mami. Îmi promiți? ― Deși nu bănuiesc o iotă din ce Îmi vei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe altul, cu poruncă să fie și mai dur. Dar... ― Ce ar mai fi de spus asupra acestor Încurcă lume? ― Ideea mi-a venit după ce am discutat cu doctorul Pas. ―Care ar fi? ― Ca șefii lui Zdup să-l considere nepregătit profesional, indisciplinat și că și-a depășit atribuțiile. Ca atare, 86 85 să fie sancționat și nu considerat erou, cum a presupus doctorul Pas. ― Uite ce Înseamnă să fii tânăr! Eu, bătrânul, nu m-am gândit la o asemenea eventualitate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
săreau precum popcornul într-o oală acoperită. Spre deosebire de cei doi, Magicianul nu dădu niciun semn din care să poată trage cineva (poate același observator care ar fi urmărit traseul sinuos al râului, de ce nu?) concluzia că fusese, cumva, luat pe nepregătite de evenimentul respectiv. Și, fie vorba între noi, la o adică, un Magian redutabil poate fi surprins de ceva? Își sprijini coatele de aceeași balustradă a podului, adoptând o poziție plictisită, la doar doi metri de Scriitorul care își trăgea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]