3,370 matches
-
Se despărți de Gicu mulțumită că s-au limpezit lucrurile între ei. Merse în cameră, făcu un duș, se schimbă și se așeză pe pat, comodă, rezemată de pernă. Dădu drumul la televizor dar gândurile ei zburau la Ștefan. Era nerăbdătoare să vină cât mai repede să se vadă. Se auzi sunetul discret al unui mesaj pe telefonul mobil. Se uită să vadă de la cine este. Citi: “ mi-e dor de tine, iubita mea”. Semnat: Ștefan. “Doamne, ce înseamnă telepatia, și
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( V II ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346451_a_347780]
-
ului. - Doi morți deodată ? întrebase el. -Eee, domnule inspector, Dumnezeu nu doarme, spuse femeia cu un oftat adânc. În drum spre casă, la nedumerirea inspectorului, femeia mai oftase de câteva ori, dând din cap și repetând că Dumnezeu nu doarme. Nerăbdător inspectorul întreabă; - Bine, bine.... dar ce s-a întâmplat aici ? - Aici e vorba de o poveste veche și tare tristă. S-a întâmplat cu mulți ani în urmă, dar uite că cineva plătește acum. Pe aici sunt mulți lipoveni, ai
BLESTEM SAU DREPTATE DIVINĂ de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348274_a_349603]
-
glumă. Fără să-și mute privirea, i-a răspuns șoptit: - Da, Viorele! Cred că am multe să-ți povestesc. Voi veni. Spre deosebire de alte zile în care timpul se scurgerea cu repeziciune, în seara aceea parcă stătea pe loc. Anca era nerăbdătoare. Nu știa ce va fi și nici nu îndrăznea să-și facă planuri de vreun fel. Amintirile neplăcute din noaptea trecută începuseră să vină una câte una. Fiecare moment consumat îl judeca cu totul altfel decât atunci când se petrecuse. Se
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
o palmă deasupra genunchiului. Avea o poșetuță artizanală cu floricele în culori vii luată tot atunci când a vizitat magazinul de suveniruri din centrul Brașovului. Fiind stabilită ținuta, nu așteptau decât ora pentru a se îmbrăca și părăsi camera. Amândouă erau nerăbdătoare de parcă mergeau la prima lor întâlnire. Ana nu ar fi trebuit să fie nici emoționată și nici nerăbdătoare la vârsta ei de douăzeci și șapte de ani, cu unul mai mult decât Cristina. Trecuse prin mai multe încercări, niciuna cu
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
magazinul de suveniruri din centrul Brașovului. Fiind stabilită ținuta, nu așteptau decât ora pentru a se îmbrăca și părăsi camera. Amândouă erau nerăbdătoare de parcă mergeau la prima lor întâlnire. Ana nu ar fi trebuit să fie nici emoționată și nici nerăbdătoare la vârsta ei de douăzeci și șapte de ani, cu unul mai mult decât Cristina. Trecuse prin mai multe încercări, niciuna cu finalizare. Despre colega ei nu știa care îi este starea socială. Nu au purtat nicio discuție în această
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
cele legate de prosperitate, o altă iluzie ce ține de drum lung. Iar după cât de frecvent a fost termenul “prosperitate” în propozițiile celor doi, ar rezulta că frații moldoveni vor intra bogați în Uniunea Europeană. Desigur, referitor la arzătoarea întrebare a nerăbdătorilor de-afară, premierul Mihai Răzvan Ungureanu a fost mai tranșant, căci iată ce răspuns neechivoc a formulat: “Sunt și lucruri pe care guvernele nu le pot face”. E clar? Un răspuns sincer, dătător de speranțe, speranțe, speranțe ... Măcar nu-l
“NU SUNT CITITOR ÎN STELE” – O CONSTANTĂ A RE-UNIRII BASARABIEI CU ROMÂNIA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348358_a_349687]
-
prin minune nedistrusă de constructorii blocului de nefamiliști în care locuiam, vocea lui Damian avea o rezonanță aparte: «Hai, mă’, fără mișto, ce nu mă crezi? Ți-am spus că am găsit un cap...» «Am auzit...”, i-am tăiat vorba nerăbdător, tocmai primisem niște cărți pe care mă pregăteam să le răsfoiesc, «scoate-l de unde-l ai, să-l văd și eu.» «Mă’, Mihai, m-a privit îndelung, foarte nemulțumit, Damian, șezi blând, ce naiba! Te dai așa la om, mă’, păi
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
loc. Pregătise din timp banii și când i-a întins ea i-a arătat că nu ajung. Se rușina că este o marfă, iar el într-un gest generos a completat suma și i-a mângâiat fața mătăsoasă, compasional. Acasă, nerăbdător, cu ea în brațe, s-a trântit în pat. Subtilă i s-a dezvăluit, încetul cu încetul. Tresărea când o atingea cu degetul său umezit. Încerca să-și închidă fecioria și ceda doar sub presiunea mâinilor hămesite, dar ceda. Atunci
NECUNOSCUTA de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345021_a_346350]
-
cu toate păcatele tale, sigur ne înecăm înaintea întâlnirii cu titanic - poetul. - Mi-am luat Crucea Sudului, ca orientare, iceberg prostănac! Voturile sorții nu s-au terminat de numărat! Taci și înoată! Te miră cumva graba mea? Nu! nu sunt nerăbdătoare... sunt doar pedantă! Vin înspre tine, fiindcă la ultimul poem trimis, ai uitat să pui punctul pe “i”, la cuvântul de-nceput... “iubire”! Referință Bibliografică: La început, a fost... punctul! / Mihaela Suciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 651, Anul
LA ÎNCEPUT, A FOST... PUNCTUL! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345020_a_346349]
-
Autor: Mihaela Suciu Publicat în: Ediția nr. 653 din 14 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului - Heiii! te zăresc... Da, ești lumina de la capătul așteptării! Heiii! Ne vezi?... Suntem aici, pe balcon, eu și Suflețel! Heiii!... Toată ziua, Suflețel a fost nerăbdător: - Când vine? De ce nu apare? De ce? și iar: De ce?... Suflețel te-a zărit și tropăie fericit. Dă din piciorușe copilărește; le simt ca atingeri diafane de fluturași. Mă gâdilă în stomac. Încerc să mă abțin. Râsul năvălește: - Hi! Hi! Hi
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
loc. Pregătise din timp banii și când i-a întins ea i-a arătat că nu ajung. Se rușina că este o marfă, iar el într-un gest generos a completat suma și i-a mângâiat fața mătăsoasă, compasional. Acasă, nerăbdător, cu ea în brațe, s-a trântit în pat. Subtilă i s-a dezvăluit, încetul cu încetul. Tresărea când o atingea cu degetul său umezit. Încerca să-și închidă fecioria și ceda doar sub presiunea mâinilor hămesite, dar ceda. ... Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
loc. Pregătise din timp banii și când i-a întins ea i-a arătat că nu ajung. Se rușina că este o marfă, iar el într-un gest generos a completat suma și i-a mângâiat fața mătăsoasă, compasional.Acasă, nerăbdător, cu ea în brațe, s-a trântit în pat. Subtilă i s-a dezvăluit, încetul cu încetul. Tresărea când o atingea cu degetul său umezit. Încerca să-și închidă fecioria și ceda doar sub presiunea mâinilor hămesite, dar ceda. ... II
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
V. ECCE HOMO!, de Mihaela Suciu, publicat în Ediția nr. 653 din 14 octombrie 2012. - Heiii! te zăresc... Da, ești lumina de la capătul așteptării! Heiii! Ne vezi?... Suntem aici, pe balcon, eu și Suflețel! Heiii!... Toată ziua, Suflețel a fost nerăbdător: - Când vine? De ce nu apare? De ce? și iar: De ce?... Suflețel te-a zărit și tropăie fericit. Dă din piciorușe copilărește; le simt ca atingeri diafane de fluturași. Mă gâdilă în stomac. Încerc să mă abțin. Râsul năvălește: - Hi! Hi! Hi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
vesel, mă completează : - Uite, escadrilele de bombardiere!... Bârrr! Bârrr! - imită zborul lor. Citește mai mult - Heiii! te zăresc... Da, ești lumina de la capătul așteptării! Heiii! Ne vezi?... Suntem aici, pe balcon, eu și Suflețel! Heiii!...Toată ziua, Suflețel a fost nerăbdător: - Când vine? De ce nu apare? De ce? și iar: De ce?...Suflețel te-a zărit și tropăie fericit. Dă din piciorușe copilărește; le simt ca atingeri diafane de fluturași. Mă gâdilă în stomac. Încerc să mă abțin. Râsul năvălește:- Hi! Hi! Hi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
Dar, vai! noaptea-și arată mâhnirea și iute își pune pe zări stăpânirea! Dhii! Caii se-avântă prin iureșul iernii când albul zăpezii cânta noi vecernii. Cu sângele-n clocot, sărutul pe buze, cu inima plină de-ale dragostei muze, nerăbdător mână caii spre casa lui mare, visând la logodnă și-a ei celebrare, de unde chiar mâine, frumoasa mireasă îi va fi de sorți stăpână aleasă. Și Crivățul urlă, nămeții cresc iute, întinderea-i albă de stele cernute, privirea se-afundă-n luciri
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]
-
insistențele colegelor, care nu mai puteau de curiozitate, a căzut de acord să meargă cu ele în apropierea locului de întâlnire. Nimeni nu credea că el va fi acolo, nici chiar Ana. Dar bărbatul aștepta la locul indicat tot mai nerăbdător, iar după 15 minute de stat fără nici un rezultat, a plecat. Ana se uita după el cu compasiune... era un bărbat nici prea înalt, nici prea scund, nici prea tânăr, nici prea bătrân, dar avea inimă... săracul, îi era milă
PUTEAI REFUZA UN ASEMENEA BĂRBAT? de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345079_a_346408]
-
de legătură sufletească. Astăzi, când deapăn amintiri scumpe vieții mele, te invit cititorule să te dezvălui - fiindcă sunt sigur că ai scris și tu cândva măcar o scrisoare de drag și dor... așa cum am făcut eu, copilul de șase ani nerăbdător să-și vadă părintele... De atunci, până în ziua de azi, cu dor nestins, am așezat în cuvinte pline de iubire gândurile mele, pe care le-m șlefuit, le-am dat murmur de izvoare și le-am pus mai apoi în
TAINA SCRISULUI (45) – SCRISOAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345473_a_346802]
-
nu o vezi... Iar tata -ngândurat stătea sub mărul nostru de la poartă, În ochii lui păreau că plâng, și sufletul, și a lui soartă. Erai prea tânăr să-nțelegi, cum e să îți petreci copilul, Priveai zâmbind spre alte zări nerăbdător să-ți prinzi destinul. Aveai în ochi o strălucire și două lacrimi mari și grele, Când ai plecat, tu ai udat pământul părintesc cu ele. Acolo a crescut un tei, ce înflorește mândru-n vară, Sub el te-așteaptă ai
E TIMPUL SĂ REVII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376882_a_378211]
-
vacanțele de vară. Când a ajuns la blocul său, aflat chiar pe artera principală, dar la etajul trei, nu a lăsat-o până nu a urcat să-i cunoască familia. El le povestise ce colegă drăguță are și părinții erau nerăbdători să o vadă. Întâlnirea cu părinții tânărului a fost la început jenantă. Nu dorea să dea impresia că între ei doi ar exista o anumită relație, mai mult decât cea de serviciu. Părinții lui Pavel i s-au părut foarte
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376859_a_378188]
-
și cum puteți. În ce privește pe împărăteasa voastră, cârmuirea ei nu este veșnică, așa cum pe pământ nimic nu este veșnic. Află, curiosule, că puternica Iarnă numai de Primăvară va fi înlăturată. - Cine este Primăvara și când va veni la noi? întrebă nerăbdător Mărțișor. - Primăvara este fiica lui Soare-Împărat. Și-i dragă împăratului fata asta, o răsfață și o alintă încât nu s-ar despărți de ea niciodată. Iar fata... de ce să plece? - Atunci, întrebă disperat Mărțișor, cum să facem s-o aducem
MĂRŢIŞOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376889_a_378218]
-
sa creștea tot mai mult. Mereu aducea vorba despre el. Chiar îi atrăsese atenția soțului că Dalia s-ar putea să se fi îndrăgostit de Ștefan. - Asta-i bună! De unde-ți veni ideea? Nu cred. Ți se pare. Este desigur nerăbdătoare să ajungă mai repede la Neptun. Știi cât de mult iubește marea. Nici nu-l cunoaște măcar. L-a văzut o singură dată la spital și nici atunci pentru mult timp. Era preocupată mai ales să-și ascundă urmele accidentului
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
sâni, apoi îi acoperi ochii cu sărutări, sau gâdilându-i lobii urechilor cu vârful limbii. Se ridică până ce acoperi în întregime trupul fragil și armonios al fetei, cu masivitatea corpului său, susținându-și-l în mâinile-i puternice. Pendulul bătea nerăbdător la intrarea în clopoțelul de argint, gata să scoată cele mai acute sunete. Dalia era pierdută, dar și nerăbdătoare. Abia aștepta să simtă vibrația arcușului deasupra coardelor violinei sale, iar cele două instrumente bine acordate, să dea naștere celei mai
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
în întregime trupul fragil și armonios al fetei, cu masivitatea corpului său, susținându-și-l în mâinile-i puternice. Pendulul bătea nerăbdător la intrarea în clopoțelul de argint, gata să scoată cele mai acute sunete. Dalia era pierdută, dar și nerăbdătoare. Abia aștepta să simtă vibrația arcușului deasupra coardelor violinei sale, iar cele două instrumente bine acordate, să dea naștere celei mai divine muzici. Simți cum acesta apasă și încearcă primul lor acord. Intenția fetei a fost de a se feri
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
lucru, nu glumă! - Bine, bine! Așa vom face! Acum dispari! A doua zi dimineața, boierul trimise după cei doi căpitani, iar seara se întâlniră la o ulcică de vin la boierul Conacu. - Ce misiune ne-ai mai pregătit, boierule? - întrebă nerăbdător căpitanul Sasu. - Ai dreptate, nu v-am deranjat fără rost. Astă-noapte am avut un musafir nepoftit la conac! - rosti boier Ciocoiu. - Pesemne Ursuz a aflat de măcel! - zise calm Arnăutu. - E mulțumit de fapta voastră, numai că gluma se cam
X. VAMPIRUL TRĂDAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377065_a_378394]
-
A ieșit de sub duș mult înviorată. S-a îmbrăcat lejer, într-un costum de bumbac de culoare roz, afară fiind deja foarte cald încă de dimineață. A pus mâna pe telefon, hotărâtă să o mai sune o dată pe Dorina. Era nerăbdătoare să afle ceva mai mult decât înțelesese în scurta convorbire cu aceasta. Nu a reușit să-și desăvârșească intenția pentru că a fost întreruptă de soneria telefonului mobil. - Alo..., da! Adrian? Off! Sunt acasă, dragul meu! Da. Trebuia să fiu la
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]