9,277 matches
-
să se întindă din cauza șubrezeniei acestuia, așa că dormea pe cimentul rece, ușor încălzit în timpul zilei. Nu avea nimic de făcut și asta îl chinuia cel mai tare. Obișnuința de a respecta un anumit program îi mărea suferința, iar așteptarea la nesfârșit îl aduse în pragul exasperării. În ziua procesului a fost pus să îmbrace alte haine și dus în fața tribunalului. Începu să spere. I se părea neobișnuit tot ce i se întâmplase. Dorea din suflet să se întoarcă la viața lui
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mai tolerăm nici măcar cuvintele. — Puteai să mă întrebi și pe mine. — Tu știai înaintea mea. Eu doar am făcut ca acest lucru să fie posibil. Și cred că este mult mai bine așa, oricum nu ar fi putut continua la nesfârșit. Acum sunt sigur că locul tău este alături de X, sau cum îl cheamă. Nu asta ai fi vrut să-mi mărturisești? — Nu credeam că știi. Cum ai aflat? — Nu are nici o importanță și nu trebuie să învinuiești pe nimeni. Știam
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
chiar dacă principiile ei sunt contrazise, Încă o vreme, de istorie. În cadrul lucrării Spre Pacea eternă, Kant scria: „Dacă este datorie, dacă este În același timp speranța Întemeiată de a Înfăptui starea unui drept public, fie și printr-o acoperire la nesfârșit progresivă, atunci Pacea eternă, care are să urmeze după așa numitele, În chip fals, Încheieri de pace de până acum ( În realitate armistiții), nu este o idee deșartă, ci o problemă care rezolvată treptat, se apropie mereu și tot mai mult
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu hotărâre, reușea să procedeze în așa fel, încât, să nu se deranjeze prea mult unul pe celălalt. La un timp socoti că este un prea zgârcit, un prea egoist. Asta avea în vedere obiceiul său de a admira la nesfârșit răsăriturile și apusurile de soare. Hotărâ să caute o modalitate de a împărtași lumii frumusețea, bogăția sa ascunsă. Scotoci în stânga, scotoci în dreapta, și iată că descoperi modalitatea mult căutată să realizeze un film cu toate răsăriturile și cu toate apusurile
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ca să evite alte probleme, polițaii au dat bir cu fugiții. Au fost chemați însă, de urgență, alții. Aceia au venit. și-au intrat de îndată în atribuții. și buba a spart. De ce? De aia! De care nu putea continua la nesfârșit. Tronul furat și abandonat Bătrâna doamnă, în etate de peste șaptezeci de ani, venea, ca viță de român, de tare departe. Străbunici și bunici foarte bogați, cu înalte titluri de dregători în statul care, acum, se numește, de drept, român. Ea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
câțiva ani. Existau doar programe, pe hârtie; nimeni nu făcea altceva decât să-și încaseze lefurile. De-a dreptul fabuloase. Totul se desfășura pe sub mână. Nimeni nu supraveghea, nimeni nu controla afacerea. Bondocul, tot timpul, alături cu ministrul. Vizite, la nesfârșit, pretutindeni, mai cu seamă, pe la reședința ministrului muncii. Când ăsta lipsea de acasă, bondocul, primul-ministru, adică, îi ținea locul, cu prisosință, din toate punctele de vedere. Ministrul muncii, pretutindeni și perpetuu, era ridicat la ceruri, aplaudat și răsaplaudat, pentru felul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mine și ritmul naturii, între mine și obscuritatea profundă care coborâse în sufletul meu. Pentru oameni, o astfel de liniște e ca o limbă neinteligibilă. Voluptatea mă amețea. Mi se făcu greață, iar picioarele mi se înmuiară. Pradă unei oboseli nesfârșite, m-am așezat pe o piatră funerară, în cimitirul de la marginea drumului. Mi-am luat capul între mâini și am reflectat, plin de perplexitate, asupra mea. Deodată, un râs uscat și înspăimântător mă readuse la realitate. M-am întors: lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ce mă acopereau de mângâieri vaporoase. Îmi auzeam inima bătând, percepeam pulsațiile arterelor. Totul căpătase o semnificație profundă și îmi crea o imensă plăcere. Aspiram din tot sufletul să mă abandonez somnului uitării. Și dacă această uitare ar fi devenit nesfârșită, dacă ochii mei, închizându-se, ar fi putut să se scufunde, încet, dincolo de somn, în neantul absolut, în așa fel încât să-mi pierd conștiința că exist, atunci ființa mea s-ar fi dizolvat în întregime într-o pată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ar fi văzut un tânăr debil și bolnav, dar astăzi ar vedea un bătrân cocoșat, cu părul albit, ochii destrămați, buză-de-iepure. Mi-era teamă să privesc afară, pe fereastră, teamă să mă văd în oglindă. Pretutindeni zăresc umbre, multiplicate la nesfârșit... Și totuși, pentru a-i explica mai bine viața mea umbrei mele rupte în două, trebuie să povestesc ceva. Oh! Câte povești despre zilele copilăriei, dragoste, raporturi sexuale, căsătorie și moarte, nici una adevărată! Născocirile, frazele frumoase, asta mă obosește. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
guste un astfel de deliciu. De-abia atunci am înțeles superioritatea mea față de canalie, față de natură, față de zei; acești zei născuți din senzualitatea oamenilor. Devenisem zeu, eram chiar mai mare decât ceilalți zei; simțeam trecând prin mine curentul veșniciei, al nesfârșitului. ...Dar ea reveni. Nu era atât de crudă cum presupuneam. M-am ridicat și i-am sărutat pulpana rochiei; i-am căzut la picioare; scuturat de hohote de plâns îmi întrerupeam tusea, îmi frecam fața de pulpele ei; am strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Acum niște veri, în plină vacanță, sosise în holul facultății de limbi străine o grămadă de mobilă. Tot anul universitar, niște cadre de la Fonetică se dăduseră de ceasul morții să obțină fondurile și apoi să facă noianul de forme, cu nesfârșitul număr de ștampile și semnături cerute, pentru achiziționarea celor necesare întru realizarea unui cabinet modern, destinat respectivei discipline. Acum li se împlinise visul. Nea Vasile, dezbrăcat până la brâu, stătea la umbră, mestecând o scobitoare și sugându-și dinții, la răstimpuri
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
așa. Muncea cu multă atenție și aplicație, iar mintea lui, astfel eliberată, hălăduia pe cine știe ce coclauri. În drum spre biserică, chiar pe lângă hotelul Intercontinental, mersese un scurt răstimp alături de o mamă ce își ducea copilul la grădiniță. Puștiul fredona la nesfârșit un cântecel din care nu izbutise să rețină decât refrenul, nu tocmai educativ, dar care îi plăcuse micuțului în mod deosebit: "Bebel cel porcoșel, s-a cam căcat pe el". Cât a stat pe lângă cei doi, băiețelul a repetat chestia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
marfa uitată la serviciu. Zâmbi mulțumit și decise că e cazul să se întoarcă și s-o recupereze. Își săltă geanta pe umăr și porni fredonând vesel. Cine ar fi avut curiozitatea să-l asculte ar fi auzit, repetat la nesfârșit, un refren poznaș: "Bebel cel porcoșel s-a cam căcat pe el". Când l-a văzut, nevastă-sa a dus mâna la gură, realmente speriată, și l-a întrebat precipitat: "Aoleu! Da' cu cin' te-ai bătut, Vasile?". "Cu mă-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
orbește cu dinții de orice șansă, chiar de prima himeră care îi apare în cale. Lasă pasărea din mână pentru cea de pe gard. -Și totuși, domnule profesor Nabu, de ce atâta moarte în cartea pe care ați publicat-o? - răsună la nesfârșit, ca un ecou hodorogit, întrebarea. Răspunsul meu nu putea fi decât mai mult sau mai puțin evaziv: Ca să fie mai tentantă căutarea vieții, doamnă scumpă. Ca să vedeți că, fără moarte, viața ar fi o gogoașă goală pe dinăuntru. E o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
primărie), încercam să îmi reamintesc conturul feței sale palide, cu umerii obrajilor boltiți, cu nasul în vânt, destul de obraznic, și cu buzele cărnoase, dar nu întotdeauna reușeam să mă transpun suficient în acest sens, și mai ales încercam privind la nesfârșit copiile unor tablouri semnate de pictori renumiți de pe pereții bibliotecii, sau din diverse albume tentante din bibliotecă, să identific combinarea culorilor hainelor ei, absolut originală, muiate parcă în acuarelele acestora. Iozefina nu purta niciodată orice fel de albastru, nici orice
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
flegme în gât să spună. Pentru mine era o adevărată enigmă, pentru că nu vedeam cine anume vorbește. Pe unde intrau și ieșeau cei care vorbeau pe rând, acolo, în cutia de lemn vopsită într-un maroniu închis? Plângeam insistând la nesfârșit, ca să-mi arate ce nume se ascunde în cutia aceea miraculoasă. Nenea Epa, mult mai calm decât tata, și cu mult tact, cum nu avusese niciodată copii, gata de a-mi face toate poftele, într-o zi luase o șurubelniță
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fi vrut să-l păzească de hoți. De fapt, se pare că vizitele frecvente ale acestui obiectiv fuseseră și primele simptome ale îmbolnăvirii generalului. Doamna General nu-și explica pe atunci, de ce Epa era mereu văzut în cimitir lecturând la nesfârșit date de pe cruci și uneori notându-le cu migală pe bilețele de hârtie. Nota necontenit și, când epuiza bilețelele, le arunca pe străzile pe unde circula, ca Henzel și Grete, din basm, când presărau firmituri de pâine ca să găsească drumul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și cu Valy cât mai repede, ca să găsească un nebun fără grai, care să execute doar ceea ce i se comandă. Până atunci Gerard se vedea totuși liber de a o iubi în taină pe Iozefina; liber de a admira la nesfârșit, acel chip diafan, să asculte acea voce și de a diviniza felul ei de a fi; liber de a atinge corpul care, în câteva săptămâni avea să zacă alături de Sima în mormânt și să facă împreună cu acesta, oale și ulcele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ales la spate, cu toate că aveam o vestă destul de groasă. Avantajul meu era că picioarele le aveam blindate cu cizme de cauciuc îmblănite. Se aude din nou portița. Cineva încearcă mânerul clanței de mai multe ori și mai apoi stigă la nesfârșit: “Alo, doamna! Alo, doamna! Alo, doamna!” și bate în poartă. Sincer să fiu n-aș fi vrut să fiu atunci în locul porumbeilor din fundul șopronului. Cine știe cine-o mai fi... zice Puiu. De pe stradă, cineva de bună credință, îi explică insistentului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cunoscuse în tinerețe și cu care colaborase la diferite spectacole de revistă. Avea amintiri trăsnet despre Amza Pelea, despre Toma Caragiu, despre Forin Piersic, despre George Mihăiță, etc. Nu mai vorbesc de Stela Popescu. Eram în stare să stau la nesfârșit, ore în șir nemâncat și nebăut, ca să-l ascult. Avea mare talent la povestit. Fuma țigară de la țigară. Zicea că-i păcat să mai aprinzi chibrituri sau bricheta. Aprindea țigara de la chiștocul care era pe terminate. Trăgea fumul cât încăpea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
căzuți între timp, pe fese. Servus se aude de la toate mesele și tot mai multe guri solicitând în același timp, povestea cu bostanii, cu toate că aproape toți o știau, de ani de zile, foarte bine, ca pe un șlagăr ascultat la nesfârșit. Strigau scandând: Bos-ta-nii! Bosta - nii. Titi care regizase inclusiv refuzul bine de tot, luat cu asalt, face o piruetă a răzgândire treptată, aproape teatral și, cu o față de bidon turtit, se învoiește: Dacă promiteți că nu râdeți de mine...îngădui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-vă ce câștigați când sunteți bolnavi? Ceea ce faceți, este să arătați că boala voastră are mai multă putere decât voi în a vă hotărî destinul. Întrebarea retorică este: Cine îi conferă bolii o asemenea putere? {i exemplele pot continua până la nesfârșit. Cei mai mulți se folosesc de boală pentru a atrage atenția asupra lor și ca să nu par agresivă o să spun, că o fac în mod conștient și de cele mai multe ori înconștient sau din neștiință. Pare destul de severă această afirmație, dar conține și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
schimba ceea ce nu-ți place, există?, Voința de a fi bun și înțelept există?, Voința de a fi fericit există?, Voința de a fi prosper există?, Voința de a iubi și a fi iubit există?... și lista poate continua la nesfârșit și doar sub impulsul voinței înterioare se pot realiza toate aceste obiective. Se înțelege că, orice este posibil și nimic nu este nerealizabil atâta timp cât voința noastră este puternică, constantă, arzătoare și necondiționată din exterior. Pentru mine, cel mai important lucru
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ingredient este RESPONSABILITATEA. A-ți asuma întreaga responsabilitate, înseamnă să fii propriul stăpân și tot ce faci sau ce rezultă din ce faci și gândești, este doar responsabilitatea ta. Asumându-ne responsabilitatea pentru viața noastră nu vom mai căuta la nesfârșit în exterior explicații și vinovați, în cazul când ceva nu este în regulă. Cred că vă sună cunoscut: nu mai pot, m-am îmbolnăvit din cauza lui, ei, serviciului...etc. Sau: Ce mi s-a întâmplat este din cauza lor, mă obligă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
din viața mea în care puteam să fiu liberă și să fac alte lucruri minunate cu acei bani, să mă distrez, să merg la munte sau la mare, să fac cadouri și altele, decât să mă înscriu în acest maraton nesfârșit pentru găsirea sănătății mele. Că am cheltuit eu sau alții mulți bani pentru sănătate nu ar fi o tragedie, pentru că tragedia cea mai mare este că, enorm de mulți bani la nivel mondial se cheltuiesc pentru sănătate și paradoxul cel
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]