1,386 matches
-
PREOCUPARE PENTRU DECENȚĂ. DIN FERICIRE, ACEASTĂ ULTIMĂ RUȘINE A MARCAT NUMAI ULTIMELE MOMENTE ALE FLAGELULUI. ÎN PERIOADA DE CARE NE OCUPĂM, DESPĂRȚIREA GROPILOR EXISTA ȘI PREFECTURA ȚINEA MULT LA ACEST LUCRU. ÎN FUNDUL FIECĂREIA DIN ELE UN STRAT GROS DE VAR NESTINS FUMEGA ȘI CLOCOTEA. PE MARGINILE GROPII, DINTR-UN MORMAN DIN ACELAȘI VAR IEȘEAU CLĂBUCI ÎN AER LIBER. CÂND DRUMURILE AMBULANȚEI SE TERMINAU, TĂRGILE ERAU ADUSE ÎN ȘIR ȘI DE PE ELE ALUNECAU PE FUNDUL GROPII, APROXIMATIV UNELE LÂNGĂ ALTELE, TRUPURILE DESPUIATE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
VAR IEȘEAU CLĂBUCI ÎN AER LIBER. CÂND DRUMURILE AMBULANȚEI SE TERMINAU, TĂRGILE ERAU ADUSE ÎN ȘIR ȘI DE PE ELE ALUNECAU PE FUNDUL GROPII, APROXIMATIV UNELE LÂNGĂ ALTELE, TRUPURILE DESPUIATE ȘI UȘOR STRÂMBE, CARE, ÎN ACEEAȘI CLIPĂ, ERAU ACOPERITE DE VAR NESTINS, APOI DE PĂMÂNT, DAR NUMAI PÂNĂ LA O ANUMITĂ ÎNĂLȚIME, SPRE A PĂSTRA LOC OASPEȚILOR CARE MAI URMAU SĂ VINĂ. A DOUA ZI RUDELE ERAU INVITATE SĂ SEMNEZE ÎNTR-UN REGISTRU, CEEA CE SCOTEA LA IVEALĂ DIFERENȚA CARE POATE SĂ EXISTE ÎNTRE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
țin în fiară, Cum lingușiți privirea cea stearpă și amară, Cum cădeți în genunchi! Sculați-vă!... căci anii trecutului se-nșiră, În șiruri triumfale stindardul îl resfiră, Căci Roma a-nviat; Din nou prin glorii calcă cu fața înzeită, Cu faclele nestinse, puterea-i împietrită, Poporul împărat. Sculați-vă!... căci tromba de moarte purtătoare Cu glasul ei lugubru răcnește la popoare Ca leul speriat; Tot ce respiră-i liber, a tuturor e lumea, Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume, Ci-aievea s-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
viață Prin soare timid sau pală de vânt furtuna se-atârnă de vis călare pe nor nebuna Trec vremurile pierdute în van pe cărări clipă cu clipă am sufletul plin de-ntrebări Tăcute umbre cutreieră timp prin jalea și jarul nestins vrând să culeagă uitarea Spre veșnicie curge izvorul de viață tremură zarea dorul de ceruri se-agață
Pierdute zile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83300_a_84625]
-
de holeră din 1848-1849 și flagelul a reizbucnit în Europa, la sfârșitul anului 1851. De data aceasta, răul n-a mai provenit din India și Orientul Apropiat, prin Transcaucazia și Rusia, ci s-a ivit dintr-un focar de infecție nestins din Silezia. De aici, holera s-a propagat, în 1852 - cu o intensitate variabilă -, în Galiția, Polonia și Prusia, ca în anul următor să atingă, în primăvară, Peninsula Scandinavă și Țările Baltice, iar prin Galiția - Bucovina și Moldova. Ulterior, către
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
observat că îmbolnăvirile survin mai des la cei care consumă asemenea carne, pastramă sau pește sărat. O preocupare deosebită au manifestat medicii vâlceni pentru înmormîntarea fără riscuri igienice a celor răpuși de holeră. S-a impus "să se presare var nestins peste cadavrele morților de holeră așezate în groapă", acest mod de a proceda urmărind "ca să moară și boala"! Preoții erau îndatorați să păstreze la biserică o ladă cu var nestins, în vederea împrăștierii lui peste holericii decedați. O recomandație ulterioară a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
răpuși de holeră. S-a impus "să se presare var nestins peste cadavrele morților de holeră așezate în groapă", acest mod de a proceda urmărind "ca să moară și boala"! Preoții erau îndatorați să păstreze la biserică o ladă cu var nestins, în vederea împrăștierii lui peste holericii decedați. O recomandație ulterioară a medicului primar preconiza turnarea peste cadavre, înainte de presărarea cu var nestins, a soluției de calaican, un sulfat feros, cu recunoscute calități de dezinfectant 464. Doctorul Epifanie Cozarescu constată că nu
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de a proceda urmărind "ca să moară și boala"! Preoții erau îndatorați să păstreze la biserică o ladă cu var nestins, în vederea împrăștierii lui peste holericii decedați. O recomandație ulterioară a medicului primar preconiza turnarea peste cadavre, înainte de presărarea cu var nestins, a soluției de calaican, un sulfat feros, cu recunoscute calități de dezinfectant 464. Doctorul Epifanie Cozarescu constată că nu dispunem de informații cuprinzătoare despre holera din 1865-1866 de la Roman. Evocatoare este totuși însemnarea păstrată pe o carte de cult: "După
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
doare, neliniștit, adună în sine misterul marelui bum din care ea vine, tot vine și nu se trădează. miezul pietrei e un ochi treaz, cu privirea întoarsă, un vaier, un hohot de râs, un suflet ce visează, o lumină nevăzută, nestinsă, o bucurie închisă cu lacăte, răsucite ca melcul, de timpi ce-au trecut peste ea, cum umbra păsării-n zbor peste stânci coșcovite. umbra, grațioasă și vie, cu mișcări de dansatoare agilă trece iute, efemeră. stânca, în sine abstrasă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Întins al malurilor mării/ Și, pe când toți ceilalți tovarăși voinici s-afundară,/ El numai fu mântuit și de vânt, și de val pân-aicea./ Eu l-am primit iubitoare și l-am ospătat bucuroasă./ Ba i-aș fi dat tinerețe nestinsă ori chiar nemurirea./ Vai Însă, nimeni din ceilalți zei nu poate să-nfrunte/ Pe furtunaticul Zeus ori voia să-i zădărnicească!/ Ducă-se dară pe unde va vrea și-l Îndeamnă acela! — Asta e greaca veche, nu? Nesuferită materie! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o mică uzină de vorbe, fără sens și conținut! Ce însemna oare știința dreptului, ce noimă aveau disciplinele filozofice și toate celelalte științe pe lângă marea știință a dragostei? Dacă școala nu ne învăța să descoperim țara iubirii și să întreținem nestinsă flacăra ei, la ce bun toată învățătura aceea greoaie și uscată? Cu aceste gânduri am trăit zile întregi, zburând numai pe vîr-furi de munte, unde mă simțeam asemenea zeilor olimpici. Dacă ar trebui să dau un nume acestui zbor pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
interesează. De pildă, într-o scrisoare nu i-am spus decât de Sainte-Chapelle. Despre mine și despre dânsa nimic, doar un "dragă" la început și "sărutări" la urmă. Așa își scriu îndrăgostiții și acestea sunt mijloacele de a întreține focul nestins? A trecut o lună și mă găsesc într-un amurg în Jardin du Luxembourg. E minunat, soarele abia a apus, seara coboară armonios, pe pomi, pe flori, pe bazinurile cu apa cu reflexe roșcate. Singur, împreun mâinile, îndrept ochii spre
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Fiecare mănăstire și biserică are în interiorul ei o icoană de suflet, o icoană încărcată de istorie și sfințită cu rugăciunile cuvioșilor, căutată de pașii pelerinilor ce mereu au cercetat-o cu evlavia cuvenită. Chipurile răsărite din icoane, luminate de candele nestinse și îndreptate mereu spre noi au îmblânzit timpuri apăsătoare și au întărit nădejdea în inimi încercate de valurile vieții. Câte ar putea povesti o astfel de icoană !? Câte rugăciuni fierbinți au fost așezate în fața ei, câte lacrimi au udat-o
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
semne pe viața mea, Ș-atunci când voi vrea să înțeleg de ai vreun rost, Tu te vei risipi și n-o să-mi placă așa. Universul Pășesc cu drag spre Soare. O cale ce ne leagă e aproape, E-un dor nestins ce doare, E ca un pod imaginar ce leagă două ape. Plutesc pe nori de catifea, E-o lume ce n-o înțeleg, Trăiesc spre a atinge Luna Și-mi doresc să fiu un zeu. Dar poate eu n-am
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a chemat. Din cer a coborât cu aștrii Pe șesuri codrul a cântat, La căpătâi i-a murmurat izvorul Pe Mircea-n versuri l-a elogiat. Și astăzi lacu-albastru-i trist Căci barca nu îl mai străbate, E solitar cu dor nestins Căci Eminescu oftează-n toate. Nici nuferi nu mai au culoare, Iar luna stă încremenită Căci vântul nu aduce boare, Zadarnic azi suspină-n orice floare. Trecut-au anii lungi și mulți ei vor mai trece, Cinstind pe Eminescu al
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Odată-și oglindea privirea Spre țelul vieții - nemurirea. Trecutul etern Se lasă noaptea, un negru abis. Întunericul cade, pătrundem în vis, Somnul etern ne-nvăluie în ceață, Un loc rătăcit în imperii de gheață. Stelele dau lumină, una câte una, Lumânări nestinse țin aprinsă luna, În obscur zăresc pietre funerare, Mister și farmec ritual, pe cărare. O umbră urcă rar treptele cetății, Se-aud și pașii apăsați ai nedreptății Celor căzuți demult aici în patimi, În războaie purtate, în sânge și lacrimi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
inspirației ce face vise dulci, amețitoare. Argintia lor aură emanată mă făcea să simt și eu că toate visele trec prin somnul dulce, amețitor. M-am trezit ca din somnul veșnic , simțeam că am aripi din blândul foc al vieții nestinse, înviate ce lumina calea mea spre mâna de culori unde din imagini străvechi îmi cream o lume. O lume a iubirii, a fericirii, a adevăratei voințe. Acolo, îngerii dorinței așteptau ca îngerii iubirii eterne să înceapă festivalul inocentei. Îngeri de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lumina răsfrânse Iubirea ce-n suflet fusese brodată. Era un izvor de splendoare-n speranța Născută în clipa iertării divine. Atunci am știut cine poartă balanța Și judecă singur ce-i rău și ce-i bine. în mine erau o nestinsă scânteie Și visuri nebune-n dorinți ancestrale. Spirale de dor în fantastică cheie Sub cerul senin îmi cântau madrigale. Neplânsele lacrimi rămase-n uitare Zefirul le zvântă ștergându-le clipa... Atâta risipă de viață! Iertare! Las astăzi iubirea să-mi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
confunzi cu altcineva, începe să-i rîdă în nas Comandantul, scotocindu-și pachetul de țigări. Dacă eram un naiv, la ora asta n-aș mai fi șezut pe scaunul ăsta, îi zice, luîndu și foc de la unul din chiștoacele încă nestinse din scrumieră. — Ai răbdare și ascultă pînă la capăt, zice Regizorașul aruncîndu-și privirea afară prin crăpătura ușii, în direcția rastelului de armament. Să-mi spui mie cuțu dacă n-o să-ți convină, dacă n-o să te consideri cel mai fericit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aproape deloc. La doi pași de blocul său era o baltă În care creștea un pâlc de trestie. Verde, subțire, se unduia În bătaia vântului sau se plia sub greutatea vreunei păsări minuscule În repaus. O basculantă plină cu var nestins moțăia și ea În căldura amiezii lângă balta cu trestie. Șoferul mușca dintr-o rudă de salam și dintr-o franzelă. Pe rând, bineînțeles. Muștarul Îl ținea pe bord și se servea din el cu arătătorul mâinii stângi. Masa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a culorilor pe buze, pe ochi și pe obraji. Spunea că cel mai important lucru pentru frumusețe este să miroși bine, așa că respirația ei avea aroma mentei pe care o mesteca toată ziua. Ceva înlăuntrul ei ardea ca un foc nestins. Mânca puțin și rareori stătea jos. Îi disprețuia pe toți cei care păreau să aibă nevoie de odihnă. Critica pe toată lumea, mai puțin pe cei doi fii ai ei și, deși era evident că-l prefera pe Iacob, lăudându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
m-au insultat; preferam să consider că erau în dreptul lor s-o facă. În schimb, în loc să mă tempereze, sfatul bătrânului cu țăcălie mi-a dat aripi în răfuiala cu cei care-mi aduceau aminte de țârcovnicul căruia îi purtam o nestinsă ranchiună. E drept că, dacă mă gândesc bine, instinctul meu de conservare a funcționat atunci mai bine decât mai târziu. Fără să-mi atragă nimeni atenția, am priceput singur că puteam să fiu prost crescut față de Dumnezeu fără să pățesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să-și scuture de pudra de ciment, genele. Din portbagaj, răzbăteau până la ei reprizele inegale de zvârcoliri ale unor trupuri cărnoase, aducând cu convulsiile unor crapi deșertați pe uscat. De pe capotă se descojeau, de eșarfele de humă, ciment alb, var nestins, siluetele zvelte ale lui Dulcele Doru și Relu Înmiresmatul, transformați, la un moment dat, în două sarcofage de forme indefinite. Genel deconectă scârbit aparatul de taxare, care ajunsese oricum, de mult, la suma limită pe care o puteau afișa plăcuțele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe luminoase căi Imperiul lui cel mare o stea în cer aprinde - Acolo el domnește, lăsând a lumii văi. Dar de viața-i lumească domnia-n cer depinde: De-i rău, steaua s-aruncă în noaptea celor răi Și lumile nestinse pe-a cerului cununi Imperii sunt întinse a îngerilor buni. {EminescuOpIV 160} Abia părăsesc unii a domei mari pilastri, Abia părăsesc cerul și înfloritu-i cort, Abia au vreme-a pierde puternicii lor aștri. Coboară-n lume, află amorul lor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în disc de văpae? {EminescuOpIV 331} El scările urcă cu piatra în mână. În prag îl așteaptă frumoasa stăpână. De gîtu-i s-atîrnă, zâmbind ea îi spune: "Adînca-ți durere pieri prin minune. Dar piatră mai scumpă și cea-adevărată "Iubirea mea este nestinsă, curată; "Păstrează-mi-o bine... aceasta ți-o dărui... El ochii și-i freacă să vadă-adevăru-i? Și drept că-n mișcarea molaticei ierbi Păștea înainte-i o turmă de cerbi. Dar tot nu-i în ceru-i... Din genele-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]