2,626 matches
-
ciberninele sunt neuropeptide cu rol modulator local. Din această categorie fac parte peptidele opioide (endorfine, enkefaline, dinorfine), substanța P, neurotensina, angiotensina, VIP, somatostatinul etc. Acțiunea modulatoare a ciberninelor diferă de a neurohormonilor și mediatorilor chimici, fiind lentă și localizată în jurul neuronului secretor. În ansamblu, produșii de neurosecreție hipotalamică (neurohormoni, mediatori chimici și cibernine) asigură controlul permanent al sistemului nervos asupra secreției de hormoni hipofizari și, prin intermediul acestora, realizează principalele reacții neuro-endocrino-metabolice periferice de adaptare la condițiile și solicitările variabile ale organismului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mediană. Aceasta este un neurohormon, cu structură peptidică, a cărui secreție apare stimulată atât pe cale nervoasă, cât și umorală. În timp ce lipsa glucocorticoizilor circulanți activează secreția de CRF, excesul lor în plasmă o inhibă. Blocând sinteza și secreția de CRF de către neuronii eminenței mediane, dozele mari de cortizol împiedică secreția de ACTH în stres. Rezumând, se poate spune deci că reglarea secreției de ACTH se realizează prin reacții de feedback negativ sau pozitiv pe cale directă hipofizară și indirectă hipotalamică, cu participarea CRF
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
4.2. Hormonii retrohipofizari și reglarea lor Hormonii retrohipofizari vasopresina și oxitocina, deși au structură nonapeptidică asemănătoare, posedă proprietăți fizio-farmacologice diferite. Spre deosebire de hormonii adenohipofizari, locul de formare a acestora este în hipotalamus la nivelul nucleilor supraoptic și paraventricular. Aceștia conțin neuroni secretori specifici pentru cei doi hormoni retrohipofizari. De la nivelul hipotalamusului anterior, materialul neurosecretor se deplasează de-a lungul tractusului hipotalamo-hipofizar pentru a fi depozitat în hipofiza posterioară. Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresina) este arginin-8-vasopresina legată în materialul neurosecretor de un suport
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
o puternică descărcare de catecolamine suprarenale, cu condiția ca nervii splanhnici să fie intacți. Secționarea acestora scade brutal secreția de catecolamine, până la 1/100 din debitul secretor bazal, realizând o adevărată secreție paralitică, iar distrugerea măduvei cervico-dorsale produce șocul spinal. Neuronii preganglionari spinali ai splanhnicului fiind sub dependența structurilor nervoase simpatice din bulb și hipotalamus, excitarea lor directă sau reflexă intensifică secreția de catecolamine simpatico-adrenale. Eliberarea predominantă de adrenalină asigură, împreună cu descărcările hormonale hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenale, reacțiile de apărare și rezistență la numeroasele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sub formă de vezicule granulare ușor degradabile de către reserpină și derivații săi. Pe această cale, reserpina provoacă depleție nu numai de catecolamine, ci și de serotonina. Eliberarea este calciu-dependentă atât în cazul celulelor enterocromafine și al mastocitelor, cât și al neuronilor serotoninergici. Acțiunile fizio-farmacologice ale serotoninei sunt numeroase și se produc prin intermediul receptorilor serotoninergici. Aceștia sunt de două tipuri: S1 și S2. În timp ce receptorii S1 sunt responsabili de efectele vasodilatatoare ale serotoninei din teritoriile muscular și cutanat, receptorii S2 sunt vasoconstrictori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în mezencefal. Concentrația 5-metoxitriptaminei este crescută în LCR al bolnavilor de schizofrenie acută și manie, iar administrarea sa intracisternală produce catatonie. II.8.1.3. Dopamina, cunoscută ca neurotransmițător adrenergic, are în prezent și statut de neurohormon local. Eliberată de neuronii nucleului arcuat al hipotalamusului, deține ca funcție principală inhibarea eliberării de prolactină din lobul anterior hipofizar. Astfel, alături de celelalte căi centrale ale dopaminei (mezocorticală, mezolimbică și nigro-striate), calea tubero-infundibulară dopaminergică reprezintă o importantă cale de legătură între hipotalamus și hipofiză
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din care amintim: gastrina, colecistokinina, peptidul gastric inhibitor (GIP), enteroglucagonul, insulina, motilinul, neurotensina, polipeptidul pancreatic, secretina, substanța P, peptidul vasoactiv intestinal (VIP). Cel puțin o parte din aceste peptide au fost găsite, de asemenea, în corpul celular și prelungirile din neuronii unor zone ale sistemului nervos central, fiind, se pare, implicate atât în comportamentul alimentar, cât și în funcționalitatea tractului digestiv. Peptidele sistemului endocrin difuz pot acționa atât ca mediatori chimici, cât și ca hormoni circulanți. În continuare este prezentată fiziologia
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mușchiului neted antral, a sfincterului inferior esofagian și relaxează partea superioară a stomacului. La nivelul intestinului, VIP stimulează contracția fibrelor longitudinale și inhibă contracția fibrelor circulare. În producerea efectelor pe tractul digestiv, un rol important se pare că îl joacă neuronii și fibrele VIP-ergice. Alte efecte ale VIP constau în: controlul fluxului sanguin cerebral, reglarea funcțiilor hipotalamo-hipofizare și eliberarea hormonilor hipofizari (prolactină, somatotrop, LH). Cantități importante de VIP au fost găsite în celulele endocrine intestinale, creier și terminațiile periferice nervoase. În
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fluxului sanguin cerebral, reglarea funcțiilor hipotalamo-hipofizare și eliberarea hormonilor hipofizari (prolactină, somatotrop, LH). Cantități importante de VIP au fost găsite în celulele endocrine intestinale, creier și terminațiile periferice nervoase. În peretele intestinal, VIP este prezent îndeosebi în fibrele nervoase și neuronii din plexurile intrinseci ale stratului muscular, în concentrații mai înalte decât cele din mucoasă și submucoasă. Simpatectomia și vagotomia nu afectează conținutul intestinal în VIP. În sistemul nervos central, concentrații crescute de VIP se găsesc în neocortex, nucleii limbici subcorticali
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
produce, de asemenea, contracții puternice ale sfincterului esofagian inferior și ale stomacului la animalul flămând. Stimularea musculaturii netede gastro-intestinale a fost inhibată parțial de atropină și total de asocierea acesteia cu hexametoniu sau tetradotoxină, sugerând că motilinul acționează prin stimularea neuronilor colinergici preganglionari. VIP inhibă efectul contracții al motilinului, indicând posibilitatea unui control umoral local asupra acestuia. In vitro, răspunsul contracții al duodenului la motilin este suprimat de atropină, ouabaină (blocant al pompei Na+-K+) și verapamil (blocant al canalelor de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
numai la doze farmacologice. În ceea ce privește distribuția, celulele cu motilin (de tip enterocromafin) sunt aglomerate la nivelul mucoasei duodenului și segmentelor superioare ale jejunului, ale mucoasei gastrice, în submucoasa și stratul muscular al esofagului, stomacului și jejuno-ileonului, colonului și veziculei biliare. Neuronii cu motilin au fost descoperiți și în sistemul nervos central la nivelul hipofizei, hipotalamusului, cerebelului, cortexului și epifizei. Pe baza studierii variațiilor ciclice ale motilinului plasmatic și ale corespondenței cu activitatea contractilă gastro-intestinală, s-a apreciat că acest hormon reglează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipotalamus, sistem limbic, trunchi cerebral și bulb), și în celulele endocrine din pancreas, stomac și duoden. La nivelul intestinului, el are efecte opioid-like antagonizate de naloxon. Enkefalinele au fost identificate și ele în stomac și duoden, în celulele endocrine și neuronii din peretele intestinal, unde acționează ca inhibitori ai motilității și secreției intestinale și ai secreției pancreatice. La nivelul tractului digestiv, substanța P este implicată în reglarea locală a funcției acestuia. Ea stimulează fluxul salivar și exercită efecte contracturante directe la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Grelina Este hormon local peptidic format din 28 aminoacizi, secretat de celulele fundice, gastrice, intestinale și epsilon pancreatice. Sintetizată de mucoasa gastrică, grelina stimulează apetitul prin mecanism hipotalamic (Inui și colab., 2004). Nucleul arcuat hipotalamic implicat în reglarea apetitului conține neuroni secretori de grelină prevăzuți cu capacitatea de a activa eliberarea orexinei, prolactinei, ACTH și hormonului de creștere de la nivelul complexului hipotalamo-hipofizar. Insulina. la rândul ei, acționează ca reglator al secreției de grelină. Secreția grelinei prezintă creșteri înaintea mesei și reduceri
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cerebral și ceva mai reduse în ganglionii bazali, amigdală, habenulă, hipotalamus, talamus. Unele din aceste structuri sunt și locuri de plecare ale unor căi SP-ergice: conexiuni cortico- și reticulo-spinale ce sfârșesc în cornul ventral, fibre de legătură între habenulă și neuronii dopaminergici din nucleul interpeduncular și fibre striato-nigrice. SP este sintetizată la nivelul aparatului ribozomal neuronal și transportată axonal. Eliberarea (calciu-dependentă) poate fi blocată presinaptic la nivelul terminațiilor SP-ergice de către opioide endogene și GABA în structurile nervoase și activată atât de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
comportamentului la durere, al setei, al activității locomotorii, precum și în eliberarea unor hormoni din glandele endocrine clasice și ai sistemului APUD. Efectele SP la nivelul țesutului neuronal sunt mai ales de tip excitator, determinând prin acest mod de acțiune depolarizarea neuronilor postsinaptici din cornul dorsal medular, unele structuri cerebrale (amigdala, neuroni motori corticali, habenulă) sau ganglionare (nucleul senzitiv al trigemenului); efectele reglatoare sunt cel mai frecvent legate de medierea durerii (favorizarea transmiterii), fiind, alături de opioidele endogene (blocanți presinaptici ai SP), una
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
eliberarea unor hormoni din glandele endocrine clasice și ai sistemului APUD. Efectele SP la nivelul țesutului neuronal sunt mai ales de tip excitator, determinând prin acest mod de acțiune depolarizarea neuronilor postsinaptici din cornul dorsal medular, unele structuri cerebrale (amigdala, neuroni motori corticali, habenulă) sau ganglionare (nucleul senzitiv al trigemenului); efectele reglatoare sunt cel mai frecvent legate de medierea durerii (favorizarea transmiterii), fiind, alături de opioidele endogene (blocanți presinaptici ai SP), una din substanțele-cheie în mecanismul de „gate-control” la nivel medular și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
8.4.5. Factorul de creștere nervoasă (NGF) Este unul dintre primele polipeptide prevăzute cu proprietăți stimulante ale creșterii, organizării și menținerii în stare de activitate atât a celulelor nervoase simpatice, cât și a unora din celulele senzoriale. Produs de neuroni, astrocite și celulele Schwann, NGF stimulează atât diviziunea, creșterea și regenerarea neuronală, cât și activitatea limfocitelor B și mastocitelor eliberatoare de histamină. Spre deosebire de factorii de creștere nervoasă din grupa neurotrofinelor, NGF acționează prin intermediul a două tipuri de receptori membranari specifici
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
TrKA și LNGFR) care, activând tirozinkinaza, realizează internalizarea sa, transportul și deplasarea akonală și concentrarea mitocondriilor la nivelul zonei neuronale alterate (Chada și Hollenbeck, 2004). Experimental, s-a demonstrat că NGF activează secreția locală de acetilcolină, stimulând refacerea și dezvoltarea neuronilor lezați. În timp ce NGF s-a dovedit factor de activare a creșterii ganglionare simpatice, antiserul omolog nu a determinat fenomenele inhibitorii scontate de simpatectomie imunologică. La om, efectele neurotrofe ale NGF au fost încercate cu rezultate favorabile atât în tratamentul stroke-ului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în alimentație. Cazeina, sub acțiunea unor enzime proteolitice digestive, poate elibera doi derivați cazeo-morfinici cu activitate opiată redusă (beta-cazomorfinele 5 și 7). Distribuția peptidelor opioide endogene și a precursorilor lor în sistemul nervos, efectuată prin studii imunohistochimice, a arătat că neuronii enkefalinergici sunt răspândiți pe teritorii mai întinse decât cei endorfinergici. Neuronii enkefalinergici sunt frecvent interneuroni prezenți în densitate mare la nivelul nucleilor striați, diencefalului, trunchiului cerebral și măduvei. Au fost puse în evidență două căi enkefalinergice lungi, una strio-palidală, iar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
doi derivați cazeo-morfinici cu activitate opiată redusă (beta-cazomorfinele 5 și 7). Distribuția peptidelor opioide endogene și a precursorilor lor în sistemul nervos, efectuată prin studii imunohistochimice, a arătat că neuronii enkefalinergici sunt răspândiți pe teritorii mai întinse decât cei endorfinergici. Neuronii enkefalinergici sunt frecvent interneuroni prezenți în densitate mare la nivelul nucleilor striați, diencefalului, trunchiului cerebral și măduvei. Au fost puse în evidență două căi enkefalinergice lungi, una strio-palidală, iar alta ce face legătura între nucleul central al amigdalei și stria
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
medulară, medulosuprarenală. Având în vedere această răspândire largă, sistemul enkefalinergic a fost apreciat ca făcând parte din sistemul neuroendocrin difuz (SNED, APUD). II.8.5.1. Sistemul endorfinergic este distribuit pe teritorii mai restrânse, fiind limitat la un grup de neuroni endorfinergici hipotalamici din zona tuberală cu proiecții ascendente în septumul ventral, nucleii accumbens și paraventricular, cu proiecții descendente în trunchiul cerebral, substanța gri periapeductală, locus coeruleus și formațiunea reticulată. Un alt pool de celule endorfinergice se află în lobii anterior
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Reglarea temperaturii corporale depinde de activitatea somato-vegetativă integrată și autoreglată de hipotalamus. Sensul și amploarea reacțiilor termoreglatoare sunt, ca și în cazul proceselor metabolice, sub controlul permanent al sistemului nervos central. Regiunea preoptică mediană a hipotalamusului anterior fiind bogată în neuroni sensibili la cald și la rece, îndeplinește rol de veritabil termostat biologic. Acesta reglează pe cale reflexă adaptând la necesitățile normale ale organismului atât mecanismele chimice producătoare de căldură, cât și pe cele fizice de deperdiție calorică, în vederea menținerii în limite
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
echilibrului termic. Funcționând ca un termostat reglabil, hipotalamusul reacționează atât la variațiile termice exogene, cât și la dereglările de cauză endogenă ale temperaturii corporale în două principale moduri: reflex și voluntar. Regiunea preoptică mediană a hipotalamusului anterior fiind bogată în neuroni sensibili la cald contribuie la realizarea reacțiilor termolitice induse de vasodilatația cutanată și sudație. Astfel, hipotalamusul coordonează atât mecanismele termogenetice inductoare de căldură, cât și pe cele termolitice de îndepărtare a excesului caloric, asigurând echilibrul balanței termice. Componenta vegetativă simpatică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vasomotorii cutanate și sudorale. Spre deosebire de fibrele simpatice vasoconstrictoare adrenergice eliberatoare de noradrenalină și neuropeptid Y ca și cotransmițător, fibrele simpaticului colinergic activează prin intermediul acetilcolinei secreția glandelor sudorale, favorizând îndepărtarea energiei calorice odată cu eliminarea apei (aprox. 0,6 cal/1ml H2O). Neuronii sensibili la cald inițiază reacții termolitice, vasodilatație cutanată și sudație. La rândul lor, neuronii hipotalamusului posterior sensibili la rece produc reacții termogenetice ce conduc la câștig caloric, însoțit de vasoconstricție și frison termic. Neuronii hipotalamusului anterior sunt sensibili, de asemenea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Y ca și cotransmițător, fibrele simpaticului colinergic activează prin intermediul acetilcolinei secreția glandelor sudorale, favorizând îndepărtarea energiei calorice odată cu eliminarea apei (aprox. 0,6 cal/1ml H2O). Neuronii sensibili la cald inițiază reacții termolitice, vasodilatație cutanată și sudație. La rândul lor, neuronii hipotalamusului posterior sensibili la rece produc reacții termogenetice ce conduc la câștig caloric, însoțit de vasoconstricție și frison termic. Neuronii hipotalamusului anterior sunt sensibili, de asemenea, la variațiile glucozei, osmolarității și hormonilor steroizi sexuali, ceea ce explică interacțiunile existente între termoreglare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]