6,179 matches
-
sens ( Despre fericire), care nu e niciodată același pe măsura complexității infinite a vieții și a oamenilor (Dragoste și politică ) . La acest autor descoperim o adevărată obsesie a totalității adevărului (Om bogat, om sărac, om bolnav, om sănătos ), devoalând părți nevăzute ale istoriei prin care a trecut.(De belo...de pace ).De la iluzie la luciditate, de la stabilitate la complicate stări de conștiință- acesta este ideea care se desprinde din această carte. De aici decurge și o filosofie dihotonică a eului, văzut
SINCERITATEA REFLECȚIEI ÎNTR-UN FLORILEGIU DE ESEURI, CRONICĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384379_a_385708]
-
pletelor tale ! Leapădă-mă-n via de boabe de struguri vineții, Sau în căușul palmelor tale plânse la beție ! Aruncă-mă la marginea pădurii La hârciogii-nveseliți de culoarea aiurită a tâmplelor mele ! Prinde-mă cu lațul împletit de iglița nevăzută a iederii De pe ochii mei,de pe sufletul meu, De pe cheile rămase nerăsucite -n clanța ușilor De pe retina cerului tău adulmecând marea ! După ce mă dai uitării , dă-mă și oglinzilor atârnate-n tindă ! Să-mi revăd chipul amorțit de iubire, de
DUPĂ CE MĂ DAI UITĂRII de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384390_a_385719]
-
gând că nu am putere să închid cugetul trist asupra nemilosului timp. -Lasă timpul și uite-te la crinii imperiali cum își scutură petalele de parfum, trezind ființele la bucurie! -Mă uit și vreau să -mi arunc amintirile în colțul nevăzut al poveștii, dar fără voie îmi apar lacrimi, or fi de la polen ? -Vezi bine, că da ! -Mă întristez când mă gândesc la destinul florilor! -Asta este viața lor exact ca a noastră și atunci stai și tu ca și mine
IUBIREA CRINILOR IMPERIALI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384420_a_385749]
-
fructele îndumnezeirii... Câte bordeie, atâtea obiceie, afirmă înțelepciunea populară. Ceea ce vrea să spună că fiecare om, familie sau popor își are un fel de-a fi într-atât de specific, încât reprezintă o adevărată lume în nemărginita serie (văzută sau nevăzută) a lumilor înconjurătoare. Iată, de pildă, lumea românească postdecembristă ce se constituie în imaginea vie a dezastrului la care se ajunge prin minciună servită în ambalaj democratic, tâlhărie și fapte penale mai ceva ca-n codrii noștri de odinioară, prin
LUMEA LUMILOR SAU UNIVERSUL UNIVERSURILOR PARALELE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384463_a_385792]
-
despre suflet și luptele sale, cauzele căderilor și armele ridicărilor, pornirile inconștiente (da, inconștientul nu a fost descoperit de Freud!) și discernământul necesar pentru a face lumină în lumea ascunsă, subterană a sufletului. Pentru testarea a ceea ce afirm recomand Războiul nevăzut, ediția Sfântului Nicodim Aghioritul sau, mai bine, a Sfântului Teofan Zăvorâtul, scrisă în secolul al XIX-lea, deci înainte de apariția școlii psihanalitice; cei doi participau însă la o Școală veche de 1900 de ani (atunci). Deși Freud, într-o etapă
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
Acasa > Poezie > Imagini > MĂ PLEC ADÂNC ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1581 din 30 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Mă plec adânc pe nevăzuta rană A codrului rămas fără frunzare! Pe patul nins de rouă lucitoare Înalță licuricii rugă-n strană. Îl plânge vântul. Cum să mai foșnească Izvorul de plămadă respirată? Pe iarba udă, umbra lui pătată Așteaptă frunze noi s-o risipească
MĂ PLEC ADÂNC ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384546_a_385875]
-
spre celălalt capăt al apartamentului. Am ieșit pe ușa de serviciu, mai întâi într-un mic vestibul, iar de acolo, pe palierul ce leagă cele două aripi ale blocului. Ziua, când îl traversez, culoarul acesta îmi lasă impresia unei prezențe nevăzute. Acum, în adierea vântului ce vine prin fereastra dată de perete, când cel mai mic foșnet din curtea interioară împrumută ritmul întunericului, acea prezență pare să se întrupeze din orice: din zbaterea unei frunze în curentul de aer ori dintr-
LOGODNICUL MEU, FRED (IV) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384615_a_385944]
-
să mă îmbrățișeze O privire care mă sărută Cu atâta finețe și înțelegere Că mă compleșește până La ultima lacrimă de iubire... Găsesc în tine o dragoste tainică Ce vorbește tăcând... Ce dorește frumos și sfânt; Ce mă cuprinde de umeri Nevăzut și tandru... Mă ajută să zbor, Când aripile obosite mă dor Și greutatea luptei să n-o simt. Descătușat de timp și spațiu Sufletu-mi se afundă în brațele Unui întreg univers de iubire Ce mă fascinează și sunt fericită
LACRIMI DE PRIMĂVARA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384663_a_385992]
-
zilei târându-ți pașii dinspre nicăieri, spre moarte. Ridică-te, ia-ți cântecul și pleacă. Dacă va fi să obosești,va fi pentru mai tarziu. Dacă vei cădea,va fi pentru mâine când te vei ridică mai sus cântând cântecul nevăzutei tale vieți. Undeva,departe, un alt suflet cântă un cântec vechi despre un călător ce va veni din anotimpuri să-și atârne sufletul de celălalt suflet. Ridică-te,aici,nu ești acasă. Ia-ți cântecul și du-te. Călătorește. Caută
CANTEC DE DRUM de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382351_a_383680]
-
învins... tâlharul! suspina Uragan de Foc. - Adică... te-a bătut zdravăn! zise împăratul cu silă dând din mână a lehamite. - E ajutat de forțe supranaturale, gemu generalul, ridicându-se cu mare greutate de jos. Are forță și viteză, se face nevăzut ca un vrăjitor și, de unde nu te-aștepți, lovește. Împăratul rămase pe gânduri: - Toate ce-mi spui îmi dau dovada că este un dușman periculos, trimis de Iarnă să ne distrugă împărăția. Mai grav e că ne-a vrăjit prințesa
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
școlii și-un soare alb îmi calcă pe urme strecurându-și prudent câte-o rază-n otrăvitul năvod fumegător în care-au prins ciclopii cenușii orașul Încremenite păsările tac valuri de ciori înnegresc orizontul baloanele viselor înălțate spre cer de nevăzutul zid fonic se sparg risipind așchii de slove nisip pe nisip liantul din care - n tăcere Lumi Noi iarăși fac și desfac. LA RĂSCRUCEA VÂNTURILOR Prin orașul așezat la răscrucea nebunelor vânturi ce-aleargă hai-hui pe străzile pustii, pășesc ținându
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
Acasa > Poezie > Credinta > MĂ IARTĂ DOAMNE, DUMNEZEU Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 1514 din 22 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Desaga cuvintelor s-a golit, Nevăzut, nesimțit, negândit.. Nu știu nici când și nu știu cum, Dar cred că s-au pierdut pe drum, Vorbele pline de-al Tău har Și mă întreb, pe ce hotar, Zac lepădate, fără rod? Vrednic sunt doar de un prohod, Căci candela
MĂ IARTĂ DOAMNE, DUMNEZEU de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382382_a_383711]
-
Minții”- Prin „Palatul Minții” ... Minune enigmatică, e viață ... Un tainic film redat pe un ecran : Imagine în rolul de prefață, iar neuronii-s prinși într-un cancan. Eu am plecat cu o dronă la plimbare printr-un „Palat al Minții”, nevăzut, să știu doar „EU”-l cum este-n schimbare. Dar „subiectu-i” vast și n-am putut ! Am vrut să văd pe acela ce conduce și cum se dau impulsuri de comandă. Cruzimea, ura, cine le produce, iubirea se oferă ca
PRIN „PALATUL MINȚII” de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382471_a_383800]
-
Acasa > Poezie > Delectare > AMPRENTA LUI DUMNEZEU Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2049 din 10 august 2016 Toate Articolele Autorului Îmi cunosc locul. Primesc zilnic indicații pentru poziționare în raport cu inima lucrurilor. Sunt de nevăzut pentru înstrăinări de lumină, sunt de neauzit pentru călătoriile în afara muzicalității. Îmi cunosc locul. E spațiul acela liber pe care îl zăresc preț de un suflet. Mă cheamă, mă caută, mă atrage, mă invită, mă așteaptă, mă primește, tânjește să
AMPRENTA LUI DUMNEZEU de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382514_a_383843]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CREZ NEVĂZUT Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2046 din 07 august 2016 Toate Articolele Autorului Din nimic creată sunt, din iubirea Celui nevăzut, primesc botezul de lumină Prin borangicul firului de viață, Cu el țes anii ce ființa mi-i
CREZ NEVĂZUT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382522_a_383851]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CREZ NEVĂZUT Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2046 din 07 august 2016 Toate Articolele Autorului Din nimic creată sunt, din iubirea Celui nevăzut, primesc botezul de lumină Prin borangicul firului de viață, Cu el țes anii ce ființa mi-i îmbracă. Mă naște-n fiecare zi iertarea De-a mă iubi așa cum sunt, Nimicul fără de iubirea Lui, nimic rămâne, Totul e să-ntrezăresc
CREZ NEVĂZUT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382522_a_383851]
-
iertarea De-a mă iubi așa cum sunt, Nimicul fără de iubirea Lui, nimic rămâne, Totul e să-ntrezăresc prin El schimbarea. Iubirea te schimbă la față, te face frumoasă, Durerea ti-o preface-n jertfă, Te invață să crezi in fața nevăzută A dragostei ce ți-o simțeai pierdută! Referință Bibliografică: Crez nevăzut / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2046, Anul VI, 07 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CREZ NEVĂZUT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382522_a_383851]
-
nimic rămâne, Totul e să-ntrezăresc prin El schimbarea. Iubirea te schimbă la față, te face frumoasă, Durerea ti-o preface-n jertfă, Te invață să crezi in fața nevăzută A dragostei ce ți-o simțeai pierdută! Referință Bibliografică: Crez nevăzut / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2046, Anul VI, 07 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CREZ NEVĂZUT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382522_a_383851]
-
93. Reperaj: aripile-stâncilor se bucură-n taină de lumi care vin din Prea-Naltul luminos și cald, nu este nevoie să îmbrace vreo bogată haină, nici să se acopere cu regrete-n fald. 94. Reperaj: aripile-stâncilor ridică-n slăvi cerul, nevăzute pot fi dacă vor, ele își stimulează meditând flerul grăbit renăscând din sânge, cenușă și dor. 95. Reperaj: aripile-stâncilor mută munții-n mare, puternică-i credința lor în El din tine, să zbori de refuzi te transformă într-un stâlp
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
Venerez... Dragostea de-a nu ți-o recunoaște, mă mistuie-n inimă, sunt fiorul unui Absolut ce naște iubire din lumină; Iubesc... Puterea, de-a nu ți-o simți, mă slăbește-n spiritul meu, sunt luptă cu vrăjmași văzuți și nevăzuți cerând ajutorul Tău; Înving... Bucuria de-a te găsi in înviere mă inalță din mine, sunt dorul unui om in Viața lumii, ce spre Tine vine; Renasc... Gabriela Docuță Referință Bibliografică: Sunt dorul unui om în Viața lumii / Gabriela Docuță
SUNT DORUL UNUI OM ÎN VIAȚA LUMII de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382604_a_383933]
-
vine noaptea peste demult Îndelungat întuneric Spin greu smuls din copita amintirii Iar n-am dormit pe brațul tău. Se vede un ochi Gravitează o lacrima Că pământul în jurul soarelui Se deschide o carte se rupe o filă O mană nevăzuta o închide la loc. De cealaltă parte dansează idei Alunecă secundele în ceas zilele în an Ochiul înghite noaptea Cu orologiu cu calendar. Am cules dintre îngeri filă îngălbenita O pictez cu cuvinte Scriu numele meu. Singură Lacrima caută ochiul
ZORI NOI de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382627_a_383956]
-
nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nici nu realiză când încuiase ușa de la intrare, când coborî duiumul celor patruzeci de trepte, că se și pomeni pe alee. Oare ce făcuse cu legătura de chei? O căută pe nevăzute, continuâdu-și drumul. În cele din urmă, o găsi. O vârâse în alt buzunar al poșetei decât cel destinat, atât de zorită pornise! Până la Marieta - că așa era atribuită adresa lui Artemie, el fiind arar acasă, Marieta lipsind numai cât era
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
și se întrezărește un nou început. Prin versul său melodramatic, prin substratul (neo)romantic al poeziilor, dar și prin modernitatea expresiei proprii, se revelează un evident contrast dintre Bine și Rău, dintre Teluric și Astral, dintre lumea Văzută și cea Nevăzută, cărora li se împrumută scara cu trepte în spirală, către Înalt. (GHEORGHE A. STROIA) *** **** Așteptăm autorii interesați să ne contacteze, pe adresa editurii, la următoarele date de contact: Editura ARMONII CULTURALE, Str. Siret, bloc 28, ap. 30, Adjud, jud. Vrancea
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
amabilitate pe care i-o cunoștea, însă cu toate acestea, discuția pe care Sonia se încăpățânase până atunci să și-o imagineze catarthică, eliberând-o de spaima care se dezlănțuise acaparându-i și sufocându-i întreaga ființă sub tentaculele ei nevăzute, trena. După câteva încercări superficiale și nereușite de a face piruete pe gheața atât de subțire a subiectului, fiecare în sinea sa trebuise să admită eșecul și să se îndepărteze în vârful picioarelor. Continuau să-și povestească nimicuri drăguțe, alternând
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
cu explozii viorii. Ziua-i mai strălucitoare, noaptea s-a împuținat; Astăzi este Sărbătoare, s-au trezit fetele-n sat Să ajungă fiecare spre iubit cu un sărut, Să le iubească tot anul. Dragobete a-nceput Să alerge printre oameni, nevăzut, neauzit Să-i trimită la petreceri, să-i îndemne la iubit; Firul ierbii dă să țipe de atâta viață-n jur Râd copacii, primăvara îi îmbracă în ajur. Cearta este interzisă, munca nu își are loc Horă mare se încinge
DRAGOBETELE SĂRUTĂ FETELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383951_a_385280]