11,656 matches
-
ajuns În alte medii - Casa Armatei, mănăstire, alimentație publică...(sic!). Spre exemplu : actor bun, bărbat bine, cu succes pe scenă și la femei (l-a jucat, printre alții, pe Avram Iancu, pe scena unui Național!)... Într-o zi Își lasă nevasta și copilul și fuge cu... bufetiera teatrului undeva, Într-un sătuc, unde deschid un magazin sătesc! Brrr!!! Complicate-s căile afirmării; și atît de la-ndemînă, vai!, cele ale ratării! CÎnd confundăm liniștea, cu tăcerea, Înseamnă că avem probleme de comunicare
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să inițieze campania “Nu da șpagă!”. Desigur, am mari Îndoieli În privința eficacității premiatei campanii; dar, pe de altă parte, mă gîndesc că ar putea obține succes & lauri și alte posibile viitoare demersuri civico-etice-publicitare : să nu ucizi, să nu rîvnești la nevasta altuia, să nu-ți faci chip cioplit... În fond, pot fi la fel de nefolositoare. Văd, peste tot În țară, afișul unui spectacol bucureștean, montat de venerabila Olga Tudorache : Pește cu mazăre. Și mă-ntreb dacă nu cumva organizatorilor le-a venit
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ne-amintim că o sumedenie de oameni care l-au cunoscut au relatat zeci de secvențe din scurta, dar tumultoasa & laborioasa sa existență!... Și totuși, Înafară de dragostea lui pătimașă, declarată și atipică, pentru Olga Knipper ( care i-a devenit nevastă), nu se știe mai nimic despre iubirile lui efemere, ori de durată. Deși cehovologii au căutat cu obstinație modele reale ale eroinelor lui din proză și teatru, greu transpare, de vreo trei-patru ori, „documentul” din spatele ficțiunii! „Se spunea, În anturajul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Băși cum îl alintam eu în gând, nu tocmai cu simpatie, șeful catedrei de organică, în subordinea căruia mă aflam, era într-o zi de nu. Poate că-l supăra ulcerul, poate se certase cu madam Matilda, mustăcioasa aia de nevastă-sa, mare șmecheră pe la Ministerul Învățământului. În orice caz, era plin de draci și se simțea dator să boscorodească și să mârâie la toată lumea. Avea pur și simplu un puseu de șefită cronică. După prânz, în loc să moțăie în cabinetul lui
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
jur și întreabă cam oțărât: "Bun. Si acu' se fasem?" " Ne apucăm cu mâinile de amândouă bucile și ne dăm cu curu' dă pământ!", vine imediat soluția coanei Cateluța, care fierbe. Femeia, adăugă pătrunsă de o surprinzătoare zvâcnire etică: "Săraca nevastă-ta! Vai dă capu' ei cu așa un cotoi bețiv la ușă!". "Ei, acu' te apucă griza aia mare dă nevastă-mea. Parcă ieri ziseai că-i o scârbă si o bagaboantă dă să întinde cu tosi pă la cantină
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
curu' dă pământ!", vine imediat soluția coanei Cateluța, care fierbe. Femeia, adăugă pătrunsă de o surprinzătoare zvâcnire etică: "Săraca nevastă-ta! Vai dă capu' ei cu așa un cotoi bețiv la ușă!". "Ei, acu' te apucă griza aia mare dă nevastă-mea. Parcă ieri ziseai că-i o scârbă si o bagaboantă dă să întinde cu tosi pă la cantină", se simți el dator să-i reamintească vindicativ. Urmă și mai nervos: "Da' tu?". "Io ce, mă, io ce?", se stropși
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mi-am adus-o din Japonia, cân' am fost în turneu' meu de super-mare excepție, ceasu' ăsta cu cuc îl am de la tata-mare care, îți spun un secret, a fost Marele Duce de Vladimir, mileuțu' l-am primit cado' de la nevasta lu' un guru din Punjab, mare admirator d-al meu", și tot așa. Te-ai bunghit care-i chichirezu'?" " Te duce capu'!", face admirativ bărbatul. "Da", recunoaște cu simplitate duduița. Continuă cu însuflețire: Ne luăm și un negru..." "Un negru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la colțul blocului, după meci, pentru un zar, o carte, alea-alea și, la o adică, dacă pică la drum de seară sau de zi, pentru o bagaboantă mai fâșneață. Nu de alta, dar, așa cum afirmă el cu mândrie, iar nevastă-sa cu oftică-n glas, e cam gagicar. Toate aceste mici, însă atât de necesare și firești bucurii masculine ale vieții trebuie întreținute din bănuții aceia de care am vorbit mai înainte. De unde provin ei? Fraierii nu prea știu. Băieții
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ceva ce lui îi scăpase. Da'..., dă ce-ntrebi Vergilică, tată?" "Așa", zice asociatul afișând o față, chipurile, nepăsătoare. După care spune cu același aer: "Ar fi bună nițică soluție d-aia. Că știi cum e la bloc. Dăgeaba ține nevastă-ta casa pahar, dacă ăla dă deasupra e un îngălat și-i face gândacii hipodrom în bucătărie". "Aaa!", spune mai liniștit de acum portarul. "Am luat io vreo patru kile. Îți dau și ție o juma' dacă ai nevoie. Nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în curte: "Ce-i, bă, Petrică? Unde arde, mă, mânca-l-aș?" Numitul Petrică privește la el cu gura căscată. Uită instantaneu de întrebarea colegului și face uimit: "Băi, nea Vasile, da' ce-ai pățit, dom'ne?" M-a bătut nevastă-mea, bă. Te-ai prins?" Da' grea mână are, bre...", râde celălalt portar, aprinzându-și o țigară. "Păi, nu?", zice sictirit rănitul. Vede sticlele și le bagă în dulap. Închide și-i arată lui Petrică picăturile de sânge de pe jos
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
îi spunea coanei preotese, oftând adânc: "Nu mai găsești, Lizico, oameni cinstiți azi, în țărișoara noastră. Toți vor bani, dar fug de muncă ca dracu' de tămâie. Numai hoție și iar hoție, cât vezi cu ochii. Nu știu unde o să ajungem, zău!". Nevastă-sa surâdea șugubeață, strângându-și a sa robe-de-chambre din mătase în jurul șoldurilor generoase, admirându-se în oglinda, așa-zis venețiană, aflată pe peretele din spatele lui bărbate-su. Rochia fusese cumpărată la jumătate de preț de la o enoriașă care se jurase
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu i-a prea plăcut dă vrăjeala pă care o avea doctorița, he, he!", apoi se mai domoli și întrebă curios: "Și cu ce l-a găsit pân' la urmă?". "Nu-ș' să zic prea sigur, că Sofica a vorbit cu nevastă-sa. 'Icea că are o boală cu un nume ciudat rău dă tot: cistită, cinstită, mă-sa-n cur. Da. Parcă cistită la ficat." "Nu poa' să aibă, bre, cinstită!", negă vehement Petrică. "Cinstită a avut nevastă-mea d-a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a vorbit cu nevastă-sa. 'Icea că are o boală cu un nume ciudat rău dă tot: cistită, cinstită, mă-sa-n cur. Da. Parcă cistită la ficat." "Nu poa' să aibă, bre, cinstită!", negă vehement Petrică. "Cinstită a avut nevastă-mea d-a doua. Asta-i boală dă femei..." "Ca să vezi! Nu știu, vere, dacă Sofica a mâncat un rahat, atunci, poftim, și io-l mănânc tot p-ăla." " Poate colecinstită, adică o boală dă fiere, cum a avut unche-miu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că ai înțeles, fiule", răspunse parohul. "Ei, acum treburile cele duhovnicești mă cheamă... Te las cu bine", făcu preotul și în câteva clipe se sui într-o Toyota Avensis fumurie, ultimul tip. Cu Peugeot-ul ăla vișiniu urma să se ducă nevastă-sa la cumpărături, mai încolo. El avea neapărat nevoie să facă un drum la service, că nu știa cum naiba, dar nu se auzeau prea bine bașii de la stația automobilului. Cu privirile după mașină capabilă a parohului, Petrică era să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
recupereze. Își săltă geanta pe umăr și porni fredonând vesel. Cine ar fi avut curiozitatea să-l asculte ar fi auzit, repetat la nesfârșit, un refren poznaș: "Bebel cel porcoșel s-a cam căcat pe el". Când l-a văzut, nevastă-sa a dus mâna la gură, realmente speriată, și l-a întrebat precipitat: "Aoleu! Da' cu cin' te-ai bătut, Vasile?". "Cu mă-ta, că te-a făcut așa proastă și pui întrebări tâmpite", răspunse plin de arțag soțul. "Mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-n cur!" Musafirul îi ascultă îndemnul și se opri în sufragerie, nu înainte de a se descălța frumușel pe hol. Gest nu tocmai inspirat, fiindcă imediat camera se umplu de un parfum greu respirabil. "Nu trebuia să te descalți, dom'ne. Nevastă-mea mâine face curat", spuse distrat nea Vasile. Abia atunci îl văzu mai bine Virgil pe amicul său și nu se putu abține să nu exclame surprins: "Văleu, nene! Da' ce-ai pățit, bre?" Gazda zâmbi cu un aer obosit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mutase pe alt canal. Curând simți cum îl sfredelește din ce în ce mai tare până în baza osului frunții. Atunci nu mai rezistă și hotărî că e cazul să se ducă la urgență, aruncând cât colo prișnița cu cartofi pe care i-o legase nevastă-sa peste sprâncene. "Un' te-apuci, mă, să umbli pă la ora asta?", îl întrebase soția, pe jumătate îngrijorată, pe jumătate enervată că o deranja cu frăsuiala lui de la un film indian foarte, foarte bun, exact când eroina își jelea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu dinții rânjiți, nespovedit și neîmpărtășit. Las-o în sângele ei să o bată dă salvare, că dacă mor acu', nici bani dă o înmormântare ca lumea n-ai, gușpeniță ce ești!" Asta cam așa era, socoti în sinea ei nevastă-sa. Se uită mai atentă la el, aprinzând plafoniera. Cămașa și pantalonii erau călcați, pantofii lustruiți. Îl întrebă cu bănuială în glas: "Vasile, da' chiloții și ciorapii ți-ai schimbat, mă?". Da' și normal! Crezi că sunt tac'tu, să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cam înverzit la față când a văzut că bătrânu' meu s-a prins de făcătură. Și dă-i și jelește! Că ce-am fost io, da' ce-am ajuns, că nu mă mai ajung cu banii nici d-o margarină, nevastă-mea s-a îmbolnăvit că am ținut caloriferele închise toată iarna, texte clasice românești la greu!" "Și cum s-a descurcat taică-tu cu el?" "L-a lăsat să-și facă număru' și după aia i-a dat mutarea-n
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
subliniind că noaptea trecută fusese într-o grea operație. Doamnele îi urară însănătoșire grabnică, zâmbindu-i cu compasiune. Abia închise ușa în urma lui și madam Veronica, secretara-șefă, rânji ironic: "Vasile, Vasile, cine știe cin' te-o fi prins la nevastă și ți-ai luat-o original. Vii să ne aburești pe noi că o ușă, că povestea cu cocoșu' roșu. Na! Acu' taci și suferă, dacă faci pă motanu' în călduri la vârsta ta!". Toate colegele râseră cu multă poftă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu ăștia, iar aceștia îl trimiseră la poliție, ca să facă un proces-verbal constatator, în baza acestuia urmând să se ia măsurile necesare. Închise telefonul și-i înjură pe toți cu sârg. Peste două zile, pe la prânz, primi un telefon de la nevasta domnului ministru secretar de stat: "Alo? Săru'mîna!". "Bună, Relule! Auzi? Te-am sunat pentru treaba aia..." " Da...", făcu nedumerit domnul director. "Ai vorbit cu Sandu?" "Nu, doamnă." "Ei, poftim! Îmi zisese că o să vorbească el înainte cu tine, în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dom' ministru, și sacrificii", punctase iarăși Relu. "Așa e, mă, băiatule, așa e!", confirmase cu căldură domnul Sandu, apoi cu o undă de simpatie ușor etilizată, adăugase: Da' câți înțeleg asta? Rahații dă ziariști fac mișto, deși, la o adică, nevestele lu' ăia mai cu cheag să îmbracă tot dă unde să îmbracă și ale noastre. Da', vezi tu, le place să asmută pulimea pă noi". "Eee, e și după interese, dom' ministru. Ce, parcă noi om fi proști și nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu o voce răgușită: Voi mi-ați aruncat banii pă geam?" Băieții mei făcură un stânga-mprejur, iar efectul general era un soi de pâlpâire a textului. Tot voi ați scris și mită pă bancnotele care le-am dus la nevastă-sa lu' dom' Sandu?" Aceeași mișcare a bravilor mei gândaci îi dădu răspunsul. Da' de ce mi-ați făcut, nene, toate porcăriile astea?" "CA SĂ PLECI ODATĂ DE AICI CU AROGANȚA ȘI POTLOGĂRIILE TALE." Căzu pe gânduri un timp. După un răstimp
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a mea cu cea care juca în rolul contesei, undeva, în camerele astea secrete, ar fi fost o cursă. Gândul îmi fuge însă, paralel, atât la Iozefina, cât și la scena unde contesa apare la brațul meu. Nimeni alta decât nevasta celui mai puternic dintre magnații invitați la vânătoare, Contesa de Bethlen, tânără, cu fața sidefie și îngustă, cu părul de un blond de cenușă, cu ochii cenușii și liniștiți, aproape absenți, cu licărirea pierdută înăuntru. De fapt, cele două, făptura
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la care patronul cazinoului fusese ucis de unul din cei trei fii (drept pedeapsă dumnezeiască, ucigașului neidentificat niciodată, după ce muriseră ceilalți doi frați în război, i se confiscase, în anii puterii populare, toată averea și fusese trimis alături de tânăra lui nevastă, la Canal unde și murise) în acel an avea să se întâmple ceva rău, un cataclism: inundații, cutremure, secetă, boli, etc. Toate aceste proorociri apăreau din păcate, abia după ce se consuma nenorocirea. Atunci își amintea bătrâna că văzuse de Anul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]