163,568 matches
-
să mă hrănesc eu ca să-mi fie bine. Începusem să cred că mi se-nvârtesc altfel rotițele. Mi se părea că n-am nevoie să mestec carnea lor de pui, pâinea lor albă, cartofii și morcovii și că n-am nevoie să-nghit merele lor pasate, nici să beau laptele lor. Mâncarea mea preferată și băutura mea preferată erau cuvintele, cuvintele adunate-n povești. Fiecare își trage puterea din ceva, cu asta eram de acord, iar eu descoperisem repede ce mi
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
cel nou nu mai semăna cu cel de odinioară. Mormăind ceva, trăgea după ea valiza și câinele. M-am apropiat de ea în câteva rânduri, căutând s-o ajut, dar n-am izbutit, nu mă mai recunoștea, nu mai avea nevoie de unul ca mine, era dusă în lumea ei. Am încercat și să deslușesc înțelesul vorbelor sale, nici asta n-am izbutit. Apoi am aflat că a murit. Au găsit-o în fața blocului celui urât, înghețată. Câinele său o veghea
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
repara și aș cumpăra un cauciuc nou-nouț pentru una din roțile din spate, dacă l-as pune deci în miscare, tare mi-e teamă că pe urmă n-o să-l mai pot opri (șterg și asta). Vezi, de aceea am nevoie de tine, ca să-ți vorbesc... despre camion, să-ți îndrug verzi și uscate improvizând fără rușine, iar tu să mă iei la rost, pentru că nu-ți trebuie mult ca să pricepi că pur si simplu bat câmpii și n-am încă
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
de ce-i iese de sub pană, visând la câte-n lună și în stele și sperând prostește că tocmai ce încă n-a scris ar avea o șansă să fie capodopera. Dar tu ești o femeie inteligentă și generoasă. Așa că am nevoie de tine, de luciditatea și energia ta, de punerile tale la punct care m-ar împiedica să mă îndepărtez prea mult de subiect, vreau să zic de obiectul discuției.... Sunt lingușitor? Și, la urma urmei, de ce n-aș fi... De ce
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
ușor bâlbâit te adresezi unui public te adresezi cuiva sau ție însuți La posibilitatea asta nu mă gândisem: Marianne primește scrisoarea, pune mâna pe telefon și mă sună. - Ce-i cu scrisoarea asta? Ce vrei de la sufletul meu? Dacă ai nevoie de un sfat, așa cum pretinzi, nu-mi face mie teoria literaturii, nu mă lua cu considerații din astea de trei lulele... Tac, nu răspund, deși înteleg foarte bine și chiar mă gândesc că are probabil dreptate. - Mă auzi ? - Da, te
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
învârte și n-avea sutien a încercat dar era mult prea dificil să se țină de bară și totodată să-și desfacă harnașamentul ăsta stupid căci n-a înțeles niciodată la ce servea iar sânii ei bine proporționați nu aveau nevoie să fie sprijiniți erau ca niște pere ceva mai mari semănau cu țâțele lui Venus din Urbino da femeia din tabloul lui Tizian l-a văzut într-un muzeu și într-adevăr asemănarea era extraodinară d-aia probabil a și
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
mondializare, îmi aduc foarte bine aminte că acțiunea se învârtea în jurul unui camion încărcat cu subsțante explozive, dinamită sau chiar nitroglicerină și era condus de doi șoferi care luau cu schimbul volanul, era un film palpitant. Dar eu n-am nevoie de doi șoferi, unul mi-ajunge. Un șofer bulgar care transportă lăzi cu dinamită. Dinamită? Și are vreo justificare pentru transportul dinamitei pe autorutele Europei? Are vreo patalama la mână? Acum îmi dau seama că Marianne avea dreptate: e important
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
de teleferică. Nu-i putu transmite însă nimic, fiindcă ostașii lui Stănchescu îi cerură, din priviri, să renunțe. Nefiind luați în calcule, aceștia începeau să-și exercite singuri atribuțiunile. Totuși, în aceste clipe de amorțire, funcționa ceva: armata. Cetatea avea nevoie de ea. Negrescu ar fi vrut să le explice că trebuiau să reacționeze, dacă erau atacați. Dar, ca în timpul raidurilor aeriene, montagnarzii stinseră toate luminile și se tolăniră pe iarbă. Abia atunci apărură, pe rând, verii, cu gesturi discrete, bine
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
așa cum nu mai fusese vreodată, care să confrrme în sfârșit numărul, fantezist până atunci, al celor 60.000 de victime ale revoluției pe care, în chip nu tocmai dezinteresat, agențiile străine de presă le anunțaseră zile la rând. Cine avea nevoie de-un război civil? ma-ntrebam. §i de ce era contestat cu atâta vehemență dreptul altora de a se organiza într-un partid, atâta timp cât și ceilalți aveau dreptul să înființeze câte partide voiau? §i de ce se invocă democrația, pentru a se
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
da foe Și a-l calcă în picioare, ca să le deschid ochii tuturor americanilor de rînd la fel de proști că și mine, ca America cea veche si-nbuibata și egoistă și oarbă la suferinfele celorlalți și-a trăit traiul și că avem nevoie cu toții de-o altfel de America, iubitoare de oameni și iubita, la rândul ei, de toată lumea. Lasă-mă, lasă-mă să plec, chiar dacă ma-mpusca soldafii din garda, tot am să smulg steagul din poartă ambasadei și-am să cad
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
butuci prinși cu piroane de burtă. și lumea se făcea tot mai departe și kirilă a început să meargă prin lumea care se făcea tot mai departe și își zicea să nu cadă, măcar acum să nu cadă, că e nevoie de el și de kirilă ei nu au nevoie niciodată și el nu știe ce să facă atunci când ei au nevoie de el și a simțit în jurul capului sârmă ghimpată, în jurul inimii sârmă ghimpată, se oprea la zece pași, aștepta
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
făcea tot mai departe și kirilă a început să meargă prin lumea care se făcea tot mai departe și își zicea să nu cadă, măcar acum să nu cadă, că e nevoie de el și de kirilă ei nu au nevoie niciodată și el nu știe ce să facă atunci când ei au nevoie de el și a simțit în jurul capului sârmă ghimpată, în jurul inimii sârmă ghimpată, se oprea la zece pași, aștepta să se închidă ușile, să-l ducă spre bunicul
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
care se făcea tot mai departe și își zicea să nu cadă, măcar acum să nu cadă, că e nevoie de el și de kirilă ei nu au nevoie niciodată și el nu știe ce să facă atunci când ei au nevoie de el și a simțit în jurul capului sârmă ghimpată, în jurul inimii sârmă ghimpată, se oprea la zece pași, aștepta să se închidă ușile, să-l ducă spre bunicul care nu mai poate să respire și din care viața ieșea fără
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
-se în același timp cu bunicu și chiar când se sufoca în același timp cu bunicu, sună iar sora, îi zice că încă e viu, dar nu știe pentru cât, că la periș nu au oxigen și că el are nevoie de oxigen, că îl duc la bmucurești, că acolo trebuie să găsească undeva oxigen, nu mai veni, întoarce-te, vine el, bunicu, la tine și atunci kirilă lovește în mașină, înjură, abia mai poate respira: cum să nu aibă oxigen
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
o să aibă și o stea direct pe inimă. înseamnă că puțin din cer se va muta în inima lui. va merge mai greu, spune doctorul, va respira mai greu, noi îl ținem până scoatem sarea din el, îl ținem la nevoie până la ultima respirație și kirilă îi zâmbește doctorului, îl ia în brațe, doctorul îl împinge, dar kirilă îl ține strâns de tot în brațe, crede că atunci când îi va da drumul din strânsoare viața va ieși din bunicu sau bunicu
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
las singur, kirilă. e bunicul tău. starea s-a stabilizat. și pleacă pur și simplu. bunicu începe să zâmbească. kirilă așteaptă din clipă în clipă ca bunicul să nu mai poată respira. e mereu pregătit să urle veniți repede, e nevoie de ajutor, însă bunicu spune că poate respira, începe o ploaie mare de tot, el întreabă: plouă? și kirilă îi zice plouă. să vezi că ploaia asta nu o să ajungă și la noi și kirilă îi zice plouă - și auzindu
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
dreaptă, privirea albastră și directă, coborând din familii vechi, absolvent de școli și mai vechi. Probabil că l-am idealizat, dar sunt convins și azi că era din stirpea acelor tineri de care țara ar fi avut atât de multă nevoie după război. N-am mai auzit nimic de el. (Din Carnetul unui Pierde-țară)
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
pașoptistă pînă la contemporanii noștri, de pildă personajul Adrianei Bittel din Întîlnire la Paris, legăturile între București și Paris se fac firesc. E adevărat că fiecare etapă implică nuanțe: pașoptiștii își afirmau orgolios identitatea românească în fața Franței și nu e nevoie de prea multă speculație în jurul acestei idei: se voiau europeni, iar a fi european însemna, în secolul progresului, a fi național, a dobîndi conștiința numelui. Cînd i se naște primul băiat, în exil, la Paris, C. A. Rosetti, un reprezentant
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
îndată după sosirea mea la București, pentru a ajunge la casa în care aveam să locuiesc, era spart chiar în mijlocul drumului. Pietrele smulse grosolan zăceau într-o stivă acoperită de noroi și murdărie de-a lungul gropii. Trotuarul, reparat de nevoie, dădea într-o piață, un triunghi neregulat format din bifurcarea aleii, mărginită de ziduri și garduri. Casele părăginite se ațineau în umbra subțire a copacilor bolnavi, ale căror crengi așezau pe ele contururi mai moi și frunzele palide aruncau pete
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
dar, în linii mari, viața - după cum vă spuneam - e plăcută. Frumoasele vremuri de altădată! Frumoasele vremuri de altădată! Cam ca Belle Epoque de odinioară. Deși guvernul impune pentru noi străinii tot mai multe restricții, care nu priesc investițiilor. Dar au nevoie de noi, vedeți, au nevoie de noi. Și parola liberalilor, „prin noi înșine“, e în acest sens doar o dorință. În sufrageria mai luminoasă, legată de salon printr-un vestibul, curentul umfla perdelele albe ale ușii dinspre terasă. Herr Schachter
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
după cum vă spuneam - e plăcută. Frumoasele vremuri de altădată! Frumoasele vremuri de altădată! Cam ca Belle Epoque de odinioară. Deși guvernul impune pentru noi străinii tot mai multe restricții, care nu priesc investițiilor. Dar au nevoie de noi, vedeți, au nevoie de noi. Și parola liberalilor, „prin noi înșine“, e în acest sens doar o dorință. În sufrageria mai luminoasă, legată de salon printr-un vestibul, curentul umfla perdelele albe ale ușii dinspre terasă. Herr Schachter îl servi pe tata-mare cu
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
a ajuns să fie tot mai bine pregătită să-i asculte și să-i susțină pe cei ca Anaximandru, pe eleați, atomiști, sofiști, pe cei din Academie și din Lyceum, care-și propuneau să explice structura lumii naturale”. Arhitecții aveau nevoie de (și făceau recurs la) principii și reguli simple și clare, pe baza cărora ei puteau să rezolve problemele practice punctuale ce apăreau în procesul construcției templelor monumentale. Logica demersului lor era una derivată, ca să zic așa, din chiar logica
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
Nicolae Manolescu În 1903, comentînd O scrisoare pierdută, Pompiliu Eliade credea că piesa „a îmbătrînit puțin pe alocuri” și că va avea soarta celor ale lui Alecsandri: „...În douăzeci de ani, va fi poate nevoie, pentru a o înțelege, de a recurge la memoriile bătrînilor și, în cincizeci de ani, la cărțile de istorie.” Au trecut de două ori pe atîția ani și lucrul nu s-a întîmplat, deși el a mai fost anunțat o dată
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
societății”, s-a întîmplat ca „societatea să fie produsul artificial al statului.” Și iată pasajul principal: „Neavînd așadar pe cine să-i impună lui reforme, se gîndește el mereu la dînsele; neavînd o societate, care să-i ceară ceva după nevoile ei, închipuiește el niște nevoi sociale, cărora le decretează pe dibuite satisfacerea. El tot speră ș...ț că va face să rezulte de la dînsul o societate.” Este exprimată, puțin diferit de Maiorescu, teoria junimistă a „formelor fără fond”. E cazul
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
societatea să fie produsul artificial al statului.” Și iată pasajul principal: „Neavînd așadar pe cine să-i impună lui reforme, se gîndește el mereu la dînsele; neavînd o societate, care să-i ceară ceva după nevoile ei, închipuiește el niște nevoi sociale, cărora le decretează pe dibuite satisfacerea. El tot speră ș...ț că va face să rezulte de la dînsul o societate.” Este exprimată, puțin diferit de Maiorescu, teoria junimistă a „formelor fără fond”. E cazul să ne întrebăm ce anume
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]