1,279 matches
-
mai pregătește pentru publicare, deși, uneori, recunoștea, în caiete, că e plătit să scrie, iar, ca autor, trebuie să se supună regulilor genului. Dar, mereu răzvrătit împotriva a toate și a tuturor (avea în structura să intimă, ceva de un nihilism total, de aceea el admira pe Naceaev), nu se supunea disciplinar, comportîndu-se cum îi era felul, respingînd ideea de "autorlâc". Era un singuratic împătimit, probozind dineurile și recepțiile la care, uneori, era obligat să participe. Se năpustea, apoi, împotriva lor
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
sub propria personalitate, sub propriile instincte sau obsesii, etc. Durerea este cu atât mai mult amplificată, cu cât perspectiva unor viitoare reîncarnări o prelungește la infinit. Buddhismul nu este pesimist. Conceptul de suferință nu provine nici din pesimism, nici din nihilism, ci din realism. Buddhismul excelează prin realism critic. Conform unui aforism atribuit chiar lui Buddha, un om care nu urmează Calea cu opt brațe își trăiește viața asemeni unui copil care se joacă preocupat fără să observe că locuința în
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
număr mare de feminiști care au recunoscut-o că și o reprezentare a propriei furii." Griselda Pollock analizase pasajul prin prisma filosofiei Adrianei Cavarero și Bracha Ettinger și teoriei matriciale. Medusa apare că și noțiune reprezentativă a determinismului științific și nihilismului, în special în contrast cu idealismul romantic. În această interpretare a Medusei, încercările de evitare a privirii sale reprezintă evitarea realității deprimante a faptului că Universul este lipsit de sens. Jack London utilizează motivul Medusei în acest sens în românul sau "The
Medusa () [Corola-website/Science/300151_a_301480]
-
un rol important în declanșarea primului război mondial. Dezamăgirile datorate războiului au fost de asemenea un catalizator al tensiunilor revoluționare din Rusia. În deceniul al șaptelea al secolului al XIX-lea s-a dezvoltat în Rusia o mișcare cunoscută ca nihilism. De ceva vreme, liberalii ruși erau dezamăgiți de ceea ce erau considerate discuțiile sterile ale intelectualității ruse. Nihiliștii puneau la îndoială toate valorile, apărând independența individului, șocând societatea rusească. Nihiliștii au încercat la început să convigă aristocrația de necesitatea reformelor. După
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
a specializat în analiza stărilor patologice ale minții (nebunia, crima sau suicidul), precum și în explorarea unor procese extreme ca autodistrugerea, umilirea, dominația tiranică, furia ucigașă. Personajele sale întruchipează adesea conștiințe fracturate, chinuite de povara libertății spiritului, incertitudinea existenței lui Dumnezeu, nihilism și dominația răului. Prin ele, Dostoievski își demonstrează talentul de observator extraordinar al psihologiei umane și al realităților politice și religioase dintr-o Rusie aflată în procesul de modernizare. De multe ori lucrările sale sunt considerate profetice, deoarece au anticipat
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
realităților politice și religioase dintr-o Rusie aflată în procesul de modernizare. De multe ori lucrările sale sunt considerate profetice, deoarece au anticipat comportamentul revoluționarilor bolșevici, precum și efectul unor curente socioeconomice și geopolitice specifice secolului al XX-lea: progresivism, socialism, nihilism. Dostoievski este și precursorul unor idei moderne în literatură și filozofie. Se consideră că ar fi părintele existențialismului, în special datorită nuvelei "Însemnări din subterană", descrisă de Walter Kaufmann ca „cea mai bună uvertură pentru existențialism scrisă vreodată”. Dostoievski este
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
se desprindă de principiile moștenite de la pământul strămoșesc. Ceea ce trebuia realizat era o anumită sinteză care să poată să conțină amândouă principiile. » Ideologic, frații Dostoievski întemeiează, împreună cu Strahov și Grigoriev "pocivennicestvo" ("почвенничество"), o mișcare ce se opune radicalismului, marxismului și nihilismului și care militează pentru răspândirea educației și a alfabetizării în rândul țăranilor și pentru identificarea unei direcții naționale. « Suntem convinși că, în sfârșit, suntem o națiune separată, originală în cel mai adevărat sens al cuvântului, și că sarcina noastră este
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
de către colegii săi din grupul socialist revoluționar al lui Serghei Neceaev îl determină pe Dostoievski să înceapă un nou roman: "Demonii". Inițial conceput ca o lucrare polemică care să dezbată temele politice ale momentului și să expună consecințele distructive ale nihilismului, "Demonii" devine unul din cele mai importante romane dostoievskiene. La 8 iulie 1871, soții Dostoievski se întorc în Sankt Petersburg după o absență de patru ani. La Sankt Petersburg, Dostoievski reia legătura cu poetul Apollon Maikov, care îl introduce în
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
aduce stabilitatea financiară. Romanul "Demonii" este un adevărat succes și se vinde în 3000 de exemplare. Compania lui Dostoievski continuă cu publicarea unei ediții din "Idiotul" și a altor lucrări minore. Satiră politică și caricatură ideologică a unor curente precum nihilismul, idealismul liberal, utilitarismul și ateismul, romanul "Demonii" îl va anatemiza pentru totdeauna pe Dostoievski în ochii radicalilor. La sfârșitul anului 1875, Dostoievski termină "Adolescentul", deși părți ale romanului apar în "Note patriotice" încă din luna ianuarie. "Adolescentul" prezintă viața lui
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
dramatice. În eseul "Dostoievski și romanul-tragedie", Viaceslav Ivanov remarcă: Opera lui Dostoievski este adesea asociată cu orașul Sankt Petersburg, un simbol al peisajelor urbane schimbătoare, despiritualizate de fenomenul modernizator, în care ființe marginalizate, inadaptabile se confruntă cu « maladii apocaliptice » precum nihilismul și materialismul. Berdiaev consideră că, pentru Dostoievski, « orașul este destinul tragic al omului [...] Totul este concentrat, înnodat în jurul omului, care a fost rupt de temeiul divin. » . La fel ca Tolstoi, Dostoievski se va raporta la idealurile Rusiei rurale, dar nu
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
filozofice ale scriitorului s-au întipărit mai ușor în conștiința cititorilor prin intermediul ficțiunii și nu al eseurilor sau al articolelor junalistice. Dostoievski a expus în operele sale idei despre om, existența lui Dumnezeu, iubire, nemurire, libertate, sinucidere, consecințele etice ale nihilismului și ale ateismului, originea răului sau esența însăși a vieții. Romanele sale prezintă adesea sisteme de valori antagonice, pe care autorul știe să le arbitreze cu măiestrie. Un foarte bun « avocat al diavolului », Dostoievski a reușit deseori să pună în
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
existat nici eu”. Pentru prima dată se citea putere în ochii ei. Mishima i-a spus criticului Donald Keene: “Titlul «Marea fertilității» intenționează să sugereze marea aridă a lunii care-i dezminte numele. Sau aș putea spune că suprapune imaginea nihilismului cosmic cu cea a mării fertile”. Traducerile au fost asigurate de oameni diferiți, deci se pare că ele pot fi citite separat. Dar aceasta se poate face numai cu primele două volume, celelalte fiind greu inteligibile fără trimiteri la primele
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
exemplu î-l critică pentru că nu a condamnat nazismul. Acuzațiile pe care le face Gillespie sunt grele (părăsirea cetății, asociere cu monștri, Oedip modern), dar sunt mai degrabă intuite decât demonstrate. Cert rămâne faptul că Heidegger a luat atitudine împotriva nihilismului, pe linia sugerată de Nietzsche. În 1942 Walter Biemel scria: "Heidegger cunoaște România din buna reputație de a fi o țară a filosofilor, căci mereu îi vin de acolo studenți în filosofie... Pe când bulgarii vin la Freiburg să studieze economia
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
gândire libertariană[89], împreună cu Leonard Liggio și Resch George, care a existat în perioada 1965-1968. De la 1969 la 1984 a editat "Forumul libertarian", de asemenea, inițial cu Hess (deși implicarea lui Hess s-a încheiat în 1971). Rothbard a criticat nihilismul frenetic al libertarienilor de stânga, dar a criticat, de asemenea, libertarienii de dreapta, care s-au mulțumit să se bazeze numai pe educație pentru a distruge statul; el a crezut că libertarienii ar trebui să adopte orice tactică non-imorală pe
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
nicio însemnătate obiectivă, scop, adevăr comprehensibil, sau vreo valoare esențială. Nihiliștii afirmă, în general, unele sau toate din următoarele: Așadar, într-un anume sens, viața nu conține adevăr și nicio acțiune nu este preferabilă oricărei alteia, în mod obiectiv. Termenul "nihilism" a fost popularizat pentru prima dată de romancierul Ivan Turgheniev (1818-1883). Mișcări de artă, cum ar fi dadaismul și futurismul, și mișcări filosofice, cum ar fi existențialismul, postmodernismul, poststructuralismul și deconstructivismul au fost toate identificate de comentatori ca "nihiliste" la
Nihilism () [Corola-website/Science/306578_a_307907]
-
toate identificate de comentatori ca "nihiliste" la momente diferite în contexte diferite. ul diferă de Scepticism prin aceea că Scepticismul nu respinge complet afirmațiile adevărului, ci respinge numai acele afirmații la care există dovezi empirice insuficiente pentru a le sprijini. Nihilismul este cel mai adesea asociat cu filosoful german Friedrich Nietzsche, deși el nu a susținut de fapt niciodată Nihilismul ca un mod practic de viață și a fost de regulă un critic veritabil al acestuia. El a fost, totuși, unul
Nihilism () [Corola-website/Science/306578_a_307907]
-
Scepticismul nu respinge complet afirmațiile adevărului, ci respinge numai acele afirmații la care există dovezi empirice insuficiente pentru a le sprijini. Nihilismul este cel mai adesea asociat cu filosoful german Friedrich Nietzsche, deși el nu a susținut de fapt niciodată Nihilismul ca un mod practic de viață și a fost de regulă un critic veritabil al acestuia. El a fost, totuși, unul dintre primii filosofi care au studiat nihilismul pe larg. Critica lui Nietzsche cu privire la nihilism s-a bazat în principal
Nihilism () [Corola-website/Science/306578_a_307907]
-
filosoful german Friedrich Nietzsche, deși el nu a susținut de fapt niciodată Nihilismul ca un mod practic de viață și a fost de regulă un critic veritabil al acestuia. El a fost, totuși, unul dintre primii filosofi care au studiat nihilismul pe larg. Critica lui Nietzsche cu privire la nihilism s-a bazat în principal pe aceea că acesta poate deveni o credință falsă, și să determine oamenii să se debaraseze de orice speranță cu privire la rostul lumii și, astfel, să inventeze o măsură
Nihilism () [Corola-website/Science/306578_a_307907]
-
a susținut de fapt niciodată Nihilismul ca un mod practic de viață și a fost de regulă un critic veritabil al acestuia. El a fost, totuși, unul dintre primii filosofi care au studiat nihilismul pe larg. Critica lui Nietzsche cu privire la nihilism s-a bazat în principal pe aceea că acesta poate deveni o credință falsă, și să determine oamenii să se debaraseze de orice speranță cu privire la rostul lumii și, astfel, să inventeze o măsură alternativă compensatorie cu o semnificație oarecare. De
Nihilism () [Corola-website/Science/306578_a_307907]
-
principal pe aceea că acesta poate deveni o credință falsă, și să determine oamenii să se debaraseze de orice speranță cu privire la rostul lumii și, astfel, să inventeze o măsură alternativă compensatorie cu o semnificație oarecare. De asemenea, el afirmă că Nihilismul este un rezultat al valorificării noțiunilor "superior", "divin" sau "metafizic" (cum ar fi Dumnezeu), care nu se transformă în valoarea noțiunilor "de bază", "umane" sau "pământești", și că orice formă a idealismului, după ce a fost respinsă ca idealistă, duce la
Nihilism () [Corola-website/Science/306578_a_307907]
-
este un rezultat al valorificării noțiunilor "superior", "divin" sau "metafizic" (cum ar fi Dumnezeu), care nu se transformă în valoarea noțiunilor "de bază", "umane" sau "pământești", și că orice formă a idealismului, după ce a fost respinsă ca idealistă, duce la nihilism. Potrivit lui Nietzsche, singura situație în care nihilismul poate fi învins este atunci când o cultură poate avea o temelie adevărată pe care să prospere. În mod similar, Jacques Derrida, a cărui mișcare, Deconstructivismul, este frecvent etichetată ca nihilistă, nu a făcut
Nihilism () [Corola-website/Science/306578_a_307907]
-
divin" sau "metafizic" (cum ar fi Dumnezeu), care nu se transformă în valoarea noțiunilor "de bază", "umane" sau "pământești", și că orice formă a idealismului, după ce a fost respinsă ca idealistă, duce la nihilism. Potrivit lui Nietzsche, singura situație în care nihilismul poate fi învins este atunci când o cultură poate avea o temelie adevărată pe care să prospere. În mod similar, Jacques Derrida, a cărui mișcare, Deconstructivismul, este frecvent etichetată ca nihilistă, nu a făcut el înșusi afirmațiile care îi sunt imputate
Nihilism () [Corola-website/Science/306578_a_307907]
-
care îi sunt imputate. De fapt, Deconstructivismul poate fi văzut nu ca o negare a adevărului, ci ca o negare a capacității noastre de a cunoaște adevărul (de exemplu, acesta face o afirmație epistemologică, spre deosebire de afirmația ontologică sau metafizică a nihilismului). Nihilismul este una dintre puținele ramuri ale filosofiei, care admite posibilitatea nimicului absolut. Prin realizarea a trei ipoteze plauzibile - aceea că există un număr finit de obiecte în lume; că fiecare dintre aceste obiecte sunt contingente (de exemplu, că, deși
Nihilism () [Corola-website/Science/306578_a_307907]
-
îi sunt imputate. De fapt, Deconstructivismul poate fi văzut nu ca o negare a adevărului, ci ca o negare a capacității noastre de a cunoaște adevărul (de exemplu, acesta face o afirmație epistemologică, spre deosebire de afirmația ontologică sau metafizică a nihilismului). Nihilismul este una dintre puținele ramuri ale filosofiei, care admite posibilitatea nimicului absolut. Prin realizarea a trei ipoteze plauzibile - aceea că există un număr finit de obiecte în lume; că fiecare dintre aceste obiecte sunt contingente (de exemplu, că, deși există
Nihilism () [Corola-website/Science/306578_a_307907]
-
grea a fizicii particulelor) scăderea unui obiect dintr-un anumit scenariu are, de fapt, repercusiuni, oricât de mici, pentru lume ca întreg. Mai degrabă, nimicul pare a fi o limită sau asimptotă care poate fi abordată, dar niciodată atinsă total. Nihilismul metafizic (sau Teoria petei): Aceasta este teoria că ceea ce există nu sunt obiecte sau că obiectele nu există, și, prin urmare, realitatea empirică este o iluzie, sau, mai bine zis, teoria că aici nu ar fi fost obiecte deloc (de
Nihilism () [Corola-website/Science/306578_a_307907]