2,953 matches
-
care nimic nu mai are valoare, foarte asemănătoare cu aceea către care năzuiesc inițiații. Peter Sloterdijk 104 spune că negativismul lui Cioran este existențial, trăit, un cu totul alt negativism decât cel specific pesimistului. Cioran însuși este de părere că nimicul nihilist este numai o dogmă și că eșecul personal, nu cel teoretic, este pentru el "esențialul în viață", "mai însemnat decât moartea", iar ură de sine este "legea universală a tot ce e viu". Viața ar fi, după el, un
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
observator continuu al sinelui, "un fel de mort în viață". Deși îl citea pe misoginul Weininger, care îl convinsese așa cum îi mărturisește unui prieten într-o scrisoare publicată patruzeci de ani mai târziu în Exercices d'admiration să asimileze femeia "nimicului și chiar mai puțin decât atât", trăiește profund dramă eșecului primei iubiri, îndrăgostit fiind de o liceana, cu care voia să ajungă "la ultimele consecințe". Timiditatea și șovăiala de a nu îndrăzni să se apropie de posibila prima iubire îl
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
conquistadorilor pe aceste teritorii, aceștia nu au găsit decât întinderi imense de șes, unde nu existau civilizațiile indigene că cele din Perú sau Mexic, ci triburi de nomazi și primitivi, astfel că s-au trezit într-un deșert, metaforă a nimicului, ca să ajungă la un alt deșert, "cel al mai multor singurătăți la un loc". Aici a fost nevoie ca noul venit să stabilească colonii, unde a apărut o literatura aspră, problematică, ca și existența colonizatorului, de rang inferior și care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cu pretenție de univocitate și adevăr, iar apofatic - prin ceea ce nu poate fi spus și, mai ales, trebuie negat cu pri vire la realitatea ultimă. în religie, deconstrucția are sens doar ca moarte, însă întotdeauna pentru înviere; nu urmează niciodată „nimicul“ în manieră nihilist-existen țialistă. Nimicul întotdeauna rodește, iar golul este plin. „[...] dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.“ „Dao este gol ca un vas, / dar folosit, nu poate
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
adevăr, iar apofatic - prin ceea ce nu poate fi spus și, mai ales, trebuie negat cu pri vire la realitatea ultimă. în religie, deconstrucția are sens doar ca moarte, însă întotdeauna pentru înviere; nu urmează niciodată „nimicul“ în manieră nihilist-existen țialistă. Nimicul întotdeauna rodește, iar golul este plin. „[...] dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.“ „Dao este gol ca un vas, / dar folosit, nu poate fi umplut: / o! cât de
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
flecar neîntrecut,/ Meșter de vorbe, cu eroi prea cruzi", Eschil îi atribuie rivalului său apelativul de "copil al zânei țărănești", făcând aluzie la originea sa umilă, și continuă prin jigniri desigur nedemne de statutul său de mare tragic ("tu care-aduni nimicuri,/ Și-n scenă-aduci milogi și flenduroși?", "Adunător de monodii cretane" etc.). Curios, învingătorul Eschil nu vrea să-și părăsească locul cald din Infern, unde totul e plin de monștri adorabili și unde, vai, neprevăzutul ține loc "luminii" celeste monotone. Referința
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
brigadierii, erau așa de răi, pentru că erau mâna dreaptă a caraliilor. Nu aveai voie să ai un ac să-ți coși ceva, nu aveai voie nimic. Brigadierii erau niște monștri, pentru că țineau legătura cu Poarta închisorii, raportau tot felul de nimicuri pentru care deținuții erau pedepsiți cu bătaie. C. I.: Câștigau sau profitau cu ceva din delațiunile lor? S. Ț.: Cu nimic: rămâneau brigadieri și fiind brigadier el era cel care împărțea mâncarea și dacă nu te avea la inimă îți
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
acord, dar în astfel de momente, care erau destul de multe, uitam de gardieni, de comandanții lagărelor, de turnători, uitam de tot și de afară și de dinăuntru, eram numai noi. Și găseam astfel de motive de râs în mai toate nimicurile. C. I.: Redobândeați astfel, într-o oarecare măsură, echilibrul psihic. S. Ț.: Era o evadare dintr-o situație dezastruoasă, traumatică, printr-o situație de doi bani care ne înveselea. Nu se putea rezista altfel. Era imposibil să poți rezista până la
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la care neamțul (imitând accentul tărăgănat și disprețuitor al neamțului): "Ce, bă, nu vă mai place la România, vreți să plecați?" Când toți nemții din țară își doreau emigreze în Germania... O jigodie! Interesant este că nu i-au făcut nimic fiului meu. Nu l-au bătut că, în general, când vreunul din aceștia care voiau să treacă frontiera era capturat era nenorocit în bătaie. Ce s-o fi întâmplat, poate s-au mai schimbat dispozițiile! C. I.: Vă spun sincer
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mi-a răspuns și avea o vorbă, așa, așezată. A vorbit apoi cu garda lui de corp să-mi aducă și mie, că eram musafirul lui, o prăjitură, o înghețată. Am stat de vorbă cu el, l-am întrebat niște nimicuri, ce puteam să-l întreb eu!? A fost extrem de prietenos, n-a manifestat niciun fel de aroganță în discuția cu mine. Exact cum stăm acum de vorbă, așa am stat de vorbă cu Genscher. Pe partea cealaltă a străzii a
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în fond, nimic altceva decât știința istoriei pe baza punctului de vedere al proletariatului”. De aici până la a crede că există un punct de vedere științific proletar și un punct de vedere științific burghez nu e decât un pas - nefiind nimic aberant în aceasta, dacă ne raportăm la premisele teoretice ale marxismului -, care va fi făcut în URSS. încă din 1921, în Teoria materialismului istoric, unul dintre conducătorii și principalii teoreticieni bolșevici, Nikolai Buharin, scrie: „E lesne de înțeles că știința
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Poeme fără timp, Pitești, 1994; Roata durerii, Ploiești, 1995; Borne, Ploiești, 1996; Sintonia, Brașov,1996; Fumul, Brașov,1997; Convoiul, Brașov,1997; L’Ombre parlante, tr. Constantin Frosin, Ploiești,1997; Destinul umbrei, Brașov, 1998; Esteu, Brașov, 1998; Deasupra tainei, Brașov, 1999; Nimicul ca o cruce, Brașov, 2000; Memoria sferei, Ploiești, 2000; Gânduri în oglindă, Ploiești, 2001; Banca de metafore, Ploiești, 2002; Răscruci, Ploiești, 2002; Praguri și trepte, București, 2003; Naufragiul, Ploiești, 2003. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 88-90; Mircea Moga, „Pauza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289927_a_291256]
-
sistemelor pînă la analize concrete pe țări sau conjuncturi spațio-temporale. În această ultimă parte, utilă mai ales pentru activități de seminar, ne-am folosit și de analize anterioare, prezentate în alte lucrări, cum sunt: Noua economie. Sfîrșitul certitudinilor, Globalizarea. Nenumele nimicului, Grădinile lui Akademos și Gnoza de la Bilca. Prima parte vine oarecum în continuarea lucrărilor noastre Politici economice conjuncturale și Fundamente filosofice ale economiei. Speranța noastră este ca tinerii să se obișnuiască cu gîndirea sistemică, integratoare, să evite rămînerea în specializări
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
social, PUF, Paris, 1977; Bourdieu Pierre, Rațiuni practice, Meridiane, București, 1999; Braudel Fernand, Dinamica capitalismului, Corint, București, 2002; Brăilean Tiberiu, Noua economie. Sfîrșitul certitudinilor, Institutul European, Iași, 2001; Brăilean Tiberiu, Economie generală, Institutul European, Iași, 2003; Brăilean Tiberiu, Globalizarea. Nenumele nimicului, Institutul European, Iași, 2004; Brăilean Tiberiu, Grădinile lui Academos, Junimea, Iași, 2005; Brăilean Tiberiu, Politici economice, Junimea, Iași, 2006; Brăilean Tiberiu. Gnoza de la Bilca, Junimea Iași 2007; Brăilean Tiberiu, Fundamente filosofice ale economiei, Junimea, Iași 2008; Bruckner Pascal, Melancolia democrației
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
trecerii noastre. Dădusem foc unei mari grămezi de lemne, care a ars mai mult decît materia moartă. Odată cu ea au ars și speranțele și dorințele noastre: poruncile burgheze, legile și valorile lumii noastre civilizate, tot ce purtasem cu noi ca nimicuri mîncate de molii, valorile și credința în lucrurile și ideile timpului care ne abandonase. Ne-am retras mîndri, exaltați, încărcați cu lucruri furate 12. Amănuntele de acest fel ale alunecării în barbarism sînt înspăimîntătoare. Ele s-au dovedit a fi
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
că demult, când încă nu existau oameni și natura se juca după voie cu minunile, era o mică pasăre, numită Phoenix. De îndată ce zburătoarea simțea că i se apropie sfârșitul, își aduna în cuib rămurele uscate, frunze ofilite și multe alte nimicuri bune de ars. Phoenix se așeza la mijloc și cuibul se aprindea de la Soare. Dacă se întîmpla ca vântul să nu împrăștie cenușa, când lumina lui Helios ajungea în locul unde fusese cu un an înainte, minunea se împlinea. Din pulberea
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
în opoziție cu Școala Eleată, pentru care universul era gândit ca o unitate imuabilă, lipsită de dinamism, care nu poate fi cunoscută decât prin deducții logice, "golurile" lipsite de materie fiind o ficțiune, deoarece natura nu permite să consideri că "nimicul", este "ceva". Democrit emite concepția atomistă a naturii, întregul ei spațiu fiind un recipient de atomi mobili și staționari, permițând pe alocuri golul, ca realități cu existență eternă. Înțelesul modern al atomului Atomii au o mișcare mecanică, unindu-se (pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
20. Panismul o stare de toropeală, oarbă, edenică, expresie a beatitudinii cosmice, inspirată din cultul lui Pan (zeitate a naturii amorțite); contopire totală cu sevele pământului; 21. "Tristețea metafizică" provocată de dispariția timpului paradisiac, instaurând un ritual al spaimei: "Mamă, nimicul marele !/ Spaima de marele îmi cutremură noapte de noapte grădina"; 22. Sentimentul crizei aporetice a realului prin care înțelegem sentimentul pierderii definitive a divinului; 23. Reflexivitatea trăirilor nemijlocite, cugetarea; 24. Ipostaza cunoașterii prin participarea la ritmurile interioare ale cosmosului; 25
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
roșii, după înfățișare prea tânăr, dar citim mai departe era în felul lui de a fi ceva ușuratec, aproape ștrengăresc. Gura îi era croită pe râs, ochii îi jucau mereu în cap și lucruri pentru alții mari îi păreau adeseori nimicuri. Deși ținea mult să aibă prietenie cu popa, cu beamterii și cu ofițerii, se pomenea adeseori la chefuri și cu oameni mai fără trecere, până chiar și cu calfele lui, un lucru pe care fecioru-său n-ar fi fost în
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
palate a ctitori din efemer... de poți pe-un mărgăritar-de-zar, averea-ți, moștenită s-o riști și atunci, sfârșind în evaziv, să proclami, regatu-ți: pierdut-definitiv!... de poți trupul vlăguit, sclav absolut... să ți-l mai biciuiești năprasnic, rănind, în fapt, nimicul gras, ce-n lăcomie ți-a rămas... de poți umple cântecul nemăsurat al infinitului acela de minut, măcar cu paguba-penumbre a zeității, noi, din 61 de secunde... atunci, al tău va fi PĂMÂNTUL și tot ceea ce există-n EL... ba
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
Pentru gânditorul din Montpellier, creștinismul nu este un episod istoric bun de conservat în niște arhive ale memoriei europene, ci „vestea cea bună” care poate ridica umanitatea postistorică de astăzi din grava sa captivitate în universul simulacrelor, al vidului, al nimicului, al morții și al răului radical. Miopia lumii și revelația Viețiitc "Miopia lumii și revelația Vieții" Dacă Eu sunt Adevărul a stârnit stupori în rândul filozofilor și replici șovăitoare printre teologi 2, Întruparea (2000) aduce un plus de argumente, dezvăluind
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
răutate; la femei, invidie și gelozie; Sprâncene depărtate - inimă oarecum rece, comportări studiate, dar uneori fără gândire profundă; Perfect orizontale - virilitate, dar și capacitate slabă pe termen lung; Apropiate de ochi - om grav, mereu preocupat, care se încrâncenează la orice nimicuri; înălțate spre mijlocul frunții - cruzime, apucături șirete; Sprâncene scurte, stufoase - memorie excelentă, dar hotărâri întârziate și fapte ptipite. - Dacă ți se zbate sprânceana dreaptă - vei primi o veste bună. - Dacă ți se zbate cea stângă - vei avea o sfadă cu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
de pătimire, pentru că sunt expresia Forței care trăiește în ele și se desăvârșește, prin ele, în una dintre formele ei. Câmpia cu asfodeli, întinderea vagă pe care foșnesc, în trista penumbră, florile acelea liliachii și umbrele deșarte ale morților sunt Nimicul vieții. E grăitor faptul că, pentru a le da umbrelor o clipă de consistență, de conștiință și de memorie, Odiseu le dă să bea din sângele unor animale jertfite, adică le nutrește cu un principiu vital, trezindu-le o clipă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
e suprema eroare pe care o putem face cu privire la noi înșine. Să ne oprim o clipă din urcușul nostru zbuciumat. Să închidem pleoapele și să ne calmăm ființa, trăgând în piept din aerul tare al munților. Să lăsăm deoparte grijile nimicului cotidian care ne gâtuie aproape în fiecare secundă. Sufocați, gonim pentru a ne satisface diverse trebuințe vremelnice. Alergând încontinuu, am ajuns să fugim de semenii din jur și, în cele din urmă, chiar de noi înșine. Ne trezim că rătăcim
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ritmurilor existenței, din care răzbate din când în când un țipăt. De sub coaja groasă a monotoniei ce acoperă viața celor din jur, copilul percepe sensuri care altora le rămân ascunse, comentează cu luciditate și năduf goana după tot felul de nimicuri și lupta pentru existență, simte acut frustrările și izolarea, înregistrează schimbări implacabile care îi marchează orizontul cunoașterii. Amintirile unora și altora îi vorbesc despre răscoala de la 1907, iar copilăria și o parte din adolescență îi sunt influențate de evenimentele războiului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]