5,414 matches
-
mi-e dor și mi-e frig. Sătulă e lumea de toate, Nimic părcă nu mai e sfînt, Trec clipe-ntre noi vinovate, Incendii stau stinse-n cuvînt. O taină mi-ești încă, iubire, Pe care-o tresar și o ning, Însemn fără leac peste fire, Te chem, te condamn și te-nving. În regula faptei terestre E scrîșnet, ciocnire și fum, Și-un singur vagon cu ferestre, Pierdut fără timp pe un drum. Mi-e sete de tine și milă
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
mi-e dor și mi-e frig.Sătulă e lumea de toate,Nimic părcă nu mai e sfînt,Trec clipe-ntre noi vinovate, Incendii stau stinse-n cuvînt.O taină mi-ești încă, iubire,Pe care-o tresar și o ning,Însemn fără leac peste fire,Te chem, te condamn și te-nving. În regula faptei terestreE scrîșnet, ciocnire și fum,Și-un singur vagon cu ferestre,Pierdut fără timp pe un drum.Mi-e sete de tine și milă,Căci
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
rămas bun în voi nu va înfloripe mormîntul făgăduinței.Și poate vom striga cu toții: “Iată, fluturi în cîrje... XXIX. ACELEAȘI, VECHI ZĂPEZI, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017. Iubito, aveai ochii de neguri cînd ningea Frumoasa, trista iarnă pe sufletele noastre Și mîna ta subțire prin fulgi mai flutura, Și ascultam colinda potecilor albastre. Trecea mereu o sanie prin tîmpla mea de foc, În inimă la tine se tot tăiau copacii Și străzile și vremea
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
sanie prin tîmpla mea de foc, În inimă la tine se tot tăiau copacii Și străzile și vremea ardeau a nenoroc În alb, precum în vară, pe cîmpuri, roșii, macii. N-am apucat un bulgăr să aruncăm în noi, Parcă ningea degeaba, pentru o altă lume, Și sărbători și larme cădeau pe amîndoi, La telefon, ca-n transă, te apelam pe nume. Și n-a fost să-nțelegem nimic din tot ce-a fost, Condiția umană și-a spus din nou
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
sărbători și larme cădeau pe amîndoi, La telefon, ca-n transă, te apelam pe nume. Și n-a fost să-nțelegem nimic din tot ce-a fost, Condiția umană și-a spus din nou cuvîntul, Pe masa cea de nuntă ningea omăt de post, Dintr-un Crăciun în altul ne împingea, surd, vîntul. Însă, iubito, totuși, eu zic c-a fost ... Citește mai mult Iubito, aveai ochii de neguri cînd ningeaFrumoasa, trista iarnă pe sufletele noastreși mîna ta subțire prin fulgi
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
mereu o sanie prin tîmpla mea de foc,În inimă la tine se tot tăiau copaciiși străzile și vremea ardeau a nenorocîn alb, precum în vară, pe cîmpuri, roșii, macii.N-am apucat un bulgăr să aruncăm în noi,Parcă ningea degeaba, pentru o altă lume,Și sărbători și larme cădeau pe amîndoi,La telefon, ca-n transă, te apelam pe nume.Și n-a fost să-nțelegem nimic din tot ce-a fost,Condiția umană și-a spus din nou
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
sărbători și larme cădeau pe amîndoi,La telefon, ca-n transă, te apelam pe nume.Și n-a fost să-nțelegem nimic din tot ce-a fost,Condiția umană și-a spus din nou cuvîntul,Pe masa cea de nuntă ningea omăt de post,Dintr-un Crăciun în altul ne împingea, surd, vîntul.Însă, iubito, totuși, eu zic c-a fost ... XXX. VERDE CRUD, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017. O să-ți aduc în dar
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
fugă... și apune făr' să-l vezi Luna fuge printre stele, licărul de ceară-i pierzi, Luciul de izvor cu spume gâfâie spre vale, Chiar și codrii-și plâng marama într-o iute jale. Toate trec... mă trec și eu, ninge peste tâmple De-or zori fără oprire, ce-are să se-ntâmple? Socotesc că fug de mine, vor să plec devreme Mă voi duce, scurs de viața... care-n plâns îmi geme. Referință Bibliografică: ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPUL / Ciprian Antoche : Confluențe
ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPUL de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383267_a_384596]
-
colo-colo prin camera ei cu pereții roz și plină de jucării. La un moment dat își luă o păpușă în brațe și se duse la geam. Privind afară, îi spuse: - Pușa dragă, tu vezi ce frumos este afară? Oau! A nins peste tot! Uită-te și tu! Ridică păpușa în sus și o îndreptă cu fața spre geam, apoi continuă, uite cum sunt pomii! Sunt îmbrăcați de zăpadă, și jos este așa de alb! Ce spui, Pușa? Mergem și noi să
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
Uite, ce să facem? Ne jucăm și noi cu copiii! Haideți și voi, la joacă! - Hai, că venim! Răspunse Alina, mama Mălinei, hai Andrei! Hai și noi, că nu am apucat să ating zăpada în acest an, dacă n-a nins. Mamaie, săru’mâna! Salută ea voioasă pe mama lui Andrei. - Săru’mâna, mami! - Bună, copii! Răspunse mamaie, haideți că ștrengărița asta mică m-a scos afară, pentru că a vrut neaparat să se joace cu zăpada, cu Mioara și cu Săndel
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
iau copilul, să plec acasă, în oraș, lăsând în urma acest loc de care nu mă leaga nimic în afară de cei cinci ani petrecuți aici, printre oameni straini? Mă scutur ca de o nălucă și grăbesc pasul spre primărie. A început să ningă cu fulgi mari și veseli. Ninsoare adevărată. Îmi place când ninge. Fulgii de nea mă înveselesc. O sun pe Maria, secretara organizației de tineret a partidului, o fată cuminte și ascultătoare, care mă așteaptă să vin, să mergem la județ
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
de care nu mă leaga nimic în afară de cei cinci ani petrecuți aici, printre oameni straini? Mă scutur ca de o nălucă și grăbesc pasul spre primărie. A început să ningă cu fulgi mari și veseli. Ninsoare adevărată. Îmi place când ninge. Fulgii de nea mă înveselesc. O sun pe Maria, secretara organizației de tineret a partidului, o fată cuminte și ascultătoare, care mă așteaptă să vin, să mergem la județ. Plecăm imediat ce se luminează de ziuă cu Dacia casierului, până la șoseaua
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
nici acasă nu faci așa ceva, azvârli ciornele, bucățele, numai la toaletă. Ți-e teamă să nu transpire ceva înainte de tipar. În reviste ai publicat doar fragmente „neutre”, alese cu toată grija. Ai o perioadă proastă. Durerile de cap, insomniile... A nins. Neobosită, pajura albă plutește deasupra Stațiunii albe. Când trece peste brazii verzi, pasărea pare și mai albă; traversând discul solar, albul acesteia dispare; de asemenea, când intră în ceață. Norii albi, de joasă altitudine, o ascund cel mai bine. Umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
luni. O tentativă perfidă de a salva Stațiunea, știi. Nu vei renunța, în pofida durerilor de cap, tot mai mari. Stațiunea nu mai are nici o șansă! Să vină Guvernatorul Țărilor Străine - KK - să o scape! CaCa! E vremea să năvălească lupii. Ningea; era Zăpada mieilor, când s-au năpustit lupii albi. Au gonit de-a lungul Stațiunii, spre prânz, vreme de un ceas, poate mai puțin, sfâșiind opt vilegiaturiști și șase localnici, din care doi omuleți. Soldații Garnizoanei și Gărzile au răpus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nerușinarea cîtorva generații pierdute ce moșteniri fastuoase cînd lava vulcanului se va fi răcit În cerc pașii reintră În buestru doar ecoul copitelor În ochiuri de gheață În iurte tîrzii candelabre sleite aș lătra cu balenele În pustiuri acvatice aș ninge cu toate minciunile lumii deasupra acestui hipodrom din care n-am Înaintat nici un pas. Dar de fapt ce ar trebui cu adevărat să mă preocupe, mișcarea inutilă a visului sau mutarea pionului pe terenul advers Într-o pîndă exactă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
găurile cuielor, ca acolo sus pe deal. De Crăciun atunci, au venit oameni în vizită la noi. Mereu trecea câte cineva pe la noi, oameni care intrau suflând în pumni și frecându-și palmele și scuturându-și hainele de parcă ar fi nins afară. Dar nu ningea. Nu în anul acela. Dar ei erau drăguți și-mi aduceau lucruri. Îmi amintesc că reverendul mi-a dat o carte cu povești din Biblie. Dar cred că asta s-a întâmplat fiindcă mama și tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
sus pe deal. De Crăciun atunci, au venit oameni în vizită la noi. Mereu trecea câte cineva pe la noi, oameni care intrau suflând în pumni și frecându-și palmele și scuturându-și hainele de parcă ar fi nins afară. Dar nu ningea. Nu în anul acela. Dar ei erau drăguți și-mi aduceau lucruri. Îmi amintesc că reverendul mi-a dat o carte cu povești din Biblie. Dar cred că asta s-a întâmplat fiindcă mama și tata plăteau pe atunci ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mea de Crăciunul acela. De fapt, nu prea locuiau în vecini copii de vârsta mea. După ce s-a terminat Crăciunul, am stat în casă și m-am jucat cu trenulețul. Era prea frig afară, iar prin ianuarie a început să ningă. A nins mult anul acela, deși toată lumea crezuse că n-o să mai vadă zăpadă. În primăvara aceea a venit să stea la noi tanti Mae din partea mamei. Era mare, dar nu grasă, pe la vreo șaizeci de ani, și locuise într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Crăciunul acela. De fapt, nu prea locuiau în vecini copii de vârsta mea. După ce s-a terminat Crăciunul, am stat în casă și m-am jucat cu trenulețul. Era prea frig afară, iar prin ianuarie a început să ningă. A nins mult anul acela, deși toată lumea crezuse că n-o să mai vadă zăpadă. În primăvara aceea a venit să stea la noi tanti Mae din partea mamei. Era mare, dar nu grasă, pe la vreo șaizeci de ani, și locuise într-un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mirosea un pic a pini, mătura ușor străzile. Primăvara, cel mai frumos loc din vale era pe deal. Cum urcai pe potecă, toate florile sălbatice începeau să răsară. Dacă fusese zăpadă iarna aceea, pământul era umed și cald. Și chiar ninsese destul de mult iarna aceea, atât de mult încât mi-era destul de greu să cobor pe potecă ca să merg la școală. Acum, singura amintire a nămeților de zăpadă era noroiul ud. Toți pinii arătau mai verzi, cum nu mai fuseseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
bine că nu e chiar atât de ușor să „îngropi iarna“, căci ea era imprevizibilă, dispărând și reapărând, și tot așa până în aprilie. În ziua când m-am suit în avion pe aeroportul Arlanda, termometrul arăta minus zece grade și ningea puternic nu numai la Stockholm, ci peste toată Europa. Nimeni nu putea să-și închipuie că ninsoarea putea fi și mai năprasnică decât era. Când avionul a ajuns la Zürich s-a anunțat că nu se putea ateriza - aeroportul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
trenul înzăpezit spre Lucerna. Până la urmă am ajuns cu un taxi până la hotelul Wilden Mann, la care trăgeam de fiecare dată când veneam la Lucerna. Soțul meu murise în acest mic oraș turistic, acum cinci ani. În ziua dinaintea carnavalului ninsese atât de mult și fusese atât de frig, încât muntele Pilatus aproape că dispăruse complet, ca și lacul de la poalele muntelui, transformat într-o oglindă aburită. Toate drumurile dispăruseră, nu mai exista nimic în albeața fără sfârșit. Numai pe impenetrabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
La hotelul Wilden Mann domnea haosul. Totuși m-au recunoscut imediat și am primit aceeași cameră ca de obicei. Personalul, aproape toți italieni din cantonul Ticino, se sculaseră dis-de-dimineață pentru a face pârtii de zăpadă. În zadar, pentru că începuse să ningă în alt ritm, fără întrerupere. Cu toate astea personalul era foarte disciplinat. Având senzația că munca îi făcea să supraviețuiască, ținând la distanță frica de a fi îngropați de vii în zăpadă. Cu toate astea, carnavalul trebuia să aibă loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
desparți cât se poate de repede, dacă nu chiar pe loc. Căci, deși pleacă pentru totdeauna, acel om lasă în urma lui imaginea durerii care te va chinui mult timp, ba chiar îți va răpi și somnul la bătrânețe. Afară încă ningea, văzduhul era uscat și rece. Vântul clătina felinarele și copacii de pe bulevard care-și împleteau umbrele ca niște cozi. Zinocika trecuse demult colțul, n-o mai vedeam, dar gândul meu o tot întorcea din drum; o lăsam să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și ghea care putea și văzută prin curți și grădini și a doua zi. A doua zi după uragan a fost o eclipsă de soare; fiind senin, s-a putut vedea foarte bine. în iarna grea a anilor 1953-1954, a nins viscolit, drumurile au fost blocate, circulația întreruptă, s-au format adevărate culmi de zăpadă care au rămas pân primăvara târziu. Aceste suluri de zăpadă trebuiau înconjurate, fiind pericolul de a rămâne blocați în zăpadă, oameni și animale. De multe ori
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]