4,367 matches
-
Și cum stăpânești Tu timpul, Cu grijă roata-i învârtești Și repede schimbi anotimpul. Ieri pietrele crăpau de ger, Crăiasa Zăpezii dansa în grădină, Azi soarele strălucește pe cer, Din ziua-ntunecată ai făcut lumină! Se va topi și ultima ninsoare Și, în curând, din lacrimile ei, Sub mângâierea razelor de soare Se umple câmpul cu ghiocei. Copacii vor înmuguri în soare Și fir de iarbă crudă o să răsară Iar cântul păsărilor călătoare Ne va vesti o nouă primăvară. Și-n
SPRE PRIMĂVARĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383999_a_385328]
-
aspecte și trăsături definitorii ale sale ca, în final, să rezulte o caracterizare profundă . Un om care trăiește prin iubire, foc, apă, pământ, jertfă, lacrimă, tăcere, dor, cântec, durere, vatră, zbor, beznă, lumină, iertare, ghilotină, neputință, putere, blestem, ploaie și ninsoare. Dar, mai presus de toate, un OM care a învățat ce înseamnă dreptul la poezie. “Sunt și flacără și jar/ Sunt și jertfă și altar/ Sunt și apă și pământ/ Sunt și renegat și sfânt.../ Sunt și lacrimă și ochi
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
și lumină/ Iertare și ghilotină.../ Sunt și bici și mângâiere/ Neputință și putere/ Liber și legat în lanț/ La tribună și în șanț.../ Sunt tânăr și sunt bătrân/ Preacucernic și păgân/ Sunt blestem și sunt urare/ Sunt și ploaie și ninsoare... Sunt și iarbă și stejar/ Semn și piatră de hotar/ O fărâmă de atom/ Sunt și voi rămâne...om.” ( Ergo sum ) Referință Bibliografică: Dumitru Marian Tomoiagă și dreptul la poezie / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1874, Anul
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
Acasa > Poeme > Emotie > TE AȘTEPT Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1886 din 29 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Primăvară vreau să vii Că-mi sunt iernile târzii Și ninsorile mă -apasă Mi-au intrat pieziș în casă... Te aștept în fir de iarbă Nu vreau timpul să mai piardă Ghioceii îmi șoptesc Cât de mult ei te iubesc! Lăcrămioare bat din clopot Și tot albul râde-n hohot, Raze
TE AȘTEPT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383343_a_384672]
-
cunoscute, iar pentru timpul rezervat protocolului se va difuza albumul cantautorului folk Marius Matache, "Hoinar prin Piața Matache", la a cărui realizare a colaborat (și) cu Loredana Tudor Tomescu, pe parte de texte (Colindul (tărâmului) pierdut, Colind pentru prieteni, Ultima ninsoare / Dragoste la bucătărie). Evenimentul va fi deschis de un discurs de întâmpinare al Orianei Acevedo, gazda acestui eveniment din partea State Library și de Carol Amos (președinte NWG). În speranța că v-am trezit curiozitatea, vă așteptăm pe 26 martie, ora11
COMUNICAT DE PRESA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383353_a_384682]
-
DIN MITOLOGIA POPULARĂ Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului După iarnă friguroasă, Martie cu vreme bună vine-n zână arătoasă, purtând petale-n cunună. Când vremea-i capricioasă, cu lapovițe și ninsori, nu mai vrei să ieși din casă, puterea cu ea să-ți măsori. Înbrăcată-n haină nouă, vremea este schimbătoare. Într-o zi ninge sau plouă, în alta e cald și soare. Când zăpada se topește de o vreme însorită, cu
Editura BabelE DIN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383354_a_384683]
-
și văi se-așterne omăt nou, să amorțească mugurii de aspră vreme; pe flori să le ofilească. Disperarea e firească pentru-a iernii agonie, când revine, să-mpietrească pe Dochia în statuie. Se mai zvonește în popor, că e ultima ninsoare, predestinată mieilor sortiți la sacrificare. „Babe" aduc în ogradă, vreme bună sau ninsoare. Cele rele cern zăpadă, cele bune vin cu soare. N-apucă bine să plece pe stilul nou din calendar, că revin din paisprezece, opt ,,babe", cu-același
Editura BabelE DIN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383354_a_384683]
-
flori să le ofilească. Disperarea e firească pentru-a iernii agonie, când revine, să-mpietrească pe Dochia în statuie. Se mai zvonește în popor, că e ultima ninsoare, predestinată mieilor sortiți la sacrificare. „Babe" aduc în ogradă, vreme bună sau ninsoare. Cele rele cern zăpadă, cele bune vin cu soare. N-apucă bine să plece pe stilul nou din calendar, că revin din paisprezece, opt ,,babe", cu-același dar. Când vremea-i cu promoroacă, prin an prevede trăire, precum babă zgripțuroaică
Editura BabelE DIN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383354_a_384683]
-
moșii, și strămoșii lor, nedezlipiți de tuciuriul vintre... La adăpost, mulțumesc sfios Cerului pentru anii trecuți în tihna leagănului străbun. Însă oamenii aceștia își poartă de-a lungul vremii o cruce grea, primind an de an dinspre munte duium de ninsoare, siliți sub un morman de nea-nghețată s-aștepte până hăt, când ghiocelul poate să dea veste că Dochia sărmana în Mărțișor se pierde. Ca să trăiască luni în chinga de zăpadă e greu, dar tot ponosul i-a-nțelepțit și vrednici, din
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
pierde. Ca să trăiască luni în chinga de zăpadă e greu, dar tot ponosul i-a-nțelepțit și vrednici, din toamnă timpurie, gătesc, pun la uscată propeală fructe posmogite, felii de crumpene sfarogite, turte de mălai, să fie demâncare în temnița rece-a ninsorii... Mișcând agale pasul, dedați răbdării, închipuie miez pentru foc. Agonisesc uscături, crengi chitite și-amestec de pământ cu ierburi putrezite. Cu ele vor amorți bordeiul săpat adânc în pântecele bunului pământ. Învăluit în țol, la mare ascunziș, este pitit și-
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
Acasa > Impact > Scrieri > BABELE(TRADIȚII LA ROMÂNI) Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1160 din 05 martie 2014 Toate Articolele Autorului La început de martie, vremea este capricioasă, cu ploi, lapoviță sau chiar ninsori și viscol. În popor se spune că sunt „Zilele Babelor.” Între 1 și 9 Martie este timpul când să-ți alegi “baba”. Tradiția spune că așa cum va fi “baba”în ziua pe care ți-ai ales-o, așa o să-ți
Editura BabelE(TRADIŢII LA ROMÂNI) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383454_a_384783]
-
și atunci ? când astea sunt doar niște adverbe ale circumstanțelor, greu de a fi determinate, ce înseamnă acolo, cine mă așteaptă pe mine acolo ? Și când ? atunci ? dar ce înseamnă atunci , când aici și acum lapovița s-a transformat în ninsoare, într-un concretism funest , tocmai când trenul mă abandonă în halta unui sat pe valea Mureșului, unde credeam că sunt de neînlocuit, dar nimeni nu este de neînlocuit, mai ales azi, când nu mai circulă mașini, nimic, din cauza poleiului, deci
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
Ediția nr. 1998 din 20 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Goi... amăgindu-ne-n ploi atâtea lacrimi am șters iubirii din noi fără sens, curgeau peste haine-amăgiri doar toamna ne credea din priviri! zburau pe deasupra cocori umplându-și în cuiburi, ninsori, prin geruri de ram tremurau povești ce în suflet mureau. strigau în desișuri de nori furând dintre raze, doar flori, iertări ce cărări au făcut în ochi-mi răniți de trecut, și ploaia, gemând, ne spăla cu tălpi din șerpoaice
GOI...AMĂGINDU-NE-N PLOI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383608_a_384937]
-
Și ușa, n-o ții întotdeauna ferecată, Iar crivățul și gerul, evadează din infern Și fără milă, ei fac prăpăd, nimic nu e etern. Crivățul, suflă cu o gură, atât de mare Zăpada, cu greu s-așterne peste oceanul de ninsoare, Căci vântul, o gonește tot mereu din deal în vale Și suflă fără milă, peste copacii îndoiți de șale. Gerul, a-mpodobit ferestrele cu flori de ghiață, Doi crini și două violete, legate într-un fir de ață Le strâng doar
IARNA- PRIMA PARTE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382838_a_384167]
-
ca și prima oară. Să nu trezească sângele din maci. Parfumul ei de pași tergiversați, Să nu-l aud, să-l simt ca pe-un refren al unei berze cu imaginați copii din flori sosiți cu primul tren. Petale de ninsori îmi invadează brusc pulsul cerebral, de-aviator. Și-o buburuză îmi intimidează, Un nasture deschis...provocator! Referință Bibliografică: PROVOCARE / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2252, Anul VII, 01 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara Nedea
PROVOCARE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382855_a_384184]
-
zadarnică. La miez de noapte, în ploaia de petale și lumină, Zefirul, boarea tremurată a nopților de primăvară, s-a întrupat într-un frumos trubadur cu haine de mătase moale, muiate în fir de raze, iar în pletele-i negre ninsoare de flori. La cingătoarea bătută în nestemate purta o sabie din care țâșneau fulgere albăstrii. În mână avea o chitară strălucitoare cu corzi din raze de soare, iar pe umeri o mantie străvezie din cer albastru cu puzderie de stele
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ÎN PRAG DE IARNĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN PRAG DE IARNĂ Ce păcat că dă ninsoarea, E pustie rău grădina! Unde-i frunza, unde-i floarea? Ce se-ntâmplă-a cui e vina? De ce se-nnegrește zarea? Spuneți-mi, care-i pricina? Cât aș vrea să văd o floare, Ori o gâză care zboară, O lăcustă
ÎN PRAG DE IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382918_a_384247]
-
ai născut, primăvara, aproape De Învierea Mielului lui Dumnezeu Și după datină noi te-am trimis La El, jertfa curată, sânge nevinovat, Iertate să ne fie păcatele. Dacă nu te mai poți întoarce În blândețea blăniței tale calde, Cernite de ultima ninsoare, Dacă nu te poți cobori de acolo, De sus, de unde îngerii sălășluiesc, Te întreb mielule, spune-ne dacă știi Ce hotar al neființei încă ne desparte? Eu îți caut astăzi blândețea și nevinovăția Și bucuria sfântă prin care primăvara Mieilor
MIELUL de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382897_a_384226]
-
zvon de primăvară, Șoapta păpădiilor de sub zăpadă... Clopoței ce cântă să ne aducă-n grabă... Miros de iarbă crudă prin ogradă. Se-nalță fruntea brazilor spre soare, Iar ochii albaștri ai zilei se măresc... Lumina se revarsă ca și o ninsoare, Iar ghioceii tandri învingători sosesc. Oftează-n taină cărările de munte... Ce știu secularele doine din codru... Și piscuri înalte cu tâmple cărunte... Suspină-n pieptul nopților cuvântul. Primăvara vine în caleașca vieții, Cu flori ce cad din paradisul sfânt
CÂNTĂ SUFLETE! de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382989_a_384318]
-
FRUNZĂ Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2167 din 06 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cînd sînt în lume-atîtea accidente, Dar se mai și iubește uneori, Pe frunza toamnei, cu trăiri urgente, Îți scriu că-n mine sînt deja ninsori. Ca o instanță a durerii mute, Din ascunzișul cald al unei ierni, Prin hotărîrea lacrimii căzute, Tu mă condamni la fulgi uriași, eterni. Și te-aș despovăra de orice vină, Precum un om care-i clădit din nea, Dar mi-
SCRISOARE PE O FRUNZǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383051_a_384380]
-
Vremuri > PREZUMȚIA DE NEVINOVĂȚIE Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cu răbdarea crestată în somnul tăios al frunzelor, cu testamentul ascuns sub ultimul butoi al cramei mănăstirești, mă gîndesc să inventez ninsoarea mecanică, mă gîndesc să dorm o vreme pe niște cuie de levănțică, pînă se va pensiona și miliardarul care muncește benevol în farul de la țărmul mării, pînă se va muta cățelul în pălăria lui Jan Steen. Nu-ți bucura imaginația
PREZUMŢIA DE NEVINOVǍŢIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383052_a_384381]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > PROASPĂTA NINSOARE Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2192 din 31 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Te iubesc, cînd ninge, ca pe-o înserare, Te iubesc, cînd ninge, ca un om de nea, Plouă pe noi fulgii ca-ntr-o sărbătoare
PROASPÃTA NINSOARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383053_a_384382]
-
-o sărbătoare Și lumina iernii cade dintr-o stea. Ninge fără grabă, cu răbdarea ceții, Parcă alb pămîntul vrea să fie-n veci Pentru noi, străjerii preacinstiți ai vieții, Care-o să ne facem prin omăt poteci. Te-a adus ninsoarea fără nici o veste, Te-ai întors cu fulgii ca de nicăieri, Tu, durere veche, greaua mea poveste, Adormită-n șoapta marilor tăceri. Poate că ne ninge peste amintire, Poate că ne ninge ca de început, Poate că se-așează ca
PROASPÃTA NINSOARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383053_a_384382]
-
dar zăpezi rănite, Frumoasă doamnă-a marilor tăceri, Acum, cînd ghiocei fac nunți cernite Din primăvara fără rost spre ieri. Cînd trupul tău frumos, scăldat de soare, Se va-mbrăca în verde și în flori, Eu, în hlamida albă, de ninsoare, Am să-ți apar cu un alai de nori. Vei fi uitat de-acum omătul moale, Pe care l-am tot plîns ca doi nebuni... Cu fulgi lichizi, desprinși pe loc din zale, Voi scrie trist răvaș despre minuni. Și
VERDE CRUD de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383064_a_384393]
-
mai desena pe coala albă a peisajului, o urmă subțire, fumurie, cu sclipiri argintii în ramurile sălciilor încărcate cu clopoței ireali de chiciură. Aproape de dâra șerpuită se distingeau două șleauri paralele cu luciri pe coame, semn că peste zi, după ninsoare se încumetaseră câteva sănii să treacă pe acolo. -Aha, se dumiri Tudorel. Merg pe urmele săniilor fără nici o grijă! Cum, fără grijă? Dacă săniile au mers numai până la târlele de la Cișmele? Ce târle, prostule? Ciobanii le-au părăsit de astă
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]