15,607 matches
-
sufocate de mătură scoțiană, mătură franțuzească, iederă englezească și mur himalaian, zice. Copacii indigeni sunt distruși de omida stejarului, importată în 1860 de Leopold Trouvelot pentru producția de mătase. Deșerturile și preriile sunt sufocate de muștar, anizantă și iarbă de nisip adusă din Europa. Stridie se descheie la cămașă; dedesubt, pe piept, e ceva din mărgele, de mărimea unui portofel, agățat la gât de un șnur cu mărgele. Un săculeț de leacuri Hopi, zice. E o chestie spirituală, nu? Privindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai repetat niciodată, Carol se simțea legată de Dan într-un mod obscur. Era sigură că ceea ce simțea pentru acest trup alb, subțire și colțuros, cu toate alunițele maronii care îl acopereau, era dragoste. Și iubea și părul de culoarea nisipului, pieptănat în stilul anilor ’20, cu moțul arcuit peste sprâncenele delicate. Carol reacționa și la îndemânarea lui Dan. Ca mulți alți oameni cu orientare artistică, Dan era priceput la lucrul manual și făcea chestii amuzante din hârtie și carton. Invitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lor, pe care o credeau mai rezistentă decât o anvelopă de camion. „Bing-bong“, se auzi soneria la ora șapte; Dave intrase în vestibul și stătea cu mâinile în șold; gura îi era întredeschisă, iar claia de păr sârmos, de culoarea nisipului, i se zburlise într-o parte, atingând gulerul jachetei militare uzate. Haina era semnul său distinctiv, iar Dave 2 o numea „uniforma mea“. În fiecare zi se echipa de campanie. Unul dintre buzunarele de la șold era umplut până la refuz cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
jucând golf la Algarve. Îi povestise și cum tatăl său își găsise sfârșitul când încerca să coboare dintr-o mașinuță de golf. Se împiedicase, se rostogolise pe panta unui dâmb verde și murise, coleric și zbătându-se, în groapa cu nisip. Bull nu prea ținuse legătura cu mama sa, care se recăsătorise cu președintele clubului. Nu avea frați. „E cuvântul lui împotriva cuvântului meu.“ Numai la asta se gândea Alan. Puncta silabele cu vârfurile fine ale degetelor sale alungite pe husa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
peste 8.000 de astfel de locuințe tradiționale, construite în forme pătrate, rotunde, ovale sau octogonale, cu un profil elegant. Locuințele populației din provincia Fujian sunt tip castel. Fiecare este alcătuită din mai multe case independente, construite din pământ, pietriș, nisip și plăci de lemn. Construcțiile sunt solide, închise, bine apărate și au un pronunțat caracter religios. În incinta lor, există un puț și un hambar pentru cereale. Astfel, dacă au loc războaie sau furturi, poarta locuinței se închide automat, devenind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
forma unui lung șir de încercări mai presus de puterile omenești, dar învinse de fiecare dată cu ajutorul celor trei ucenici ai călugărului Xuan Zang Sun Wukong (Regele Maimuțelor), Zhu Bajie (Prea-cuviosul Râtan al celor Opt Porunci) și Sha Seng (Călugărul Nisipurilor). Cei trei ucenici, eroi ai romanului, sunt ființe fantastice, înzestrate cu puteri supranaturale. Dintre aceștia, însă, personajul cel mai reușit este Regele maimuțelor, care nu se teme de nici un fel de autoritate, nu tolerează nedreptatea și urăște de moarte forțele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
soarele. Astrul aluneca repede pe cer, iar Kuafu alerga pe pământ, străbătând munți și ape. Sub picioarele lui, pământul se cutremura cu un zgomot asurzitor. După un timp, obosit, Kuafu s-a așezat, s-a descălțat și și-a scuturat nisipul din încălțări, din care s-a format un munte înalt. Apoi și-a făcut de mâncare, sprijinind cazanul cu trei bolovani imenși, care s-au transformat într-un alt munte înalt, ce stă parcă pe trei picioare. A început să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
când el a copiat și Beuran l-a terminat? Adicătelea, așa e obiceiul la chirurgi? Și de la ghid la tratat nu mai e plagiat? În chestie e un singur lucru pe care dl Beuran se chinuie să-l acopere cu nisipul limbii sale ca pisica propriul ei rahat: identitatea absolută a textului cărții care poartă în capul copertei de față numele lui Mircea Beuran cu cartea a trei autori americani făcuți dispăruți demonstrează că „profesorul” Beuran nu putea decât să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
acolo liniștit, printre peștișori cu codițe mai puțin viclene decât litera ș. Miracolul A. a: în adâncuri nu sunt răcușori cu clești și mustăți sau caracude în toate culorile curcubeului, nu sunt alge unduitoare, nici sirene, nici comori risipite pe nisip, fundul e mâlos și vrea să-mi înghită picioarele, apa e ca noroiul sau ca pământul galben și e peste tot, în stânga, în dreapta, deasupra, o apă care mă strânge, mă ține, îmi apasă obrajii umflați, îmi înmoaie brațele, îmi împinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Era maidaneză, n-ar fi avut cum să se cuibărească pe pieptul meu într-a cincea, pentru că se adâncise printr-a treia în viața monahală, era cam schiloadă oricât ar fi mâncat, n-a prins timpurile cu Whiskas, Kitekat și nisip absorbant, dormea pe unde apuca (mai ales pe pernele noastre), făcea pipi și caca la baie, la sifonul din pardoseală, se juca ca o zăludă, n-a ținut nasul pe sus (ca domnișorică de apartament) și s-a aruncat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
contururile, cu care făcea experimente de alchimist în minuscula lui cameră obscură (amenajată în veceul de serviciu al apartamentului 40). Și, deseori, după ce tata stătea închis în încăperea aia de un metru pătrat, pe întuneric, vedeam cum apar fotografii ca nisipul aurifer sau chiar ca pepitele. Mă lua și pe mine câteodată în atelierul lui vrăjit, mă ținea în brațe, îmi explica fiecare mișcare, în amănunt, mă lăsa să manevrez pârghiile aparatului de mărit și să scufund hârtiile expuse (9/13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de grupă mică, mijlocie sau mare) erau lăsate de izbeliște de către zeii lor, care se retrăgeau să croșeteze într-un loc sacru (o băncuță la umbră), atât de ferit încât ai fi jurat că nici nu există. Pătratul ăla cu nisip se transforma atunci, în absența divinităților, într-o patrie miniaturală cu războaie de independență, realizări mărețe și fașciști hrăpăreți. Fașciștii soseau întotdeauna de la nisiparele vecine, aruncau vorbe de ocară, insultau muncitorimea, pe toți acei bravi săpători de galerii și tunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
înjumătățite. În mai puțin de o clipă, un zid care împrejmuia două baze muntoase s-a surpat sub tenișii lui nemiloși. Apoi o cetate. Întreaga noastră civilizație, rod al atâtor și atâtor sacrificii, se prăbușea întocmai ca un castel de nisip. Iar rânjetul, rânjetul și disprețul lui păreau să spună tot: „Io-s în clasa a patra, voi la grădiniță; io-s în clasa a patra, voi la grădiniță“. Atunci am înțeles pentru prima oară că fără demnitate și curaj nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Întruna clienți și dar voi nu ne trimiteți pe nimeni! se plînse el la telefon. Rowe se lăsă condus printr-o curte imensă, străjuită de Înalta clădire cenușie. Afară, pe cheiul Tamisei, tramvaiele treceau huruind. Găinațurile porumbeilor de pe sacii de nisip puși În fața caselor dădeau un aer rural acestui colț al Londrei. Lui Rowe nu-i păsa că era escortat de cei doi: continua să se simtă un om liber și se bucura că nu săvîrșise nici o crimă și că memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de ani, pe măsură ce tot mai multe mașini se ciocneau acolo, bucățile acelea de sticlă aveau să formeze un calup de mărimi considerabile, în treizeci de ani - o plajă de cristale ascuțite. Ar putea apărea o nouă rasă de căutători prin nisip, lăsându-se pe vine pe mormanele acelea de parbriz spart, răscolindu-le în căutarea chiștoacelor de țigară, prezervativelor uzate și banilor mărunți. Îngropat sub acel nou strat geologic așternut de epoca accidentelor de automobil s-ar afla propria-mi moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
rotirea vertiginoasă a pământului sub ele. Oasele antebrațelor formau o îngemănare solidă cu schimbătorul de viteze de la coloana de direcție, și simțeam cele mai mici trepidații ale roților amplificate de o sută de ori, așa încât treceam peste fiecare grăunte de nisip sau ciment ca peste suprafața unui mic asteroid. Murmurul sistemului de transmisie îmi reverbera prin picioare și prin coloana vertebrală și îmi ricoșa în pereții craniului, ca și când eu însumi m-aș fi aflat în tunelul de transmisie al mașinii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de vedere personal poate să nu fie acceptat de către toți cititorii. Aflată într-o permanentă schimbare, accentuată de tranziția noastră spre capitalism, această societate nu rămâne mereu inertă sub lupa limitată a observațiilor noastre, alunecându-ne parcă de sub picioare ca nisipurile mișcătoare. În definitiv, totul este relativ, extrapolând spusele marelui savant Albert Einstein. Un prim aspect de netăgăduit este faptul că trăim într-o societate imperfectă, departe de viziunea filozofului antic Platon datorită imperfecțiunii umane a tuturor membrilor ei. Dacă oamenii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
refuz nu prea e nimic limpede. Iar Puterea contează, presupun, pe sila de a vorbi la nesfârșit în deșert, așteptând ca mișcările protestatare să se blazeze. Calcul cinic, dar nu lipsit de un anumit temei. Dovadă că orbecăim ca pe nisipuri mișcătoare, din ce în ce mai obosiți, mai demoralizați, și aproape am uitat că resemnarea a fost unul din pilonii pe care s-a sprijinit dictatura. Suntem gata, s-ar zice, să ne resemnăm din nou. De ce? Simplu. Fiindcă între disperare și lehamite e
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dă din cap că da (da, ce?) și se ridică. Coboară pe plajă cu sticla de vin în mână. O urmez. Se oprește în spațiul îngust dintre corturi și apă. - N-ai un cort, zice. - N-am. Ne întindem pe nisip. Este rece, dar plăcut. Cu dezinvoltura unui cuplu care este împreună de mult, ne îmbrățișăm, ne sărutăm, ne mângâiem. Frumos. Mă simt liber. Dintr-un cort se aud râsete și alte zgomote. Alții care fac ce facem noi, deduc. Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
infinită, gol. În jurul lui roiau copii, bătrânii, tot soiul de oameni, goi și ei. Suki era și ea pe-acolo, în apă, îmbrăcată într-o rochie de mireasă. Shuoke găsi un baston și începu să deseneze cu el cercuri în nisip. Cercurile deveneau din ce în ce mai mari, Shuoke alerga cu bastonul în mână, sărind peste cearșafuri, călcând oamenii în picioare, făcând un cerc interminabil. Apoi bastonul începu să frigă, iar Shuoke intră cu el în apă. Observa pe mal o ruină care semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
valul evenimentelor, ba mă închid în mine însumi, și parcă m-aș concentra asupra unui desen obsesiv, de parcă tot ce se-n-tâmplă în jur nu ar servi decât să mă mascheze, să mă ascundă, la fel ca baricadele din saci de nisip înălțate pretutindeni (orașul pare că se pregătește să se lupte stradă cu stradă), ca palisadele acoperite în fiecare noapte de manifestele diferitelor grupări, muiate imediat de ploaie și ilizibile din cauza cartonului buretos și a cernelii decolorate. De câte ori trec prin fața clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe Ludmila sub plasa de țânțari, întinsă pe pat, în sezonul epuizant al musonului, în timp ce complotiștii din palat își ascut săbiile în tăcere, iar ea se abandonează curentului lecturii, unicul act posibil, într-o lume în care nu există decât nisip arid, peste straturi de bitum uleios, și risc de moarte, pentru rațiuni de stat și pentru repartizarea izvoarelor de energie... Parcurgi iarăși dosarul, căutând știrile cele mai recente despre sultană... Vezi apărând și dispărând alte figuri de femeie: în insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
instantane a circuitelor. Fire multicolore macină acum pulberea de cuvinte: un un un un, de de de de, la la la la, care care care care, încolonate după frecvențele respective. Cartea este fărâmițată, dizolvată, de nerecompus, ca o dună de nisip împrăștiată de vânt În jurul unei gropi goale Când uliii încep să zboare e semn că noaptea e pe sfârșite, îmi spusese tatăl meu. Auzeam aripile grele fâlfâind în cerul întunecat și le vedeam umbra întunecând stelele verzi. Era un zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
hârtoape mari și periculoase, iar pe alocuri fură nevoite să se apropie primejdios de mult de marginea nisipoasă pentru a evita câte o groapă uriașă - o manevră riscantă, întrucât dubița albă ar fi putut să se afunde cu ușurință în nisip dacă nu erau atente și ar fi trebuit să aștepte ore întregi până să fie tractate de-acolo. În cele din urmă, însă, ajunseră în sătucul lui Mma Tsbago, care era și satul cel mai apropiat de ferma pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o groapă puțin adâncă, în care au așezat-o pe mamă, în timp ce celelalte femei boceau și bărbații cântau ceva. Fetița a văzu că-l așează în mormânt și pe frățiorul ei, înfășurat într-o piele de animal. Apoi au răsturnat nisipul peste amândoi și s-au întors în tabără. De cum au plecat, copila s-a strecurat și a scurmat repede în nisip. Nu după mult timp a ajuns la bebeluș și l-a luat în brațe. Copilul avea nările pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]